2026-230: În 09 octombrie, la ora 19:27 UTC, o rachetă Changzheng-12 a urcat pe orbită terestră joasă, de pe rampa LC-2 a centrului spațial Wenchang Commercial, 9 sateliți ai megaconstelației SatNeo (misiunea WHWD-27).

2026-229: În 07 octombrie, la ora 03:25 UTC, o rachetă sud-coreeană Nuri (KSLV-2) a lansat, pe orbită terestră heliosincronă, 10 sateliți de mici dimensiuni, dar și 5 sateliți NeonSat pentru observarea suprafeței Pământului; lansare a avut loc de pe rampa LC-2 a centrului spațial Naro din Coreea de Sud.

2026-228: În data de 02 octombrie, ora 03:54 UTC, de pe rampa LC-39A a centrului spațial Kennedy din Florida, o rachetă Falcon Heavy a lansat pe orbită geosincronă un satelit militar, în misiunea NROL-97; treapta primară centrală B1106, aflată la primul său zbor, nu a fost recuperată, însă cele două trepte primare laterale, B1104 și B1072, au fost recuperate la sol, pe Landing Zone 1 și respectiv Landing Zone 2, după al 2-lea, respectiv al 4-lea zbor.

2026-227: În data de 01 octombrie, ora 18:32 UTC, de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California, o rachetă Falcon 9 a lansat pe orbită terestră joasă 71 de sateliți de mici dimensiuni, în misiunea de ridesharing Transporter-18; după lansare, treapta primară B1082 (aflată la al 25-lea zbor) a revenit la sol, în vecinătatea rampei de lansare, pe Landing Zone 4.

2026-226: În 01 octombrie, la ora 15:10 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat, de pe rampa SLC-40 a Centrului spațial Cape Canaveral, un nou echipaj spre Stația Spațială Internațională, la bordul capsulei Dragon C213 “Grace” (aflată la cel de-al doilea zbor), în misiunea Crew-13. Comandatul misiunii este Jessica Watkins (NASA, aflată la cel de-al doilea zbor spațial), Luke Delaney (NASA, pilot), Joshua Kutryk (CSA) și Serghei Teteriatnikov (Roscosmos), toți trei aflați pentru prima dată în spațiu; pentru această lansare, NASA a folosit treapta primară B1101, aflată la cel de-al 3-lea zbor, care, după separarea de treapta secundară, a revenit la sol, pe Landing Zone 4.

2026-224: O rachetă Falcon 9 a lansat, în 26 septembrie, la ora 14:00 UTC, satelitul USSF-385 (SBST R-3) pe orbită terestră joasă, de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; treapta primară B1100 a fost recuperată pe barja Of Course I Still Love You, la al 10-lea zbor al său.

2026-223: Pe 26 septembrie, la ora 00:39 UTC, o rachetă Electron a urcat pe orbită terestră joasă, de pe rampa LC-1B a centrului spațial Mahia din Noua Zeelandă, satelitul radar StriX-12 al companiei Synspective (misiunea Owlright Owlright Owlr).

2026-225: În 28 septembrie, la ora 12:48 UTC, a avut loc primul zbor orbital al Starship, după 13 zboruri test suborbitale prealabile. Lansarea a avut loc de pe rampa OLP2 a centrului spațial Starbase, din Texas și vehiculul a ajuns pe orbită terestră joasă, la o altitudine de 277 km. Starship (Booster 21 și Ship 41) a lansat cu această ocazie 26 de sateliți Starlink V3, fiecare cu o masă de aproximativ 2 tone, ceea ce înseamnă că această lansare a urcat cea mai mare masă pe orbită din istorie: aproximativ 150 de tone, dacă ținem cont și de masa Ship 41 (recordul precedent era misiunea STS-93, când naveta Columbia a lansat telescopul spațial Chandra, împreună cu treapta superioară IUS, o masă totală de aproape 120 de tone). Zborul trebuia să dureze 10 ore, dar a fost scurtat la doar 3 ore, Ship 41 revenind prin atmosferă în nordul Oceanului Pacific, aproape de insulele Hawaii. În timpul drumului spre orbită, unul din cele 6 motoare ale treptei superioare a fost dezactivat, însă restul au compensat și vehiculul a ajuns cu bine inițial pe traiectorie suborbitală, după care SpaceX a decis că este suficient de sigur să execute o scurtă manevră care a plasat vehiculul, pentru prima dată, pe orbită terestră. Deși revenirea prin atmosferă s-a făcut controlat, nici Booster 21, nici Starship 41 nu au fost recuperate.

Astronauți aflați pe orbită

La bordul Stației Spațiale Internaționale se află următorul echipaj:

• Piotr Dubrov, RUS/Roscosmos, Soiuz MS-29, din 14.07.2026;

• Anna Kikina, RUS/Roscosmos, Soiuz MS-29, din 14.07.2026;

• Anil Menon, SUA/NASA, Soiuz MS-29, din 14.07.2026;

• Jessica Watkins, SUA/NASA, Crew-13, din 01.10.2026;

• Luke Delaney, SUA/NASA, Crew-13, din 01.10.2026;

• Joshua Kutryk, CAN/CSA, Crew-13, din 01.10.2026;

• Serghei Teteriatnikov, RUS/Roscosmos, Crew-13, din 01.10.2026.

La bordul stației spațiale chineze Tiangong se află următorul echipaj:

• Zhu Yangzhu, CHN, CNSA, Shenzhou-23, din 24.05.2026;

• Li Jiaying, CHN, CNSA, Shenzhou-23, din 24.05.2026;

• Zhang Zhiyuan, CHN, CNSA, Shenzhou-23, din 24.05.2026.

Imaginea ediției

O imagine publicată recent de NASA, în care roverul Curiosity surprinde un răsărit de Soare, văzut din craterul Gale, în 11 august 2026 (sol 4982), la 08:30 ora locală (practic au fost surprinse 4 cadre, care au creat o panoramă). Spre deosebire de majoritatea celorlalte poze realizate cu Mastcam, aceasta a fost procesată fără corecția balansului de alb, tocmai pentru a păstra atmosfera rece a unei dimineți.

Orbita Pământului

Din 1957 și până în prezent, au fost lansați pe orbită un număr total de 27706 sateliți, din care astăzi sunt operaționali 16737 (din care 10838 sunt sateliți Starlink activi); pe orbita Pământului sunt catalogate și urmărite un număr total de 70543 obiecte (sateliți activi și inactivi, trepte secundare ale rachetelor purtătoare, deșeuri rezultate în urma dezintegrării sateliților).

În data de 01 octombrie, la ora 23:05 UTC, capsula Dragon “Grace” a andocat la modulul american Harmony al Stației Spațiale Internaționale, pentru ca echipajul misiunii Crew-13 să poată ajunge la bordul ISS; a fost cea mai rapidă andocare a unei misiuni SpaceX, la doar 07 ore și 55 de minute după lansare.

NASA încurajează sectorul privat să investească în viitoare stații spațiale orbitale, care vor oferi continuitate pe orbita joasă a Pământului după retragerea Stației Spațiale Internaționale. În primă fază, NASA va oferi anul viitor un sprijin de $100M pentru două sau mai multe companii selectate în urma propunerilor primite până în 08 decembrie, urmând ca în faza a 2-a finanțarea să ajungă la miliarde de dolari, iar în faza a 3-a NASA urmează să cumpere misiuni cu astronauți spre respectivele stații orbitale private.

Agenția spațială europeană (ESA) se pregătește pentru era post-ISS și a contractat doi parteneri privați, ambii din Germania (Airbus Defence and Space și OHB) pentru a realiza un studii de fezabilitate cu privire la un viitor avanpost orbital european (ESA a contribuit la Stația Spațială Internațională cu modulul presurizat Columbus și, pentru o perioadă, cu vehiculul de aprovizionare ATV). ESA așteaptă rapoartele acestor studii în următoarele 9 luni.

La doar două săptămâni de la lansare, satelitul european Sentinel-3C (lansat în 15 septembrie de o rachetă Vega-C) a transmis deja primele imagini și primele date obținute cu instrumentele de la bord, ceea ce confirmă că satelitul este funcțional și pregătit pentru începutul misiunii de observare a suprafeței Pământului, alături de ceilalți sateliți din flota Sentinel. Prima imagine, realizată în 30 septembrie, este una a Italiei. A doua imagine a fost realizată în aceeași zi și surprinde nordul Canadei și Groenlanda, iar în a treia imagine se pot observa insulele Bahamas, Caraibe și Cuba.

Capsula Dragon “Freedom” (C212) a revenit pe Pământ joi, 08 octombrie, la finalul celei de-a 5-a misiuni, Crew-12, după ce s-a decuplat cu o zi înainte de modulul american Harmony al Stației Spațiale Internaționale. Echipajul, format din Jessica Meir (NASA), Jack Hathaway (NASA), Sophie Adenot (ESA) și Andrei Fediaiev (Roscosmos) au revenit cu bine acasă, după 235 de zile petrecute în spațiul cosmic. Decuplarea de ISS a avut loc în 07 octombrie la ora 12:05 UTC, iar contactul cu apa Oceanului Pacific a avut loc în 08 octombrie, la ora 15:34 UTC.

LeoLab a identificat în 05 octombrie o nouă dezintegrare a unui satelit aflat pe orbită (este a treia dezintegrare observată în ultimele luni la altitudini ridicate, după Yaogan-50 02 și USA-32). De această dată este vorba despre satelitul sovietic Meteor 2-7, lansat în 1981 și aflat la 890 km altitudine (NORAD ID 12456). Se pare că au fost generate cel puțin câteva zeci de fragmente, care au fost observate pentru prima dată de LeoLabs în timp ce satelitul a trecut pe deasupra stației de urmărire din vestul Australiei.

Randy Lillard, responsabil cu viitoarea stație spațială Blue Reef a companiei Blue Origin, a declarat în cadrul IAC 2026, al 77-lea Congres al Federației Internațională de Astronautică (IAF), că Blue Origin nu are planuri pentru dezvoltarea unei capsule cu echipaj uman. Pe de altă parte, Dave Limp, CEO al Blue Origin, a confirmat că există un plan în cadrul companiei pentru o capsulă orbitală cu echipaj. Adevărul este probabil undeva la mijloc: Blue Origin lucrează la o astfel de capsulă, dar nu o va finaliza fără sprijin financiar din partea NASA.

În 09 octombrie, la ora 16:44 UTC, brațul robotic Canadarm2 al Stației Spațiale Internaționale a eliberat capsula cargo Cygnus XL, după ce aceasta a fost decuplată de modulul american Unity al stației spațiale. Capsula Cygnus XL a fost lansată în 11 aprilie cu ajutorul unei rachete Falcon 9 (misiunea NG-24), pentru a transporta aproximativ 5 tone de echipamente și provizii pentru echipajul de la bordul avanpostului orbital. De obicei capsulele Cygnus ale companiei Northrop Grumman rămâneau pe orbită mai multe săptămâni după decuplarea de ISS pentru a derula diverse echipamente științifice, însă de această dată capsula va reveni mai repede prin atmosferă: manevra de frânare și deorbitare va fi executată luni, 12 octombrie, când capsula va reintra distructiv prin atmosferă, încărcată cu câteva tone de deșeuri de la bordul ISS.

Luna și spațiul cislunar

NASA a publicat recent un raport științific preliminar rezultat în urma misiunii Artemis II, împreună cu 814 GB de date care pot să fie accesate (și pentru care NASA a publicat și un ghid), aproape 1000 de imagini noi și 521 de înregistrări audio care până acum nu au fost făcute publice.

Marte

În 30 septembrie, la ora 11:43 UTC, a început un nou an marțian, al 38-lea. Din păcate nu e nimeni pe Marte să sărbătorească (în afară de câțiva roboți). De ce al 38-lea? Pentru că așa s-a decis în 1955, când noul an a început cu o mare furtună care a acoperit întreaga planetă. Dacă cineva m-ar fi întrebat pe mine, aș fi ales 1950, anul în care Ray Bradbury a publicat Cronicile Marțiene, dar asta e, nu m-a întrebat nimeni și nici un calendar nu e perfect. Pe Marte o zi durează 24 de ore și 39 de minute și se numește sol. Un an marțian are 687 de zile (pământene), sau 668 soli (zile marțiene). Dacă doriți să vedeți ce vârstă ați avea dacă ați număra anii marțieni în loc de anii tereștrii, puteți consulta un material explicativ pe care l-am publicat pe parsec.ro. Spre deosebire de Pământ, noul an marțian începe odată cu echinocțiul de primăvară din emisfera nordică. Ah, și dacă doriți să susțineți petiția privind schimbarea numerotării anilor marțieni, o puteți face semnând aici.

Spațiul interplanetar și interstelar

Până în prezent au fost identificate 42674 de obiecte potențial periculoase pentru Pământ (near-Earth objects, NEO), din care 42550 de asteroizi și 124 de comete. 307 astfel de obiecte au fost identificate în ultima lună, iar de la începutul anului, lista s-a completat cu 2021 de obiecte noi. NEO sunt acele obiecte a căror orbită le poate aduce până la o distanță de 1.3 UA de Soare, ceea ce înseamnă că se apropie incomod de mult de Pământ.

NASA se pregătește să primească o cantitate uriașă de date de la telescopul spațial Nancy Grace Roman (COSPAR 2026-199A, lansat în 30 august de o rachetă Falcon Heavy, în prezent aflat în drum spre punctul Lagrange Soare-Pământ L2) începând de anul viitor, când începe misiune științifică a noului telescop spațiale: 1.4 TB în fiecare zi. Primele teste au fost făcute la stația Misasa (JAXA, Saku City) în 07 septembrie, care a confirmat că poate descărca date cu viteze de până la 500 MB/s. Testele au continua la stația Near Space Network din White Sands (New Mexico, SUA), între 8-11 septembrie, apoi la stația New Norcia din vestul Australiei.

Aurorele polare sunt fenomene obișnuite în sistemul solar: sunt fenomene întâlnite nu doar pe Pământ, dar și pe Marte, Jupiter, Saturn, Uranus sau Neptun, așa că ne așteptam ca și exoplanetele să aibă aurore, însă acest fenomen nu a fost detectat în afara sistemului solar. Asta până când cercetătorii s-au uitat cu atenție la β Pic b, o gigantă gazoasă, mai mare decât Jupiter, aflată la 63 de ani-lumină distanță de Pământ, care se rotește în jurul stelei Beta Pictoris, folosind sistemul de radiotelescoape MeerKAT din Africa de Sud, cu care au detectat emisii radio puternice provenind de la β Pic b: prima dovadă a existenței aurorelor polare în cazul unei exoplanete.

În imaginea de mai jos este Betelgeuse, o stea de aproape 800 de ori mai mare decât Soarele nostru, aflată la 600 de ani-lumină distanță de Pământ, văzută de Atacama Large Millimeter/submillimeter Array (ALMA) al European Southern Observatory (ESO). Imaginea face parte dintr-un studiu care urmează să fie publicat în Astronomy & Astrophysics, iar observațiile au fost efectuate în 2023, după ce Betelgeuse a devenit (și mai) interesantă în 2020: atunci strălucirea stelei a scăzut semnificativ, ceea ce ne-a făcut să credem că poate-poate steaua se apropie de finalul vieții și că vom vedea o supernovă spectaculoasă pe cer. Și este posibil ca acest lucru să se întâmple, oricând în următoarea sută de mii de ani.

Știri locale

Situl Agenției Spațiale Europene (ESA) evidențiază echipamentul companiei clujene CDS, primul echipament românesc care urmează să fie trimis pe Lună.

In November 2024, ESA awarded Romanian company Control Data Systems a contract to develop the demonstrator; the mission is set to become the first Romanian payload on the Moon.

Trei terminale UWB (ultra wide band), realizate de CDS, se vor afla la bordul misiunii selenare ispace din 2028 (misiunea este planificată pentru lansare la bordul unei rachete nipone H3, conform unui contract semnat în iulie 2026): unul va rămâne la bordul landerului ULTRA, iar două vor fi instalate pe roverul M3P care se va deplasa pe suprafața lunară. Cele două terminale ale roverului vor comunica prin unde radio cu cel instalat pe lander, pentru a măsura distanța dintre lander și rover, evaluând astfel potențialul acestei tehnologii de a fi implementate în viitoare misiuni selenare.

Alte știri, pe scurt

A murit Margaret Hamilton, cea care a coordonat echipa de programatori responsabilă pentru software-ul care a dus astronauții Apollo pe Lună. Avea 90 de ani. Pe parsec.ro există un simulator al Apollo Guidance Computer (AGC), pe care îl puteți folosi pentru a înțelege funcționarea AGC și pentru a simula diverse etape ale unei aselenizări din programul Apollo.

Agenția Spațială Europeană (ESA) și compania franceză Mistral au semnat o scrisoare comună de interes, prin care afirmă că vor colabora în mai multe domenii: inginerie, operațiuni științifice și activități operaționale, folosind modelele de AI dezvoltate de Mistral.

Primul zbor al capsulei indiene Gaganyaan ar putea avea loc în următoarele 2 luni. Va fi un zbor fără echipaj la bord, urmat de alte două zboruri fără echipaj pe parcursul anului viitor, urmând ca în 2028, Gaganyaan-4 să fie prima lansare orbitală cu echipaj a agenției spațiale indiene ISRO. Cel mai probabil, în capsula Gaganyaan-4 se va afla Shubhanshu Shukla, care are deja la activ o misiune spațială: între 26 iunie și 14 iulie 2025 s-a aflat la bordul Stației Spațiale Internaționale, parte a misiunii comerciale Axiom-4.

Compania Redwire a anunțat că a semnat un nou contract cu Axiom Space pentru furnizarea a 2 panouri solare Roll-Out Solar Array (ROSA) pentru al doilea modul al viitoarei stații spațiale Axiom. În trecut, Redwire a anunțat că va furniza același tip de panouri solare și pentru primul modul al Axiom Space și în prezent o variantă mai mare a acestor panouri solare alimentează și Stația Spațială Internațională, ISS Roll Out Solar Array (iROSA).

Viitorul lander lunar ULTRA al companiei nipone ispace va folosi propulsoare furnizate de compania europeană ArianeGroup, conform unui memorandum semnat de reprezentanții celor două companii. Planul inițial era ca landerul lunar al companiei ispace să folosească propulsoare VoidRunner, furnizate de compania Agile Space Industries, însă diverse probleme tehnice și amânări au făcut ca ispace să își reconsidere poziția.

În 29 septembrie, treapta primară Themis, care urmează să facă parte dintr-o viitoare rachetă europeană reutilizabilă, a efectuat cu succes al doilea test static, după cel din 23 iulie (wet dress rehearsal). Și de această dată, în loc să fie alimentată cu metan, combustibilul pe care îl va folosi în timpul zborului, treapta primară a fost alimentată cu azot lichid.

Newsletterul Buletinul Cosmic apare de fiecare dată când avem pe cer Lună Plină sau Lună Nouă; realizat cu ajutorul Emacs, împreună cu Org Mode și TILES. Mai multe detalii și statistici despre toate zborurile orbitale, pot fi găsite pe site-ul www.parsec.ro.

2026-221: O rachetă Changzheng-8A a lansat, în 23 septembrie, la ora 13:32 UTC, 9 sateliți WHDW 26 pentru constelația SatNet, pe orbită terestră joasă, de pe rampa LC-1 a centrului spațial Wenchang Commercial.

2026-222: În data de 24 septembrie, ora 08:46 UTC, de pe rampa LC-9A a centrului spațial Taiyuan, o rachetă Changzheng-6A a urcat pe orbită terestră joasă 3 sateliți militari Yaogan 40-04.

2026-220: În 20 septembrie, la ora 04:03 UTC, de pe rampa LS-130 a centrului spațial Jiuquan, o rachetă Lijian-1 a urcat pe orbită terestră heliosincronă satelitul Pengcheng.

2026-219: În data 20 septembrie, ora 01:47 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 27 de sateliți Starlink (15.27), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 17-lea zbor al treptei primare B1093, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

2026-218: În 19 septembrie, la ora 10:50 UTC, de pe rampa SLS-2 a centrului spațial Jiuquan, o rachetă Changzheng-2D a lansat pe orbită terestră heliosincronă sateliții Hongtu 2-13/16 (PIESAT 2-13/16).

2026-217: În data de 19 septembrie, ora 03:22 UTC, o rachetă Electron a companiei Rocket Lab a urcat pe orbită terestră joasă, de pe rampa LC-1B a centrului spațial Mahia din Noua Zeelandă, satelitul de observații a suprafeței Pământului StriX-10 al companiei Synspective (misiunea Owl by the Dozen).

2026-216: În data de 17 septembrie, ora 16:50 UTC, o rachetă rusească Soiuz-2.1b a urcat pe orbită terestră medie, de pe rampa 43/3 a comsodromului militar Plesețk, un satelitul de geolocalizare rusesc GLONASS (Kosmos-2620).

2026-215: Pe 17 septembrie, la ora 02:40 UTC, de pe rampa LC43/95 a centrului spațial Jiuquan, o rachetă Kuaizhou-11 a urcat pe orbită terestră joasă 2 sateliți Tianyi (51 și 52).

2026-214: În data de 17 septembrie, ora 01:29 UTC, o rachetă Falcon 9 a urcat pe orbită terestră joasă, de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California, satelitul militar SBST TH-1 (misiunea USSF-259); după lansare, treapta primară B1097 (aflată la al 13-lea zbor) a fost recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

2026-213: Pe 17 septembrie, la ora 00:32 UTC, o rachetă Changzheng-12 a urcat pe orbită terestră joasă, de pe rampa LC-2 a centrului spațial Wenchang Commercial, 9 sateliți WHDW 25 pentru megaconstelația SatNEO.

2026-212: În data de 16 septembrie, ora 13:33 UTC, o rachetă Soiuz-2.1b a agenției spațiale ruse Roscosmos a lansat spre Stația Spațială Internațională, de pe rampa 31/6 a centrului spațial Baikonur, nava cargo Progress MS-35, încărcată cu 1177 kg de provizii, 842 kg combustibil, 420 kg apă și 50 kg oxigen.

2026-211: În 15 septembrie, la ora 22:00 UTC, o rachetă Yinli-1 (Gravity-1) a companiei Orienspace a dus pe orbită terestră heliosincronă, de pe o platformă maritimă din Marea Chinei de Est, 9 sateliți Qianfan Digui 26 (pentru megaconstelația SpaceSail / G60).

2026-210: O rachetă chineză Zhuque-2E a lansat, în 15 septembrie, la ora 06:26 UTC, 10 sateliți Qianfan Digui 19 pe orbită terestră joasă, de pe rampa LC43/96A a centrului spațial Jiuquan.

2026-209: În 15 septembrie, la ora 01:21 UTC, de pe rampa ELV a centru spațial Kourou din Guiana Franceză, o rachetă Vega-C a companiei Avio, a urcat pe orbită terestră heliosincronă 2 sateliți de observare a Pământului ai ESA, Sentinel-3C și Flex.

2026-208: O rachetă Falcon 9 a lansat, în 13 septembrie, la ora 18:49 UTC, 3 sateliți O3b mPOWER (11-13) ai companiei O3b Networks (parte a companiei SES) pe orbită terestră medie; lansarea a avut loc de pe rampa SLC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida, iar după separarea de treapta secundară, treapta primară B1080 a fost recuperată pe barja A Shortfall of Gravitas, pentru a 29-a oară.

2026-207: În 11 septembrie, la ora 03:28 UTC, o rachetă Electron a lansat, de pe rampa LC-1A a centrului spațial Mahia din Noua Zeelandă, satelitul BlackSky Global 36 (Gen-3 FM6), în misiunea denumită Happily Ever Faster, satelit care a ajuns pe orbită terestră joasă (138 kg).

Astronauți aflați pe orbită

La bordul Stației Spațiale Internaționale se află următorul echipaj:

• Piotr Dubrov, RUS/Roscosmos, Soiuz MS-29, din 14.07.2026;

• Anna Kikina, RUS/Roscosmos, Soiuz MS-29, din 14.07.2026;

• Anil Menon, SUA/NASA, Soiuz MS-29, din 14.07.2026;

• Jessica Meir, SUA/NASA, Crew-12, din 14.02.2026;

• Jack Hathaway, SUA/NASA, Crew-12, din 14.02.2026;

• Sophie Adenot, FRA/ESA, Crew-12, din 14.02.2026;

• Andrei Fediaev, RUS/Roscosmos, Crew-12, din 14.02.2026.

La bordul stației spațiale chineze Tiangong se află următorul echipaj:

• Zhu Yangzhu, CHN, CNSA, Shenzhou-23, din 24.05.2026;

• Li Jiaying, CHN, CNSA, Shenzhou-23, din 24.05.2026;

• Zhang Zhiyuan, CHN, CNSA, Shenzhou-23, din 24.05.2026.

Imaginea ediției

Orbita Pământului

Din 1957 și până în prezent, au fost lansați pe orbită un număr total de 27553 sateliți, din care astăzi sunt operaționali 16598 (din care 10816 sunt sateliți Starlink activi); pe orbita Pământului sunt catalogate și urmărite un număr total de 70383 obiecte (sateliți activi și inactivi, trepte secundare ale rachetelor purtătoare, deșeuri rezultate în urma dezintegrării sateliților).

În 21 iunie, avionul orbital chinezesc (aflat pe orbită din 07 februarie, în cea de-a 4 misiune) a lansat un satelit (2026-024H), pentru care se pare că l-a recuperat ulterior, în 12 iulie, probabil cu un braț robotic. În jurul datei de 28 august, satelitul pare că a fost lansat din nou din cala avionului, care în 10 septembrie a început o serie de manevre de rendezvous, ca în cele din urmă, în 13 septembrie, să captureze din nou satelitul.

Nava LINK a companiei Katalyst, a cărei misiune a fost salvarea telescopului spațial SWIFT al NASA, a revenit distructiv prin atmosferă vineri, 25 septembrie, la ora 14:38, după ce, din cauza unor probleme cu sistemul de propulsie și comunicații, nu a putut andoca la SWIFT pentru a-l urca la o altitudine mai mare și a-i prelungi astfel viața. Lansat în 03 iulie, LINK s-a apropiat doar până la 12-15 km de SWIFT, a capturat câteva imagini pentru a ajuta NASA să evalueze starea telescopului spațial, însă nu a putut andoca pentru a-și finaliza cu succes misiunea.

Într-un discurs public, secretarul Forțelor Aeriene ale SUA, Troy Meink, a recunoscut că Statele Unite au în dotare arme spațiale, însă nu a oferit detalii cu privire la natura acestor arme.

Today, we continue to ensure we remain ready to meet the challenges of evolving threats wherever they exist. This is why the United States now has, on orbit, space-control weapons, capable of defending the joint force against hostile adversaries.

Așa că, fără detalii nu ne rămâne decât să speculăm. Știm doar că au fost denumite “space-control weapons, capable of defending the joint force against hostile adversaries“. Victoria Samson, director-șef pentru Securitate și Stabilitate Spațială la Secure World Foundation (o organizație non-profit privată axată pe probleme militare spațiale și de securitate) spune că doctrina Forțelor Spațiale ale SUA descrie “controlul spațial” ca fiind superioritatea spațială, cu alte cuvinte capacitatea de a opera în momentul și locul ales de forțele SUA, în timp ce i se refuză acest lucru unui adversar. Mai departe nu putem decât să presupunem, nu avem alte detalii, dar consensul este că nu este vorba despre arme cinetice, care să distrugă fizic sateliții aflați pe orbită, ci, cel mai probabil, sateliți de bruiaj, care să asigure superioritatea SUA în domeniul orbital. Jonathan McDowell, care urmărește toate lansările și toate mișcările de sateliți de pe toate orbitele, crede că a identificat despre ce sateliți ar fi vorba: un număr de 17 sateliți care se află “în patrulare” pe orbită geostaționară, care nu au fost lansați direct, ci ca încărcături secundare în cadrul altor lansări pentru Forțele Spațiale are SUA, în misiunile USSF-44 (01 noiembrie 2022), USSF-51 (30 iulie 2024), USSF-106 (13 august 2025), USSF-87 (12 februarie 2026) și USSF-51 (30 iulie 2024). Cei 17 sateliți suspecți (despre care nu avem detalii cu privire la orbită, dar știm că se află în zona orbitei geostaționare) ar fi USA 344, USA 399, USA 546, USA 547, USA 548, USA 551, USA 552, USA 553, USA 556, USA 557, USA 566, USA 567, USA 568, USA 569, USA 571, USA 643 și USA 667. Tratatul privind Spațiul Cosmic (Outer Space Treaty) din 1967 nu interzice amplasarea armelor în spațiul cosmic, el interzice doar plasarea armelor nucleare în spațiu și a altor arme de distrugere în masă, dar lasă deschisă posibilitatea plasării unor arme convenționale. Cum o armă cinetică ar genera prea multe fragmente pentru a fi cu adevărat utilă celui care o folosește, cel mai probabil că armele orbitale ale SUA (și ale altor națiuni) să fie mai degrabă arme care pot bruia, intercepta transmisiunile unui alt satelit sau, probabil, care pot să-l dezactiveze sau avarieze (deși, în acest caz, am avea din nou un risc ridicat de generare de fragmente, nedorite de nici una dintre părți).

Satelitul militar american USA-32 (operat de National Reconaissance Office, NRO) s-a dezintegrat pe orbită în 13 septembrie, 21:13 UTC, conform unui anunț al Forțelor Spațiale ale SUA din 17 septembrie. Satelitul, lansat în 05 septembrie 1988 de o rachetă Titan II SLV, se afla la altitudinea de 775 km în momentul dezintegrării, iar cauza dezintegrării nu este cunoscută (impact cu un meteoroid, deșeu orbital, explozia bateriilor vechi sau combustibil rămas la bord). Fragmentele generate în urma acestui eveniment ar putea crea probleme sateliților megaconstelației Iridium NEXT.

Nava cargo Progress MS-35, lansată în 16 septembrie de la Baikonur (cu o întârziere de o săptămână față de data programată inițial, din cauza unei probleme cu treapta superioară), a andocat la modulul rusesc Poisk al Stației Spațiale Internaționale trei zile mai târziu, în 19 septembrie, la ora 13:44 UTC.

Luna și spațiul cislunar

Compania americană Vast, care se pregătește să lanseze anul viitor prima stație spațială comercială (Haven-1) a anunțat că a pornit și un program selenar, prin care compania va colabora cu NASA în cadrul misiunilor Moon Base pentru a trimite încărcături pe orbita și pe suprafața Lunii, scopul fiind ca Vast să contribuie cu elemente necesare unor misiuni de lungă durată pe suprafața Lunii.

Agenția spațială italiană (ASI) va contribui direct, adică nu prin intermediul ESA, cu 5 miliarde de dolari la programul Artemis, construind primul presurizat trimis pe suprafața Lunii, pentru a fi folosit de viitoarele misiuni cu echipaj; pentru aceste servicii, doi astronauți italieni vor deveni probabil primii europeni care vor ajunge pe Lună, în misiunile Artemis din viitorul apropiat, conform unor declarații recente ale administratorului NASA.

Ceva a lovit Luna între 11 aprilie și 22 mai 2024. Nu știm ce, un asteroid, sau poate o cometă, însă evenimentul este unul atât de rar încât NASA crede că se întâmplă doar o dată în fiecare secol, sau chiar mai rar. Și a lăsat în urmă un crater nou (denumit McGetchin), cu un diametru de 222 de metri și adânc de 43 de metri (ceea ce ne face să credem că impactorul era similar cu asteroidul care a produs meteoritul Cheliabinsk). Pentru comparație, craterul creat recent de treapta superioară Falcon 9, de aproape 4 tone, care a căzut necontrolat pe Lună în 05 august, are un diametru de doar 18 metri și o adâncime de cel mult 3 metri. Descoperirea a fost făcută de Robert Wagner, în 24 octombrie 2025, în timp ce analiza imaginile furnizate de sonda orbitală americană Lunar Reconnaissance Orbiter (LRO). Două articole pe acest subiect au fost publicate recent în revista Science. Nu este pentru prima dată când cercetătorii găsesc noi cratere în imaginile transmise de LRO: de 17 ani, de când sonda se află pe orbita Lunii, peste 1000 de cratere noi au fost identificate pe suprafața selenară.

Wangyu (望宇, “contemplarea cosmosului”) este costumul pe care îl vor folosi astronauții chinezi când vor păși pe Lună, în jurul anului 2030; agenția spațială chineză a anunțat recent că au fost făcute progrese privind finalizarea acestor costume pentru viitoarele misiuni lunare, inclusiv un set de experimente în care voluntari au participat la experimente de repus la pat pentru 15 și 30 de zile, pentru simularea condițiilor pe care le presupune o misiune de lungă durată spre Lună.

În 14 septembrie, Djibouti a devenit al 72-lea stat semnatar al Acordurilor Artemis, urmat de Albania, în 21 septembrie (al 73-lea stat semnatar), în 23 septembrie Croația (al 74-lea stat semnatar), Coasta de Fildeș în 24 septembrie (al 75-lea stat semnatar) și San Marino în 25 septembrie (al 76-lea stat semnatar). Lista completă a statelor semnatare poate fi consultată pe parsec.ro.

Spațiul interplanetar și interstelar

Pentru prima dată, nava Ramses a fost activată, după ce modulul principal a fost conectată la subcomponentele sondei, în hangarul OHB Italia din Milano, contractorul principal al misiunii. Pentru a se întâlni cu asteroidul 99942 Apophis în 13 aprilie 2029, când acesta va trece la mică distanță de Pământ, Ramses trebuie să fie lansată până în primăvara anului 2028, cel târziu. Rapid Apophis Mission for Space Safety (Ramses) este o misiune ESA, la care participă și JAXA (lansarea va fi realizată de o rachetă H-3) și sonda principală va fi acompaniată de doi cubesats: Farinella și Don Quijote.

NASA a anunțat un nou telescop spațial: PRobe far-Infrared Mission for Astrophysics (PRIMA), care va studia cerul în infraroșu îndepărtat, urmărind cum iau naștere stele și planete din materia protoplanetară în sistemele solare îndepărtate. Radiația infraroșie îndepărtată este filtrată de atmosfera Pământului, iar ultimul telescop care era dotat cu instrumente capabilă să studieze această regiune a spectrului a fost telescopul european Herschel, care nu mai este activ din 2013. Oglinda de 1.8 metri a telescopului PRIMA va fi răcită la doar 4.5K și pentru acest lucru nu va folosi heliu (principalul factor care a limitat viața lui Herschel, predecesorul său). Proiectul PRIMA este coordonat de JPL, dar la el vor lua parte și alte centre NASA (Goddard, și Marshall), dar și parteneri internaționali: CNES, ASI, DLR, CSA, KASI/KASA, JAXA și UKSA.

Lansarea telescopului spațial Nancy Grace Roman s-a făcut atât de precis iar corecțiile necesare pentru reglarea traiectoriei au fost atât de reduse încât economia de combustibil realizată în acest caz aproape că va dubla perioada în care poate să fie folosit telescopul spațial. Perioada de viață inițială a fost estimată la 10 ani și este în principal limitată de cantitatea de combustibil pe care telescopul o are la bord (telescopul spațial are nevoie de manevre de corecție a orbitei la fiecare 28 de zile). Prima corecție a traiectoriei a folosit mai puțin de 10% din cantitatea de combustibil estimată inițial (doar 18 kg din 200 kg planificate), ceea ce a crescut cu 4 ani perioada de viață a telescopului. Mai mult, pentru că telescopul a ajuns să cântărească mai puțin decât a fost estimat inițial, acesta a primit la lansare o cantitate mai mare de combustibil, suficientă pentru încă 4 ani peste valoarea planificată inițial. Este de așteptat ca și a doua manevră de corecție a traiectoriei să folosească mult mai puțin combustibil decât a fost planificat inițial.

Misiunea europeană EnVision spre Venus a fost amânată cu (cel puțin) un an, pentru că (cel mai probabil) NASA/JPL nu va mai putea furniza echipamentul SAR (radar cu apertură sintetică), denumit VenSAR, principalul echipament științific al sondei. Sonda EnVision urma să fie lansată în 2031, însă acum oficiali ai ESA vorbesc despre amânarea misiunii pentru 2032. Misiunea mai poate profita și de fereastra oferită în 2033, înainte ca oportunitățile de lansare să devină mult mai rare. EnVision a fost proiectată inițial ca o colaborare între ESA și NASA: lansarea se va face cu o rachetă Ariane 64, iar sonda va fi construită de Thales Alenia Space. NASA urma să furnizeze, cu sprijinul JPL, radarul cu apertură sintetică VenSAR, pentru ca sonda să poată vedea suprafața venusiană, dincolo de stratul gros de nori care înconjoară planeta și oferea acces la Deep Space Network, pentru comunicații interplanetare. Însă recentele concedieri masive din cadrul JPL, programul deja încărcat al JPL și reducerea fondurilor pentru cercetare științifică în cadrul NASA face puțin probabil ca NASA să poată livra (la timp) echipamentul VenSAR (deși a cheltuit până acum $50M). Așa că ESA a început să caute o variantă locală, europeană, denumită EuroSAR, însă această schimbare vine, evident, cu întârzieri și costuri suplimentare. NASA pregătește alte două misiuni spre Venus: sonda orbitală VERITAS (a cărei lansare din 2029 a fost amânată pentru 2031) și DAVINCI (o misiune mai complexă, care conține, pe lângă sonda orbitală, și o sondă atmosferică, și care probabil va fi lansată tot în 2031).

Alte știri, pe scurt

Compania germană Rocket Factory Augsburg (RFA) a primit recent din partea ESA o finanțare suplimentară de 2.7 milioane euro (în cadrul programului Boost!) pentru testele necesare primelor două misiuni și pentru dezvoltarea infrastructurii în cadrul centrului spațial SaxaVord din Marea Britanie. RFA va construi astfel la SaxaVord un stand de test pentru motorul Helix, care va propulsa racheta RFA One și care va putea urca 500 de kilograme la o altitudine de 500 km.

Datorită unor probleme cu o turbopompă, detectate în timpul unor teste la sol, Arianespace se vede nevoită se amâne următoarea lansare Ariane 6, ceea ce înseamnă că întregul program al lansatorului european din 2026 va fi decalat. Anul viitor, Arianespace speră să poată avea 9-10 lansări Ariane 6, însă în acest an vom mai avea doar 1-2 lansări, în loc de 3-4 cât au fost planificate inițial.

Donald Tusk, premierul polonez, a anunțat că Polonia va avea în curând o megaconstelație de sateliți proprie (similară cu Starlink, conform declarației lui Tusk, deși nu orice megaconstelație de pe orbita terestră joasă este neapărat asemănătoare cu Starlink). Compania finlandeză ICEYE (care deține cei mai mulți sateliți SAR de pe orbită) a semnat un memorandum cu compania poloneză de stat din domeniul apărării Polska Grupa Zbrojeniowa (PGZ) pentru dezvoltarea unei constelații de telecomunicații militare pentru Polonia. Programul urmează să fie implementat între 2026 și 2030.

Newsletterul Buletinul Cosmic apare de fiecare dată când avem pe cer Lună Plină sau Lună Nouă; realizat cu ajutorul Emacs, împreună cu Org Mode și TILE. Mai multe detalii și statistici despre toate zborurile orbitale, pot fi găsite pe site-ul www.parsec.ro.

2026-206: În 10 septembrie, la ora 15:42 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat, pe orbită terestră joasă, de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg, un set de sateliți pentru Forțele Spațiale ale SUA (misiunea USSF-153); după separarea de treapta secundară, treapta primară B1081, aflată la cel de-al 27-lea zbor, a revenit pe barja Of Course I Still Love You.

2026-205: În 10 septembrie, la ora 09:00 UTC, 3 sateliți militari chinezești Yaogan au fost lansați de o rachetă Changzheng-4B de pe rampa 94 (SLS-2) a centrului spațial Jiuquan, pe orbită terestră joasă.

2026-204: În data 06 septembrie, ora 14:26 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 27 de sateliți Starlink (15.24), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 19-lea zbor al treptei primare B1088, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

2026-203: Moment istoric pentru industria spațială europeană: racheta Spectrum a companiei germane Isar Aerospace a reușit să lanseze pe orbită 5 sateliți de mici dimensiuni, de la centrul spațial norvegian din Andøya, în 05 septembrie, la ora 20:12 UTC (misiunea a fost denumită Onward and Upward). Mai mult decât atât, treapta secundară a fost repornită pentru circularizarea orbitei, după ce, imediat după lansare, a fost parcată pe orbită temporară 500x180 km; manevra de repornire a motorului treptei secundare nu este deloc una simplă, mai ales pentru o companie aflată doar la a doua tentativă de lansare. Au mai fost lansări orbitale din Europa continentală, dar entitățile care au lansat din Kapustin Yar și Plesețk nu cred că pot fi încadrate în categoria companiilor private. Așadar cred că este corect să spunem că, în sfârșit, o companie privată europeană a lansat o rachetă de pe o rampă situată în Europa. Spectrum este o rachetă de calibru mic, înaltă de 28 de metri, cu un diametru de 2 metri, în două trepte: prima treaptă folosește 9 motoare Aquila, iar treapta secundară un singur motor Aquila. Combustibilul ales este unul interesant: spre deosebire de majoritatea rachetelor, care folosesc un kerosen special (RP-1), Isar a decis ca motorul Aquila să folosească propan. Spectrum poate urca 1 tonă pe orbită terestră joasă și 700 de kilograme pe orbită terestră heliosincronă. Compania a declarat că următoarele 6 rachete Spectrum se află în diverse etape ale asamblării și că în viitor planul este să fie fabricate 40 de rachete Spectrum în fiecare an.

2026-202: În 03 septembrie, la ora 21:25 UTC, o rachetă indiană GSLV Mk II a lansat, de pe rampa SLP a centrului spațial Satish Dhawan, satelitul de observații terestre EOS-15 (GISAT-1A), plasat pe orbită geostaționară de transfer; EOS-15 înlocuiește satelitul EOS-03 (GISAT-1), pierdut într-o lansare eșuată în 2021.

2026-201: O rachetă Electron a lansat, în 02 septembrie, la ora 12:01 UTC, satelitul StriX-9 al companiei Synspective pe orbită terestră joasă, de pe rampa LC-1B a centrului spațial de la Mahia, Noua Zeelandă, în misiunea denumită Owl Around The World.

2026-200: În data 02 septembrie, ora 08:42 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 27 de sateliți Starlink (15.23), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 35-lea zbor al treptei primare B1063, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

2026-X02: În 01 septembrie, la ora 02:00 UTC, a debutat racheta Zhishenxing-1 (Pallas-1) a companiei chineze Galactic Energy (care dețin și racheta Gushenxing-1 sau Ceres-1), lansând, pe orbită terestră heliosincronă, de pe rampa LC-P1 a centrului spațial Jiuquan o încărcătură test (balast), doar pentru un zbor test; deși încărcătura a ajuns pe orbită, pentru că nu a rămas mult timp în spațiu și a revenit prin atmosferă, lansarea nu a fost înregistrată de Space-Track, însă a fost o lansare orbitală reușită pentru Galactic Energy și pentru China.

2026-199: O rachetă Falcon Heavy a lansat, în 30 august, la ora 11:26 UTC, de pe rampa LC-39A a centrului spațial Kennedy din Florida, telescopul spațial Nancy Grace Roman (NGRST) al NASA, pe care l-a trimis spre punctul Lagrange Soare-Pământ L2; pentru această lansare, SpaceX a folosit două boostere noi: în centru, B1105 (care nu a mai fost recuperat) și unul din boosterele laterale, B1104, în timp ce celălalt booster lateral, B1072 a fost folosit pentru a 3-a oară. După lansare, cele două boostere laterale au revenit amândouă la sol. A fost cea mai grea încărcătură lansată vreodată cu Falcon Heavy: 10290 de kilograme (din care 9174 kg este masa telescopului spațial, iar 1116 kg o reprezentă masa combustibilului folosit de telescop).

Astronauți aflați pe orbită

La bordul Stației Spațiale Internaționale se află următorul echipaj:

• Piotr Dubrov, RUS/Roscosmos, Soiuz MS-29, din 14.07.2026;

• Anna Kikina, RUS/Roscosmos, Soiuz MS-29, din 14.07.2026;

• Anil Menon, SUA/NASA, Soiuz MS-29, din 14.07.2026;

• Jessica Meir, SUA/NASA, Crew-12, din 14.02.2026;

• Jack Hathaway, SUA/NASA, Crew-12, din 14.02.2026;

• Sophie Adenot, FRA/ESA, Crew-12, din 14.02.2026;

• Andrei Fediaev, RUS/Roscosmos, Crew-12, din 14.02.2026.

La bordul stației spațiale chineze Tiangong se află următorul echipaj:

• Zhu Yangzhu, CHN, CNSA, Shenzhou-23, din 24.05.2026;

• Li Jiaying, CHN, CNSA, Shenzhou-23, din 24.05.2026;

• Zhang Zhiyuan, CHN, CNSA, Shenzhou-23, din 24.05.2026.

Imaginea ediției

Star Trek a împlinit 60 de ani: în 08 septembrie se difuza la televizoarele din Statele Unite (deși în Canada s-a difuzat cu o zi mai devreme) “The Man Trap”, primul episod dintr-un serial care avea să devină un fenomen și să afecteze viețile și carierele a milioane de oameni, inclusiv a mea. Nava din imagine este modelul original folosit pentru filmările seriei originale, expusă la Muzeul Național al Aerului și al Spațiului din Washington, DC (deși dacă aveți drum pe acolo nu o puteți vedea, pentru că incinta în care este expusă se află în prezent în proces de restaurare).

Orbita Pământului

Luni, 07 septembrie, la ora 15:16 UTC, nava cargo Progress MS-33 s-a decuplat de modulul rusesc Poisk al Stației Spațiale Internaționale și va plonja controlat (și distructiv) prin atmosferă, spre Punctul Nemo a Oceanului Pacific. Progress MS-34, lansată în 28 aprilie, rămâne atașată la modulul Zvezda, conform planului. Următoarea misiune Progress, MS-35, urma să fie lansată miercuri, 09 septembrie, însă racheta a fost retrasă de pe rampă înapoi în hangar, iar lansarea este amânată, probabil din cauza unei probleme cu treapta superioară. Până acum, navele cargo Progress MS-35 au fost lansate spre ISS folosind varianta Soiuz-2.1a (a cărei treaptă superioară este propulsată de un motor RD-0110), însă pentru această lansare, Roscosmos a optat pentru varianta Soiuz-2.1b (propulsată de un motor RD-0124).

Satelitul militar american Long Duration Propulsive ESPA-1 (LDPE-1, cod 49818), lansat în 17 decembrie 2021 de o rachetă Atlas V pe o orbită aproximativ supersincronă, la 36150 km altitudine, adică aproximativ 3644 km deasupra sateliților geostaționari, a generat cel puțin 7 fragmente în 27 iulie, în jurul orei 12:50 UTC.

Satelitul militar chinezesc Yaogan 50-02, lansat în 15 martie de o rachetă Changzheng-6A, s-a dezintegrat pe orbită heliosincronă retrogradă, probabil începând încă din luna iulie (fragmentele par să fie dispersate pe orbită, ceea ce înseamnă că evenimentul nu a fost unul recent). Până în prezent, au fost detectate 43 de fragmente, împrăștiate între 600 și 1100 km altitudine, care vor avea nevoie de decenii și secole pentru a reveni natural prin atmosfera Pământului. Orbita satelitului nu pare afectată, ceea ce poate indica faptul că fragmentele lăsate nu sunt esențiale pentru funcționarea acestuia.

Eșec pentru echivalentul rusesc al Starlink, cel puțin după primele două lansări: nici unul din cei 16 sateliți Rassvet nu au reușit să-și crească altitudinea după lansarea din 19 iulie, a doua lansare pentru megaconstelația Bureau-1440; sateliții se află în continuare pe orbite al căror perigeu variază între 300-400 km (și continuă să scadă), deși altitudinea operațională este undeva la 800 km. Veștile nu sunt grozave nici pentru cei 16 sateliți Rassvet lansați în 23 martie (prima lansare pentru Bureau-1440): unul dintre ei a revenit deja necontrolat prin atmosferă (în 06 iunie), iar alți doi par de asemenea blocați la 300 km altitudine. Așadar, din 32 de sateliți lansați până acum, doar 13 par să fi ajuns la altitudinea operațională.

Marți, 01 septembrie, între orele 12:40 UTC și 19:19 UTC (6 ore și 49 de minute), astronautele Sophie Adenot (ESA) și Jessica Meir (NASA) au efectuat o activitate extravehiculară pentru a schimba un retroreflector amplasat în exteriorul modulului american Harmony, pentru a schimba o cameră video și pentru a pregăti Alpha Magnetic Spectrometer (AMS-02) pentru viitoare operațiune de întreținere. Adenot a avut unele probleme cu mobilitatea brațului stâng, din cauza sistemului de încălzire al mănușii, însă problema, care nu a fost una gravă, a fost rezolvată înainte de încheierea activității. A fost a 6-a activitate extravehiculară realizată exclusiv de femei și prima astfel de activitate extravehiculară la care a participat o astronaută europeană. Pentru Jessica Meir a fost a 7-a ieșire în afara Stației Spațiale Internaționale, locul 3 într-un clasament al astronautelor NASA, după Peggy Whitson (10) și Suni Williams (9), iar pentru Sophie Adenot a 3-a activitate extravehiculară.

NASA a amânat lansarea capsulei Dragon Grace în misiunea Crew-13 spre Stația Spațială Internațională (programată inițial pentru 12 septembrie), ce urmează să-i aibă la bord pe Jessica Watkins (NASA), Luke Delaney (NASA), Joshua Kutryk (CSA) și Serghei Teteriatnikov(Roscosmos), după ce a fost descoperită o scurgere la sistemul de propulsie al capsulei Dragon. O nouă dată a lansării va fi comunicată de NASA după rezolvarea problemei tehnice cu care se confruntă Grace.

În 27 august, la 02:30 UTC, compania LeoLabs a detectat o nouă dezintegrare a unei trepte secundare Changzheng-6 (a 5-a astfel de dezintegrare, după evenimentele similare din 12 noiembrie 2022, 26 martie 2024, 04 iulie 2024 și 06 august 2024), fiind astfel generate probabil sute de fragmente, între 396 km și 482 km altitudine, care vor reveni prin atmosferă în următorii ani (racheta a fost lansată în 25 august, pentru o misiune de tip rideshare, plasând 7 sateliți de mici dimensiuni pe orbită terestră heliosincronă).

Luna și spațiul cislunar

Landerul european Argonaut va fi trimis pe suprafața Lunii în 2031, la bordul unei rachete Ariane 6. Cel puțin aceasta a fost dorința exprimată de președintele Macron în cadrul evenimentului, rămâne de văzut dacă tehnic acest lucru va fi posibil. Mai mult, Macron a spus că în 10 ani vrea ca prima capsulă europeană cu echipaj la bord să fie lansată de la centrul spațial Kourou din Guiana Franceză.

Pentru a putea livra la timp un costum pentru activități extravehiculare potrivit pentru suprafața Lunii, Axiom Space ar putea realiza un astfel de costum special pentru misiunea Artemis IV, care va fi o variantă redusă a costumului AxEMU contractat inițial de NASA, urmând ca versiunea care respectă specificațiile tehnice inițiale să fie folosită abia în misiunile Artemis viitoare, după Artemis IV, conform unui articol publicat de Ars Technica. Specificațiile inițiale cereau ca aceste costume să poată fi folosite în 6 activități extravehiculare pe durata unei misiuni de 6.5 zile, să fie funcționale cel puțin 2 ore în condiții de temperaturi extrem de scăzute (din zonele umbrite ale Lunii) și să poată fi folosite pentru alte activități extravehiculare pentru o perioadă de 210 zile. Dacă ar respecta aceste cerințe, costumele ar fi prea grele, prea incomod de folosit și foarte posibil nu ar fi gata pentru Artemis IV, așa că o variantă redusă a lor, denumită Sortie Suit, ar putea fi pregătită special pentru Artemis IV.

Luni, 31 august, Turcia a devenit al 71-lea stat semnatar al Acordurilor Artemis, într-o ceremonie organizată la sediul NASA din Washington, DC, la care au luat parte administratorul NASA Jared Isaacman și ministrul turc al industriei și tehnologiei, Mehmet Fatih Kacır.

Planeta Marte

Blue Origin este compania aleasă de NASA pentru a construi viitorul sistem de telecomunicații marțian (Mars Telecommunications Network), care va fi folosit pentru servicii de navigație și transferuri de date între sondele marțiene (actuale și viitoare) și Pământ. Valoarea contractului este de cel mult 700 milioane de dolari și Blue Origin se obligă să trimită spre Marte un satelit de telecomunicații până cel târziu în 31 decembrie 2028.

Spațiul interplanetar și interstelar

Asteroidul 2026 RW1 a intrat prin atmosfera Pământului, la ora 16:07 UTC, deasupra Oceanului Indian, la nord-vest de Australia (coordonate: long. 116.43, lat. -13.77) la doar câteva ore după ce a fost descoperit de Mt Lemmon Survey din Arizona, SUA. A fost al 13-lea obiect interplanetar descoperit cu puțin timp înainte să lovească Pământul (primul a fost în 2008). O coincidență interesantă: acum 2 ani, în 04 septembrie 2024, un alt asteroid identificat cu câteva ore înainte a intra în atmosfera Pământului, primind numele 2024 RW1 (a fost al 9-lea astfel de obiect identificat). RW1 nu are nici o legătură cu faptul că au fost identificați înainte de a intra prin atmosferă. Există o explicație pentru această coincidență: asteroizii primesc inițial nume provizorii când sunt detectați de un observator (cum a fost CERNQ52, denumirea inițială, provizorie, pentru 2026 RW1), iar dacă, după mai multe observații, se constată că obiectul observat are o traiectorie bine definită, atunci primește de la Minor Planet Center (MPC) un nume standardizat: anul, urmat de o literă (de la A la Y, A pentru obiectele descoperite în primele două săptămâni ale anului, B pentru obiectele descoperite în următoarele două săptămâni etc) și de încă o literă, în funcție de ordinea descoperirii în cele două săptămâni. Dacă se descoperă mai mult de 25 de asteroizi în două săptămâni, se reîncepe de la A, dar se adaugă o cifră, care desemnează de câte ori s-a resetat aflabetul. Așadar, pentru că cei doi asteroizi au fost identificați aproximativ în aceeași perioadă a anului, la doar câteva zile distanță, dar în cadrul celor două săptămâni care au atribuită litera “R”, au primit amândoi, evident, “R”, dar ce a urmat după, “W1” este pură coincidență (ajutată și de faptul că au fost identificați cam tot atât de mulți asteroizi noi în această perioadă a anului ca acum doi ani). Și încă un lucru interesant: 2026 RW1 (asteroidul din acest an) este primul din clasa asteroizilor Aten care a fost detectat înainte de impact, restul de 12 identificați până acum sunt din clasa Apollo. Iar Aten nu vine de la Atena, vine de la asteroidul (2062) Aten: asteroizii atenieni (dacă le putem spune așa?) au semiaxa mare a < 1 UA, în timp ce asteroizii din clasa Apollo au a >1 UA (aceștia sunt denumiți după (1862) Apollo).

Undeva în Dakota de Sud, într-un rezervor cu 10 tone de xenon lichid al Lawrence Berkeley National Laboratory, s-ar putea să avem prima dovadă directă a existenței materiei întunecate. Cercetătorii au analizat datele înregistrate timp de 220 de zile (între martie 2023 și aprilie 2024, într-un experiment denumit LUX-ZEPLIN sau LZ) și au identificat ceea ce pare a fi o singură interacțiune, un singur semnal, generat de o particulă cu o masă de 200 GeV/c2 (de aproximativ 200 de ori mai mare decât masa protonului), care pare să fie o WIMP (weak interacting massive particle), adică un posibil candidat pentru misterioasa materie întunecată (care, conform modelelor actuale, alcătuiește 85% din masa universului, dar care nu a fost observată niciodată direct, doar indirect, prin influența gravitațională asupra galaxiilor).

NASA anunță că a început montarea instalației electrice în interiorul sondei Dragonfly, care în 2028 va fi trimisă spre Titan, satelitul lui Saturn. Sonda va ajunge undeva în vecinătatea craterului Selk, într-o regiune denumită Ahmakiq Undae (după o zeitate mayașă invocată pentru a potoli vântul și a salva astfel recoltele). Sonda este construită de Johns Hopkins Applied Physics Laboratory (APL) și urmează să fie lansată de o rachetă Falcon Heavy.

După 9 miliarde de kilometri, 22 de revoluții în jurul Soarelui și 9 survoluri planetare, Mercury Transfer Module (MTM) s-a despărțit în 03 septembrie de restul sondei BepiColombo: sonda europeană Mercury Planetary Orbiter (MPO) și cea japoneză Mio (Mercury Magnetospheric Orbiter, MMO) vor continua drumul împreună spre Mercur și se vor înscrie pe orbita planetei în 21 noiembrie, urmând ca în decembrie cele două sonde să se despartă și fiecare să-și înceapă misiunea științifică (aprilie 2027). MTM a asigurat propulsia electro-ionică, generând 250 mN forță (aproximativ egală cu forța generată de 250 de… furnici), însă funcționarea MTM era controlată de computerul de bord principal al sondei, ceea ce înseamnă că de acum MTM va pluti în derivă, pe orbită în jurul Soarelui, pentru o foarte, foarte lungă perioadă de timp.

O misiune spre Alpha Centauri? Sau o nouă tentativă de fraudă, similară cu Mars One? Fermi Explorer este o misiune privată care speră să adune 15 milioane de dolari pentru a trimite un sondă de 10 cm cubi și cu o masă de 1 kilogram spre… Alpha Centauri. Sonda va folosi un propulsor cu Xenon și drumul până la destinația va dura nu mai puțin de 77000 de ani; după lansare, sonda se va înscrie prima dată pe o orbită în jurul Soarelui, unde va rămâne timp de 12 ani, pentru executarea unor manevre care să o propulseze, cu 25 km/s, spre Alpha Centauri.

Alte știri, pe scurt

The Exploration Company (TEC) va primi €760M de la ESA pentru a lansa capsula Nyx spre ISS, folosind o rachetă Ariane 6. Contractul prevede o lansare demonstrativă și posibilitatea unor alte două lansări, deși lansările sunt programate pentru 2029, aproape de momentul în care ISS va fi retrasă de pe orbită.

Amazon Leo a mai cumpărat încă 6 lansări Ariane 64 pentru megaconstelația proprie, din cauza problemelor cu care se confruntă rachetele americane New Glenn și Vulcan, crescând de la 18 la 24 numărul de lansări contractate de Arianespace pentru Amazon Leo. Anul acest, Arianespace a lansat 100 de sateliți Amazon Leo în 3 zboruri Ariane 6 în mai puțin de 5 luni.

Astronautul francez Thomas Pesquet va fi comandantul misiunii Vast PAM-6 spre Stația Spațială Internațională (ISS), a 6-a misiune privată spre ISS în cadrul programului Private Astronaut Mission (PAM) al NASA, dar prima pentru Vast (primele 5 au fost organizate de Axiom Space) și prima comandată de un astronaut care nu este american. Misiunea va folosi o capsulă Dragon, lansată de o rachetă Falcon 9. PAM-6 este programată pentru lansare anul viitor și din echipaj va face parte și Adrianós Golémis, primul grec care va ajunge pe orbită. Deși nu a făcut parte din lotul de astronauți selectat de ESA în 2022, Adrianós Golémis a fost acceptat în grupul de antrenamente al astronauților europeni în martie 2026.

După ce în luna august clădirile RKTs Progress din Samara (unde se pregătesc de zbor treptele superioare ale rachetelor Soiuz și unde se asamblează sateliți militari) sufereau avarii în urma unor atacuri cu rachete Flamingo FP-5, în 02 septembrie a avut loc o explozie, urmată de un incendiu, la sediul Proton-PM din orașul Perm. Nu are legătură cu rachetele Proton-M (care oricum sunt pe cale de dispariție, doar 5 mai sunt programate să fie lansate), însă Proton-PM fabrică motoarele RD-191/191M pentru noua familie de rachete Angara, dar și motoarele RD-274 pentru ICBM Sarmat.

Cercetătorii au analizat datele înregistrate timp de 220 de zile, între martie 2023 și aprilie 2024, într-un experiment denumit LUX-ZEPLIN (sau LZ) al Lawrence Berkeley National Laboratory și au identificat ceea ce pare a fi o singură interacțiune, un singur semnal, generat de o particulă cu o masă de 200 GeV (de aproximativ 200 de ori mai mare decât masa protonului), care pare să fie o WIMP (weak interacting massive particle), adică un posibil candidat pentru misterioasa materie întunecată (care, conform modelelor actuale, alcătuiește 85% din masa universului, dar care nu a fost observată niciodată direct, doar indirect, prin influența gravitațională asupra galaxiilor). Fiind vorba despre un singur eveniment, nu se poate încă vorbi despre o descoperire, așa că mai multe date sunt necesare înainte ca o concluzie să poată fi formulată.

În 26 august, la vârsta de 84 de ani, a încetat din viață Toyohiro Akiyama, primul astronaut japonez. Toți astronauții au povești de viață interesante, dar povestea lui Toyohiro Akiyama are o culoare aparte. Primul astronaut japonez care trebuia să ajungă pe orbită urma să o facă la bordul navetei spațiale americane, însă explozia navetei Challenger a întârziat mult aceste planuri (un astronaut antrenat de agenția spațială japoneză avea să ajungă în spațiu abia în 1992). Postul de televiziune nipon Tokyo Broadcasting (TBS) a decis să folosească o scurtătură, ocazie cu care spera să-și crească și audiența, așa că a plătit (cel puțin) $12 milioane companiei Space Adventures pentru a-l trimite, în 1990, pe Toyohiro Akiyama, un jurnalist, pe stația spațială sovietică Mir. Nu avea să fie cea mai bună idee. Toyohiro Akiyama nu s-a adaptat deloc la bordul Mir: se spune că unul din cosmonauții aflați la bordul Mir ar fi declarat că nu a văzut niciodată pe cineva care să vomite atât de mult. În rapoartele zilnice pe care le făcea pentru TBS era evident că nu-i făcea deloc plăcere să se afle în spațiu: abia aștepta să se întoarcă pe Pământ pentru a fuma și a recunoscut că nu și-a împachetat suficientă lenjerie intimă. După care, și-a cerut scuze pentru impolitețea din rapoartele zilnice. A mai avut de efectuat și unele experimente cu niște broscuțe, pentru elevii niponi, care îi urmăreau cu interes misiunea. A început să se simtă mai bine pe măsură ce se apropia întoarcerea pe Pământ. În 10 decembrie 1990, după o săptămână petrecută la bordul stației spațiale Mir, Toyohiro Akiyama a revenit acasă, la bordul capsulei Soiuz TM-10, alături de cosmonauții Gennadi Manakov și Gennadi Strekalov. Peste 5 ani, în 1995, Toyohiro Akiyama a renunțat la postul TBS, a divorțat și s-a retras în munți, la o fermă din prefectura Fukushima—pentru a cultiva orez și ciuperci organice. Din păcate, dezastrul de la centrala nucleară Daiichi din 2011 l-a obligat să renunțe și la această activitate.

Președintele SUA a semnat un ordin executiv prin care se înființează o comisie (condusă de administratorul NASA), care, în termen de 120 de zile, îi va prezenta președintelui un raport cu recomandări privind structura și alte aspecte legate de o (posibilă viitoare) Academie Spațială. Anunțul a venit în contextul în care membrii echipajului Artemis II au fost decorați cu Medalia de Onoare Spațială a Congresului, într-o ceremonie organizată la Casa Albă.

Erată: în numărul trecut, încărcătura lansării cu numărul 2026-195 a fost trimisă pe orbită terestră heliosincronă, nu pe orbită heliocentrică, așa cum greșit a apărut în textul Buletinului Cosmic.

Newsletterul Buletinul Cosmic apare de fiecare dată când avem pe cer Lună Plină sau Lună Nouă; realizat cu ajutorul Emacs, împreună cu Org Mode și TILE. Mai multe detalii și statistici despre toate zborurile orbitale, pot fi găsite pe site-ul www.parsec.ro.

2026-198: O rachetă Ariane 6 în configurația 22S a lansat satelitul meteorologic european MTG-I2, în prima misiune Ariane 6 spre orbită geostaționară; lansarea a avut loc la ora 20:11 UTC de pe rampa ELA-4 a centrului spațial Kourou din Guiana Franceză.

2026-197: În data de 26 august, ora 09:35 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 27 de sateliți Starlink (15.22), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 24-lea zbor al treptei primare B1082, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

2026-196: În data de 25 august, ora 09:33 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 29 de sateliți Starlink (10.49), de pe rampa LC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida; a fost al 37-lea zbor al treptei primare B1067, care ulterior lansării a fost recuperată pe barja A Shortfall of Gravitas. SpaceX a anunțat că a fost ultima lansare Starlink din Florida cu o rachetă Falcon 9, următoarele lansări Starlink de pe coasta de est a SUA vor fi realizate cu viitoarea rachetă Starship.

2026-195: În 25 august, la ora 03:21 UTC, o rachetă Changzheng-6C a lansat, de pe rampa LC-9A a centrului spațial Taiyuan, 7 sateliți pe o orbită terestră heliosincronă, printre care și satelitul pentru radioamatori BY70-4.

2026-194: O rachetă Soiuz-2.1b, dotată cu o treaptă secundară Fregat-M, a lansat, de pe rampa 43/3 a comsodromului militar Plesețk, satelitul de geolocalizare rusesc Glonass-K1 No.19L (probabil Kosmos-2619) pe orbită terestră medie.

2026-193: În data 22 august, ora 07:25 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 27 de sateliți Starlink (15.20), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 9-lea zbor al treptei primare B1100, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

2026-192: În data de 21 august, ora 15:14 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 29 de sateliți Starlink (10.39), de pe rampa LC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida; a fost al 30-lea zbor al treptei primare B1078, care ulterior lansării a fost recuperată pe barja A Shortfall of Gravitas.

2026-191: În 20 august, la ora 13:04 UTC, o rachetă Electron a lansat, pe orbită terestră joasă, satelitul QPS-SAR-18 (SUSANOO-II, misiunea The Lightning God Defends), de pe rampa LC-1B a centrului spațial Mahia din Noua Zeelandă.

2026-190: În data 19 august, ora 04:01 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 24 de sateliți Starlink (17.50), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 12-lea zbor al treptei primare B1097, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

2026-189: În 18 august, la ora 23:35 UTC, o rachetă Zhuque-3 (a companiei LandSpace) a lansat, de pe rampa 96B a centrului spațial Jiuquan, pe orbită terestră joasă, satelitul de telecomunicații experimental Honghu-03; în premieră pentru o rachetă chineză a unei companii private chineze, după separarea de treapta secundară, treapta primară a revenit controlat prin atmosferă și a aterizat; deși aterizarea a fost reușită, un incendiu la baza rachetei, pornit după aterizare, se pare că a afectat semnificativ motoarele și structura rachetei.

2026-188: O rachetă Changzheng-2C a lansat pe orbită terestră heliosincronă, în 17 august, la ora 03:02 UTC, de pe rampa LC-9 a centrului spațial Taiyuan, satelitul SEO (Satellite for Earth Observation) pentru Emiratele Arabe Unite.

2026-187: În 16 august, la ora 04:10 UTC, o rachetă Changzheng-12 a lansat, de pe rampa LC2 a centrului spațial Wenchang Comercial, un nou set de 9 sateliți pentru megaconstelația SatNet (WHWD-24), pe orbită terestră joasă.

2026-186: La doar 38 de minute de lansarea precedentă (stabilind astfel un nou record), o altă rachetă Falcon 9 lansa, de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg, în 16 august la ora 01:50 UTC, misiunea USSF-366, probabil un nou set de sateliți militari Starshield; pentru lansare, a fost folosită treapta primară B1088, care, după al 18-lea zbor, a fost din nou recuperată de barja Of Course I Still Love You.

2026-185: În 16 august, la ora 01:12 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat, de pe rampa SLC-40 a centrului spațial Cape Canaveral, satelitul de telecomunicații Globalstar 2-R (cu o masă de aproximativ 4 tone), pe orbită terestră joasă; pentru această lansare a fost folosită treapta primară B1090, aflată la cel de-al 14-lea zbor, care, după separarea de treapta secundară, a revenit la sol, pe Landing Zone 40.

2026-184: În data 12 august, ora 04:46 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 24 de sateliți Starlink (17.49), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 5-lea zbor al treptei primare B1103, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

2026-183: În data de 11 august, ora 15:58 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 29 de sateliți Starlink (10.19), de pe rampa LC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida; a fost al 18-lea zbor al treptei primare B1085, care ulterior lansării a fost recuperată pe barja A Shortfall of Gravitas.

2026-182: În 10 august, la ora 19:23 UTC, o rachetă H3 în varianta 22S a lansat, de pe rampa Y2 a centrului spațial Tanegashima, satelitul de geolocalizare regională Michibiki-7 (QZS-7), pe orbită geostaționară de transfer.

2026-F06: O rachetă Changzheng-7A a eșuat în tentativa de a trimite pe orbită geostaționară un satelit de telecomunicații probabil militar (Zhongxing-4B, sau ZX-4B): la câteva secunde după lansare, imediat după Max-Q (zona din atmosferă unde presiunea dinamică asupra vehiculului este maximă), treapta secundară pare că s-a dezintegrat, ceea ce a dus la pierderea rachetei și a încărcăturii; lansarea a avut loc la ora 12:02 UTC, de pe rampa LC-201 a centrului spațial Wenchang Comercial.

2026-181: În data 08 august, ora 16:35 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 24 de sateliți Starlink (17.38), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 16-lea zbor al treptei primare B1093, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

2026-180: O rachetă Electron a lansat, în 06 august, la ora 09:18 UTC, de pe rampa LC-1A a centrului spațial Mahia din Noua Zeelandă, pe orbită terestră joasă, satelitul QPS-SAR-13 (MIKURA-I, de aproximativ 100 de kilograme) al companiei iQS, pentru observații ale suprafeței Pământului; misiunea a fost denumită The Grain Goddess Provides.

2026-179: În 05 august, la ora 07:49 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat, de pe rampa SLC-40 a centrului spațial Cape Canaveral, pe orbită terestră joasă, 3 sateliți Bluebird pentru compania AST SpaceMobile; pentru această lansare, SpaceX a folosit treapta primară B1077, aflată la cel de-al 30-lea zbor, care, după separarea de treapta secundară, a fost recuperată pe barja A Shortfall of Gravitas.

2026-178: În 05 august, la ora 02:38 UTC, o rachetă Jielong-3 a lansat, de pe platforma maritimă Haiyang, 2 sateliți de observație: Lampung-1 și Samarkand-2028 (OSE HS-01 și OSE HS-02), pe orbită terestră heliosincronă.

2026-177: În data 04 august, ora 17:05 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 24 de sateliți Starlink (17.53), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 34-lea zbor al treptei primare B1063, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

2026-176: În 04 august, la ora 08:52 UTC, o rachetă Changzheng-8A a lansat, de pe rampa LC-1 a centrului spațial Wenchang Comercial, 9 sateliți de telecomunicație pentru constelația SatNeo (WHWD-23), pe orbită terestră joasă.

2026-175: În data 01 august, ora 03:08 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 24 de sateliți Starlink (17.52), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 26-lea zbor al treptei primare B1081, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

2026-174: O rachetă Falcon 9 a lansat, în 30 iulie, la ora 07:10 UTC, un satelit militar, probabil pentru misiuni de observare ale oceanelor (posibil un satelit de tip INTRUDER), în cadrul misiunii NROL-95 (satelitul, ajuns pe orbită terestră joasă, a primit indicativul USA-619); lansarea a avut loc de pe rampa SLC-40 a centrului spațial Cape Canaveral, iar după separarea de treapta secundară, treapta primară B1096 a revenit pe Landing Zone 2, după cea de-a 7-a lansare.

2026-173: În 30 iulie, la ora 01:00 UTC, o rachetă Changzheng-6A a lansat, de pe rampa LC-9A a centrului spațial Taiyuan, doi sateliți militari de telecomunicații, TJS-27 (Tongxin Jishu Shiyan 27, A și B)

2026-172: În 29 iulie, la ora 11:50 UTC, de pe rampa LC201 a centrului spațial Wenchang, o rachetă Changzheng-7A a lansat, spre orbită geostaționară de transfer, satelitul Tianlian 3-01, care face parte dintr-o rețea de telecomunicații spațiale, folosită de sateliții de pe orbita terestră joasă

Astronauți aflați pe orbită

La bordul Stației Spațiale Internaționale se află următorul echipaj:

• Piotr Dubrov, RUS/Roscosmos, Soiuz MS-29, din 14.07.2026;

• Anna Kikina, RUS/Roscosmos, Soiuz MS-29, din 14.07.2026;

• Anil Menon, SUA/NASA, Soiuz MS-29, din 14.07.2026;

• Jessica Meir, SUA/NASA, Crew-12, din 14.02.2026;

• Jack Hathaway, SUA/NASA, Crew-12, din 14.02.2026;

• Sophie Adenot, FRA/ESA, Crew-12, din 14.02.2026;

• Andrei Fediaev, RUS/Roscosmos, Crew-12, din 14.02.2026.

La bordul stației spațiale chineze Tiangong se află următorul echipaj:

• Zhu Yangzhu, CHN, CNSA, Shenzhou-23, din 24.05.2026;

• Li Jiaying, CHN, CNSA, Shenzhou-23, din 24.05.2026;

• Zhang Zhiyuan, CHN, CNSA, Shenzhou-23, din 24.05.2026.

Imaginea ediției

În 12 august nu a fost eclipsă de Soare doar în Europa, ci și pe Marte: camera Mastcam-Z a roverului Perseverance a surprins, din craterul marțian Jezero, unde se află din 18 februarie 2021, tranzitul satelitului natural Phobos pe discul solar, în cea de-a 1948-a zi a misiunii.

Orbita Pământului

Trei activități extravehiculare au avut loc de la bordul Stației Spațiale Internaționale în luna august: (i) în 06 august, între 12:33 UTC și 19:00 UTC, astronauții americani Jessica Meir și Anil Menon au pregătit locul unde în viitor vor fi montate noile panouri solare iROSA; (ii) în 18 august, între 12:29 UTC și 18:52 UTC, Anil Menon și astronauta franceză Sophie Adenot, aflată la prima sa activitate extravehiculară (și a doua astronaută europeană care participă la o activitate extravehiculară după Samantha Cristoforetti), au ieșit în afara stației pentru a dezafecta o antenă defectă; (iii) în 25 august, între 12:27 UTC și 18:57, aceiași Anil Menon și Sophie Adenot au efectuat o nouă activitate extravehiculară pentru montarea unei noi antene pentru comunicații cu Pământul, în locul cele vechi dezinstalate cu câteva zile în urmă.

Northrop Grumman a anunțat că satelitul MEV-1 s-a decuplat de satelitul Optus-D3, spre care a fost trimis în aprilie 2025 pentru a-i prelungi viața (MEV-1 a făcut același lucru și cu satelitul Intelsat-901 în februarie 2020). Un al doilea satelit similar, MEV-2, este în prezent andocat la Intelsat 10-02.

NASA este nevoită să renunțe la planurile de a prelungi viața telescopului spațial Swift: vehiculul LINK, al companiei Katalyst Space, lansat în 03 iulie pentru a andoca la Swift și a-i crește altitudinea orbitală, are probleme cu propulsoarele de la bord și cu menținerea orientării în jurul centrului de masă, motiv pentru care NASA nu va permite ca LINK să andocheze la Swift. LINK se va apropia însă de telescop și va efectua câteva manevre în apropierea acestuia. Astfel, NASA se așteaptă ca Swift să reintre necontrolat prin atmosferă spre finalul anului.

Vineri, 18 august, taikonauții Zhu Yangzhu și Zhang Zhiyuan au efectuat prima activitate extravehiculară din cadrul misiunii Shenzhou-23. Cei doi au îmbrăcat costumele spațiale și au ieșit din stația spațială Tiangong pentru operațiuni asupra panourilor solare și pentru a instala noi dispozitive de protecție împotriva deșeurilor orbitale. Activitatea extravehiculară a durat 5.5 ore și s-a încheiat la ora 05:59 UTC. Conform tradiției, agenția spațială chineză a anunțat acest lucru după ce activitatea extravehiculară s-a încheiat cu succes.

Luna și spațiul cislunar

China a stabilit un nou record propriu în ceea ce privește transferul de date dintre Pământ și Lună folosind un laser: uplink de 1.25 Mbps și downlink de 100 Mbps în cadrul unui experiment, fără a oferi detalii cu privire la sonda selenară folosită.

Sonda americană Lunar Reconnaissance Orbiter LRO a identificat noul crater lunar creat de impactul treptei secundare Falcon 9 din 05 august, după ce a primit coordinatele impactului de la echipa sud-coreeană care operează sonda Danuri: noul crater, aflat la 19.4759°N, 266.7138°E, are un diametru de 18 metri și o adâncime de aproximativ 3 metri.

Lansarea misiunii Chang’e-7 spre polul sud lunar, programată pentru 25 august cu o rachetă Changzheng-5, a fost amânată subit pentru 2027. Motivul invocat oficial este dorința agenției spațiale chineze ca misiunea să se desfășoare fără cusur, iar dacă lansarea ar fi continuat conform planului inițial, acest lucru nu ar fi fost posibil. Cel mai probabil taifunul Narra a încurcat planurile agenției spațiale chineze și a compromis fereastra de lansare, însă nu sunt excluse și unele probleme tehnice care ar fi intervenit în ultimul moment.

Planeta Marte

Japonia ar putea fi prima țară care aduce pe Pământ probe din jurul lui Marte: misiunea Martian Moons eXploration (MMX) este programată pentru lansare în 20 octombrie 2026, la ora 19:41 UTC, cu o rachetă H3, de la centrul spațial Tanegashima. Dacă totul merge bine, MMX ar urma să aterizeze pe Phobos, satelitul marțian, să preleveze probe, pe care să le aducă pe Pământ în 2031 (același an în care și Tianwen-3 plănuiește să aducă pe Pământ probe de pe suprafața marțiană, însă deocamdată Tianwen-3 nu are fixată data lansării, care va fi cel mai probabil în 2028). MMX este o misiune condusă de JAXA, cu participarea NASA, CNES, DLR și ESA.

Spațiul interplanetar și interstelar

În 05 iulie, la ora 18:30:00.31±0.03s UTC, când sonda Hayabusa2 a survolat asteroidul (98943) Torifune, a stabilit un record: nici o altă sondă nu s-a apropiat atât de mult de o țintă survolată: 744 de metri distanță față de centrul de masă al asteroidului, adică la aproximativ 400 de metri de suprafața acestuia. Cu această ocazie, au fost obținute date mai precise cu privire la dimensiunile asteroidului: acesta are o lungime de 840 de metri, o lățime minimă de 340 de metri și un diametru mediu de 540 de metri. Înainte de survol, orbita asteroidului era cunoscută cu o eroare de 49.5 km, iar acum eroarea a coborât la 0.78 km.

Alte știri, pe scurt

O nouă antenă se alătură rețelei Deep Space Network (DSN), folosită de NASA pentru a comunica cu cele peste 40 de misiuni selenare și cu sonde interplanetare: DSN 23 este o antenă cu un diametru de 34 de metri, amplasată în complexul Goldstone (California). Situația antenelor din rețeaua DSN poate fi consultată pe pagina oficială a proiectului.

Conform mai multor surse, în dimineața zilei de 15 august se pare că mai multe rachete de croazieră ucrainene Flamingo FP-5 au lovit câteva clădiri aparținând companiei de stat RKTs Progress (РКЦ Прогресс), aflată în subordinea Roscosmos, din orașul Samara, unde sunt asamblate rachete Soiuz-2 (și mai recenta Soiuz-5), dar cu un rol și în dezvoltarea de sateliți militari și a sateliților Rassvet (replica Rusiei la Starlink). Rămâne de văzut care este efectul acestui atac asupra lansărilor de rachete Soiuz spre Stația Spațială Internațională în special (cu capsule cu echipaj și cargo) și asupra programului spațial rusesc în general.

SpaceX va construi un nou centru spațial în Louisiana, pentru viitoarele lansări Starship, denumit Starbase Louisiana: acesta va avea 5 rampe de lansare/recuperare (fiecare rampă va fi dotată cu câte 2 turnuri), 1 centru de comandă, birouri, instalații pentru producerea de combustibil; construcția va începe anul viitor, iar costurile sunt estimate la 100 miliarde de dolari și primele lansări ar trebui să aibă loc în 2030.

Agenția Spațială Europeană (ESA) anunță semnarea primelor contracte din cadrul European Launcher Challenge, prin care se dorește sprijinirea companiilor europene care dezvoltă lansatoare orbitale: (i) compania germană Rocket Factory Augsburg (RFA) a primit €186.9M pentru RFA One, care va folosi rampa de lansare din SaxaVord, Mare Britanie (fondurile din Germania și UK); (ii) compania spaniolă PLD Space a primit €158.9M pentru Miura 5, care va folosi o rampă de lansare din Kourou, Guiana Franceză (fondurile vin din Spania și Germania); (iii) compania germană Isar Aerospace a primit €197.8M pentru Spectrum, care va folosi o rampă de lansare de la Andøya, Norvegia (fondurile vin din Germania, Austria și Norvegia); (iv) nu au fost încă finalizate detaliile contractului cu MaiaSpace, însă și această companie va primi finanțare în cadrul acestui program.

În 23 iulie, ArianeGroup a efectuat un test static premergător unei lansări pentru treapta primară Themis (”wet dress rehearsal“, adică procedura de testare a parcurs etapele premergătoare unei lansări, până la pornirea motoarelelor). Themis este o treaptă primară reutilizabilă, propulsată de un motor Prometheus, alimentat cu oxigen și metan lichid, care se află în aceste zile pe rampa centrului spațial suedez Esrange (testul din 23 iulie a fost realizat cu azot lichid în loc de metan, din motive de siguranță).

Compania europeană MaiaSpace (o filială franceză a companiei ArianeSpace) și-a schimbat planurile cu privire la un zbor test la viitorului lansator Maia: în locul unui test suborbital, planificat să aibă loc în prima parte a anului viitor, MaiaSpace va încerca să lanseze racheta Maia direct pe orbită, cândva în a doua jumătate a anului viitor, de pe rampa de la centrul spațial Kourou din Guiana Franceză (Maia va folosi fosta rampă a rachetei Soiuz). Derivată din Themis, prima treaptă a rachetei Maia este dotată cu 3 motoare Prometheus (care ard metan și oxigen lichid).

Newsletterul Buletinul Cosmic apare de fiecare dată când avem pe cer Lună Plină sau Lună Nouă; realizat cu ajutorul Emacs, împreună cu Org Mode și TILE. Mai multe detalii și statistici despre toate zborurile orbitale, pot fi găsite pe site-ul www.parsec.ro.

2026-171: În data 25 iulie, ora 15:51 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 24 de sateliți Starlink (17.51), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 8-lea zbor al treptei primare B1100, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

2026-170: O rachetă chineză Kinetica-1 (力箭一号 sau Lijian-1) a lansat, în 23 iulie, la ora 23:33 UTC, de pe rampa 130 a centrului spațial Jiuquan, 5 sateliți pe orbită terestră heliosincronă, sateliți care fac parte dintr-o rețea pentru monitorizarea deșeurilor orbitale (megaconstelația Gande, care urmează să aibă 120 de sateliți).

2026-169: În 23 iulie, la ora 12:00 UTC, o rachetă Changzheng-3B/E a lansat, spre orbită geostaționară de transfer, satelitul Tianlin-2-06, de pe rampa LC-2 a centrului spațial Xichang; la câteva secunde după lansare, racheta a fost lovită de mai multe fulgere, însă satelitul a ajuns cu bine pe orbita corectă: acesta face parte dintr-o rețea de telecomunicații între sateliții orbitali și stațiile terestre (rețea similară cu sistemul american Tracking and Data Relay Satellite System, TDRSS).

2026-168: În 22 iulie, la ora 02:54 UTC, o rachetă Yinli-1 (引力一号 sau Gravity-1), a lansat 9 sateliți pe orbită terestră heliosincronă, de pe barja Dong Fang Hang Tian Gang, aflată în Marea Galbenă; a fost a 3-a lansare Gravity-1, care în acest moment este cea mai puternică rachetă din lume propulsată exclusiv de trepte cu combustibil solid.

2026-167: O rachetă Falcon 9 a lansat, în 21 iulie, la ora 21:15 UTC, de pe rampa SLC-40 a centrului spațial Cape Canaveral, satelitul Mission Robotic Vehicle (MRV-1) al companiei Northrop Grumman, construit pentru a andoca la sateliții de pe orbita geostaționară și a le prelungi viața (misiunea MRV-1); pentru această misiune, care a trimis satelitul MRV spre orbită geostaționară de transfer, s-a folosit treapta primară B1069, aflată la cel de-al 32-lea zbor și care, după separarea de treapta secundară, nu a mai fost recuperată.

2026-166: În data 21 iulie, ora 14:49 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 24 de sateliți Starlink (17.39), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 23-lea zbor al treptei primare B1082, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

2026-165: În 19 iulie, probabil în jurul orei 17:51 UTC, o rachetă Soiuz-2.1b a lansat, pe orbită terestră joasă, de la centrul spațial Plesețk, a fost lansat al doilea grup de 16 sateliți pentru megaconstelația Rassvet (Rassvet-3), megaconstelația Bureau 1440, care vrea să fie replica Rusiei la Starlink.

2026-164: În 18 iulie, la ora 06:35 UTC, racheta comercială Vikram-1, a companiei Skyroot, a reușit, în zborul său inaugural, să plaseze pe orbită doi sateliți de mici dimensiuni. Este prima lansare a unei rachete indiene comerciale. Vikram-1 este o rachetă de calibru mic, capabilă să urce cel mult 550 de kilograme pe orbita terestră joasă. Lansarea de astăzi a avut loc de pe rampa FLP a centrului spațial Satish Dhawan. Prima misiune, denumită Aagaman, nu a fost lipsită de emoții: după ce treapta a 4-a s-a separat de treapta a 3-a, la câteva secunde distanță se pare că a existat un nou contact între cele două trepte, ceea ce a dus la destabilizarea temporară a treptei a 4-a. Aceasta și-a revenit ulterior, reușind să duc misiunea la bun sfârșit (nu e ceva ce avem ocazia să vedem prea des).

2026-163: O rachetă Falcon 9 a lansat, în 16 iulie, la ora 20:32 UTC, de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg, 21 de sateliți pentru Space Force Development Agency (SDA), în misiunea denumită Tranche 1 Transport Layer E, sateliți care au ajuns pe orbită polară. După lansare, treapta primară B1103, aflată la cel de-al 4-lea zbor, a fost recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

2026-162: Marți, 14 iulie, la ora 14:47 UTC, o rachetă Soiuz-2.1a a lansat, de pe rampa 31/6 a centrului spațial Baikonur, din Kazahstan, capsula Soiuz MS-29 spre Stația Spațială Internațională, avându-i la bord pe cosmonauții Piotr Dubrov și Anna Kikina (ambii la cel de-al doilea zbor spațial), dar și astronautul american Anil Menon (primul zbor spațial, soțul Annei Menon, membră a echipajului misiunii comerciale Polaris Dawn). Capsula Soiuz MS-29 a andocat la modulul rusesc Prichal al ISS în aceeași zi, la ora 17:52 UTC.

2026-161: În data de 14 iulie, ora 09:10 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 29 de sateliți Starlink (10.45), de pe rampa LC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida; a fost al 28-lea zbor al treptei primare B1080, care ulterior lansării a fost recuperată pe barja A Shortfall of Gravitas.

2026-160: În data 14 iulie, ora 01:28 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 27 de sateliți Starlink (15.14), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 15-lea zbor al treptei primare B1093, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

Astronauți aflați pe orbită

La bordul Stației Spațiale Internaționale se află următorul echipaj:

• Piotr Dubrov, RUS/Roscosmos, Soiuz MS-29, din 14.07.2026;

• Anna Kikina, RUS/Roscosmos, Soiuz MS-29, din 14.07.2026;

• Anil Menon, SUA/NASA, Soiuz MS-29, din 14.07.2026;

• Jessica Meir, SUA/NASA, Crew-12, din 14.02.2026;

• Jack Hathaway, SUA/NASA, Crew-12, din 14.02.2026;

• Sophie Adenot, FRA/ESA, Crew-12, din 14.02.2026;

• Andrei Fediaev, RUS/Roscosmos, Crew-12, din 14.02.2026.

La bordul stației spațiale chineze Tiangong se află următorul echipaj:

• Zhu Yangzhu, CHN, CNSA, Shenzhou-23, din 24.05.2026;

• Li Jiaying, CHN, CNSA, Shenzhou-23, din 24.05.2026;

• Zhang Zhiyuan, CHN, CNSA, Shenzhou-23, din 24.05.2026.

Imaginea ediției

Orbita Pământului

Din 1957 și până în prezent, au fost lansați pe orbită un număr total de 26975 sateliți, din care astăzi sunt operaționali 16098 (din care 10441 sunt sateliți Starlink activi); pe orbita Pământului sunt catalogate și urmărite un număr total de 69691 obiecte (sateliți activi și inactivi, trepte secundare ale rachetelor purtătoare, deșeuri rezultate în urma dezintegrării sateliților).

Compania americană COMSPOC atrage atenția asupra satelitului chinezesc Shijian-31, lansat în 16 iunie de o rachetă Changzheng-3B, care are o orbită interesantă: cu o înclinația de 63.46°, orbita pare una de tip Molniya, însă apogeul în loc să fie deasupra teritoriilor nordice, este deasupra ecuatorului, la o altitudine de aproape 40000 km, deasupra sateliților geostaționari, unde petrece aproximativ o treime din perioada orbitală de 12.5 ore. Oficial, misiunea satelitului Shijian-31 este “detecția mediului spațial”.

Capsula Soiuz MS-28, avându-i la bord pe cosmonauții Serghei Kud-Sverchkov, Serghei Mikaiev și pe astronautul american Christopher Williams, s-a decuplat de modulul Rassvet al Stației Spațiale Internaționale (ISS) în 26 iulie, la ora 07:02 UTC, revenind cu bine pe Pământ la ora 10:27 UTC, după 241 de zile petrecute în spațiu (manevra de frânare a fost executată la 09:31 UTC și a durat 4 minute și 42 de secunde); decuplarea capsulei Soiuz MS-28 marchează sfârșitul Expediției 74 și începutul Expediției 75 de la bordul ISS.

Polonia va contribui cu 656 milioane de euro pentru sistemul european IRIS² (Infrastructure for Resilience, Interconnectivity and Security by Satellite), adică aproximativ 10% din valoarea sa. Sateliții constelației IRIS² vor începe să fie lansați începând cu 2029 și sistemul urmează să fie operațional începând în 2031-2032, oferind o alternativă europeană la actuala constelație Starlink.

Luna și spațiul cislunar

În 05 august, la ora 06:35 UTC, treapta superioară a rachetei Falcon 9 (2025-010D), care în 15 ianuarie 2025 a lansat sonda selenară Blue Ghost a companiei Firefly (2025-010A) și sonda Hakuto-R (2025-010B) a companiei nipone ispace, va lovi Luna și, cel mai probabil, impactul, care va avea loc lângă craterul Einstein, va putea fi observat de pe Pământ, de astronomii amatori sau profesioniști.

Joi, 16 iulie, Serbia a devenit al 69-lea stat care a semnat Acordurile Artemis, în cadrul unei ceremonii organizate la sediul general al NASA din Washington, DC., în prezența ministrului de externe sârb Marko Đurić și a administratorului adjunct al NASA, Matt Anderson. Astfel, Serbia devine al 3-lea stat, după Thailanda și Senegal, care semnează atât Acordurile Artemis, cât și parteneriatul International Lunar Research Station (ILRS). A doua zi, în 17 iulie, Mauritius devine al 70-lea semnatar al Acordurilor Artemis.

Planeta Marte

Teghaza 001 ar putea fi cel mai vechi meteorit marțian descoperit până acum, cu o vechime de cel puțin 4.1 miliarde de ani (de obicei meteoriții marțieni sunt mult mai tineri decât cei care provin din centura de asteroizi dintre Marte și Jupiter), similar ca vârstă cu celebrul ALH 84001. De ce este interesant acest lucru? Pentru că ne poate oferi informații cu privire la structura și compoziția scoarței marțiene de acum 4.1 miliarde de ani, când se crede că Marte era o planetă caldă, care putea susține apă lichidă. Teghaza 001 a fost descoperit în urma unei expediții a populației locale Sahrawi, în septembrie 2022 în Gao (Mali) și cele 8 fragmente recuperate cântăresc împreună aproape 800 de grame.

În 15 mai, sonda Psyche survola planeta Marte, apropiindu-se până la 4609 km de suprafața acesteia, într-o manevră de corecție orbitală, pentru a-i rafina traiectoria spre întâlnirea cu asteroidul Psyche (oferindu-i nu doar viteză suplimentară, dar și modificarea planului orbital, esențială pentru succesul misiunii). În timpul survolului, sonda (lansată în 13 octombrie 2023 de o rachetă Falcon Heavy) a reușit să surprindă câteva cadre spectaculoase cu Marte, publicate recent de NASA.

Spațiul interplanetar și interstelar

Telescopul spațial Neil Gehrels Swift al NASA (lansat în 20 noiembrie 2004 de o rachetă Delta II și care așteaptă ca sonda LINK, lansată în 03 iulie de o rachetă Pegasus, să andocheze și să îi crească altitudinea) a observat recent o gaură neagră supermasivă și orfană (departe de centrul unei galaxii) care devora o stea aflată în calea sa, într-o galaxie aflată la 750 milioane de ani-lumină depărtare de noi. Astfel de evenimente sunt rare, mai ales că gaura neagră avea o masă aproximativ egală cu 1 milion de mase solare. Datele au fost publicate recent în revista The Astrophysical Journal Letters.

Este Venus o planetă moartă din punct de vedere geologic, sau este o planetă activă tectonic? Nu știm, pentru că (i) nu vedea prea bine dincolo de atmosfera densă a planetei și (ii) avem prea puține misiuni care să poată studia suprafața venusiană. Însă un studiu recent, publicat în Nature Geoscience, vine cu câteva argumente în favoarea unei planete Venus încă active geologic: folosind simulări numerice, echipa de cercetători a concluzionat că văile de rift din Chasmata Ganis, Dali și Devana sunt formate relativ recent.

Conform unui studiu recent, Soarele conține cu 55% mai mult argint decât se estimase până acum (Soarele este format în mare parte din hidrogen și heliu, dar conține 1.5% și elemente chimice mai grele, printre care și argint). Cel puțin asta este concluzia unui studiu realizat de o echipă de cercetători de la Universitatea Uppsala, publicat în Astronomy & Astrophysics. Datele au fost obținute în urma unei simulări care a folosit un model mult mai complex decât estimările precedente, folosind supercomputerul suedez Tetralith de la Universitatea Linköping. De notat că nu este vorba despre argint creat în interiorul Soarelui, ci de argintul primordial, prezent în atmosfera solară și moștenit de Soare din nebuloasa planetară existentă înainte de formarea sistemului solar, provenit de la supernove mai vechi.

O echipă de cercetători ai Universității din Hiroshima au identificat în galaxia noastră un accelerator natural de protoni, care se pare că produce raze cosmice formate din protoni accelerați până la energii de 1 PeV (protonii accelerați în cadrul experimentelor LHC de la CERN ating energii de câțiva TeV, adică cu 3 ordine de mărime mai reduse). Sursa acestor protoni extrem de energetici este LHAASO J1912+1014u în constelația Acvila, apropiată de steaua Altair și a fost considerată o rămășiță a unei supernove, până când, în cadrul experimentului sino-nipon Large High Altitude Air Shower Observatory (LHAASO), au fost detectate emisii de peste 100 TeV. Este dificil de detectat energia protonilor inițiali, pentru că aceștia generează raze gama, însă alte observații (Fermi Large Area Telescope (Fermi-LAT), FOREST Unbiased Galactic plane Imaging survey with the Nobeyama 45-m telescope (FUGIN), telescopul spațial Chandra) ale sursei LHAASO J1912+1014u par să confirme această ipoteză.

Sunt cunoscute peste 6000 de exoplanete, însă LHS 1140b pare să fie prima dintre ele despre care avem indicii că ar avea atmosferă, la câteva miliarde de ani după ce s-a format: după peste 500 de ore de observații folosind telescopul spațial James Webb, o echipă de cercetători a detectat prezența atmosferei în jurul LHS 1140b, iar cercetări ulterioare, folosind telescoapele terestre Magellan din Chile au identificat că exoplaneta emană heliu în spațiul cosmic.

În 28 august 2025, când asteroidul 1998 SH2 a trecut la 3 milioane km depărtare de Pământ, NASA a folosit radarele sistemului Deep Space Network pentru a investiga poziția asteroidului, însă acesta părea să se afle pe o altă traiectorie decât se așteptau astronomii. Deviația de la traiectoria așteptată se pare că a fost din cauză că 1998 SH2 nu este un asteroid, ci o cometă (primind denumirea provizorie P/1998 SH2). Studiul a fost publicat recent în revista Nature Astronomy.

Alte știri, pe scurt

Există 127 de asteroizi care poartă nume românești: 7 locuri din România și restul de 120 sunt nume de persoane, din care cel mai recent este… (843293) Tănăselia! Le sunt recunoscător lui Ovidiu Văduvescu și Lucian Hudin, în primul rând pentru că au descoperit acest asteroid în cadrul proiectului EURONEAR (alături de mulți alți asteroizi), dar și pentru faptul că s-au gândit la mine și au făcut această propunere, acceptată de WGSBN. Lista asteroizilor cu nume românești poate fi consultată pe parsec.ro.

Compania niponă ispace a declarat că, în urma unui acord cu Mitsubishi Heavy Industries (MHI), landerul ULTRA din cadrul Mission 3 va fi lansat în 2028 de o rachetă H3. Precedentele misiuni selenare ale ispace au fost lansate de o câte o rachetă Falcon 9.

Complexul Deep Space Network de lângă Madrid (MDSCC), unul din punctele cheie ale infrastructurii de comunicații cu care NASA poate păstra legătura continuă cu sondele interplanetare (alături de antenele din California și Australia), a fost înconjurat de incendii de vegetație devastatoare. Personalul a fost evacuat și este în siguranță, iar structurile nu au fost avariate. Centrul Cerberos, aparținând de ESA, aflat și el în apropiere de Madrid, a fost evacuat, însă este în continuare funcțional.

În 25 iulie, am putut vedea al 13-lea zbor test pentru Starship (Booster 20 și Ship 40), care a urmat un profil de zbor suborbital similar cu testele precedente. Lansarea a avut loc la ora 22:51 UTC de pe rampa LP-2 a centrului spațial Starbase. În acest zbor, 20 de sateliți Starlink V3 au fost lansați pe o traiectorie suborbitală și SpaceX susține că aceștia au reușit, în cele 20 se minute avute la dispoziție, să se conecteze la rețeaua Starlink. Din păcate, după separare, treapta primară (Booster 20) și-a reaprins doar 10 motoare pentru manevră finala de frânare (în loc de 13) și impactul cu apa a avut loc la o viteză mai mare decât a fost planificată (oricum planul era revenirea controlată în golf, nu recuperarea). Ship 40 a reușit să reaprindă un motor Raptor în spațiu, pentru câteva secunde, (esențial pentru viitoare manevre de deorbitare) și a revenit controlat în Oceanul Indian (și chiar a supraviețuit și după contactul cu apa și a reușit să transmită telemetrie în zilele ce au urmat). Elon Musk a declarat că dacă nu apar probleme în analiza datelor după acest zbor, în următorul se va încerca recuperarea treptei secundare Ship.

Un test static al motorului M-35a al treptei secundare a rachetei nipone Epsilon-S a avut loc în 23 iulie la centrul spațial Tanegashima; testul a durat 130 de secunde și a fost considerat un succes, ceea ce înseamnă că este posibil ca în acest an să vedem debutul noii variante Epsilon-S. Racheta Epsilon este dezvoltată de JAXA încă din 2007 și până acum a avut parte de 6 lansări (în care s-au folosit 3 variante ale rachetei), din care ultima, cea din 12 octombrie 2022, a fost un eșec.

Următoarea lansare a unei rachete Vulcan (a companiei United Launch Alliance, ULA) ar putea avea loc abia anul viitor, pentru că Northrop Grumman, compania care livrează boosterele auxiliare cu combustibil solid GEM 63XL a precizat recent că rezolvarea problemelor care au afectat lansările precedente Vulcan ar putea dura până la finalul acestui an. Vulcan a avut până acum parte de 4 lansări, toate reușite, însă două dintre ele au fost afectate de probleme cu boosterul GEM 63XL.

Condițiile meteo nefavorabile din Chile afectează funcționarea telescopului Vera Rubin: acesta a fost plasat într-o configurație securizată și personalul care îl operează a fost evacuat, până când lucrurile vor reveni la normal. Chile se confruntă în aceste zile cu furtuni severe, alimentate de fenomenul El Niño, iar mai multe zone a fost decretată starea de urgență.

O nouă rachetă RFA One se află în aceste zile pe rampa de lansare a centrului spațial scoțian SaxaVord (RFA One are 20 de metri înălțime, un diametru de 2 metri și poate urca peste 1 tonă pe orbită terestră joasă, fiind propulsată de 9 motoare Helix cu kerosen), după ce un test static din 19 august 2024 s-a încheiat cu o explozie și cu pierderea vehiculului companiei germane Rocket Factory Augsburg (RFA). În prezent, echipa de la RFA pregătește vehiculul pentru un test static și, dacă totul merge bine, o lansare orbitală, planificată pentru această vară.

Capsula Mengzhou (梦舟), care urma să fie lansată prima dată fără echipaj, la finalul acestui an, de o rachetă Changzheng-10A, spre stația spațială chineză Tiangong (misiunea Mengzhou-1), se pare că va aștepta misiunea inaugurală până anul viitor. Acest lucru este necesar pentru finalizarea completă a lucrărilor la centrul spațial de la Wenchang. Capsula Mengzhou urmează să fie folosită pentru transportul taikonauților spre și dinspre stația spațială chineză, dar și în viitoarele misiuni selenare.

Există meteoriți marțieni?

Și dacă da, de unde știm că sunt de pe Marte? În 20 iulie s-au împlinit 50 de ani de la prima imagine cu suprafața planetei Marte, adică 50 de ani de la misiunea Viking-1, prima misiune interplanetară care ajunge cu bine pe suprafața unei alte planete, de unde transmite date științifice și imagini. Iar rezultatele științifice furnizate de cele două sonde Viking (Viking-2 a ajuns pe Marte în 03 septembrie 1976) ne-a ajutat să înțelegem mai bine compoziția atmosferei marțiene, a solului și a rocilor din zona în care cele două sonde au amartizat și să tragem astfel concluzia că meteoriții SNC (botezați așa după 3 meteoriți despre care se credea de multă vreme că au aceeași origine, Shergotty, Nakhla și Chassigny) provin de pe Marte. Landerul Viking-1 a rămas funcțional până în 11 noiembrie 1982, iar landerul Viking-2 până în 11 aprilie 1980.

Abia în 1983 se face legătura între raportul izotopic al argonului din meteoritul Elephant Moraine 79001 (descoperit în Antarctica) și datele transmise de sondele Viking: rezultatele se potriveau, argonul din EM79001 provenea din atmosfera marțiană. 16 ani mai târziu, Allan Treiman scrie un articol cu titlul "The SNC Meteorites are from Mars", pe care îl publică în anul 2000 în revista Planetary and Space Science și de atunci nu se mai îndoiește nimeni că meteoriții SNC sunt marțieni (pe Allan Treiman am avut plăcerea să-l întâlnesc de două ori: prima dată, la Houston, m-a întâmpinat la centrul spațial Johnson, în 2009, a doua oară la Praga, la conferința Goldschmidt în 2015).

Înainte de 1980 părea imposibil ca roci de pe un alt corp ceresc ar putea ajunge pe Pământ, însă identificare primilor meteoriți lunari a schimbat acest lucru (iar în cazul meteoriților lunari problema era mai simplă, pentru că aceștia puteau fi comparați cu probele aduse pe Pământ în timpul programului Apollo):

Although once very controversial, it is now generally accepted that rocks can be ejected from Mars and can traverse the solar system to land on Earth. Before the mid-1980s it was not clear how unmelted, unvaporized material (i.e., rock) could be ejected from a planetary surface. That problem was solved by the first recognition of a meteorite from the Moon and by recognition of the physical ejection mechanism of spallation. There also was doubt that rocks from Mars (once ejected) could traverse interplanetary space and arrive at Earth within the durations that SNC meteorites had been exposed to cosmic rays.

—Allan H. Treiman, James D. Gleason, Donald D. Bogard, The SNC meteorites are from Mars, Planetary and Space Science, Volume 48, Issues 12–14, 2000, 1213-1230,

Din 80093 de meteoriți cunoscuți, catalogați, studiați astăzi, 428 sunt marțieni. Iar dacă astăzi cunoaștem mai multe despre meteoriți și despre meteoriții marțieni, este și pentru că acum 50 de ani, o sondă trimisă de pe Pământ ajunge cu bine pe Marte.

Newsletterul Buletinul Cosmic apare de fiecare dată când avem pe cer Lună Plină sau Lună Nouă; realizat cu ajutorul Emacs, împreună cu Org Mode și TILE. Mai multe materiale, liste și statistici despre toate zborurile orbitale, pot fi găsite pe site-ul www.parsec.ro.

2026-159: În data 11 iulie, ora 03:00 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 24 de sateliți Starlink (17.48), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 35-lea zbor al treptei primare B1071, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

2026-158: Vineri, 10 iulie, la ora 04:15 UTC, a debutat cu succes racheta Changzheng-10B, de pe rampa LC-2 a centrului spațial Wenchang; lansarea a trimis spre orbită o încărcătură încă neidentificată (misiunea CX-26), iar după separarea de treapta secundară, treapta primară a revenit controlat și a fost recuperată, o premieră pentru programul spațial chinezesc; recuperarea a avut loc pe o barja Linghangzhe, folosind un sistem de cabluri elastice pentru a captura vehiculul. Racheta Changzheng-10B este proiectată pentru misiuni comerciale și clienți privați și planul este ca pentru prima treaptă a rachetei să fie folosite trepte primare recuperate în urma lansărilor rachetelor Changzheng-10A. Astfel, Changhzheng-10A și Changzheng-10B folosesc aceeași treaptă primară (propulsată de 7 motoare YF-100K care ard kerosen și oxigen lichid), dar dacă Changzheng-10A folosește o treaptă secundară cu un singur motor YF-100M (care folosește tot kerosen și oxigen lichid, fiind varianta optimizată pentru vid a motorului YF-100K), Changzheng-10B folosește o treaptă secundară propulsată de un motor YF-219, care folosește metan și oxigen lichid. Changzheng-10B poate urca 16 tone la 200 km altitudine sau 11 tone la 900 km altitudine, iar lansările au loc de pe rampa SLS-2 a centrului spațial Wenchang Commercial (zona comercială a centrului spațial Wenchang).

2026-157: În data de 09 iulie, ora 09:25 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 29 de sateliți Starlink (10.42), de pe rampa LC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida; a fost al 36-lea zbor al treptei primare B1067, care ulterior lansării a fost recuperată pe barja A Shortfall of Gravitas; treapta primară B1067 deține acum recordul pentru treapta Falcon 9 care a fost recuperată de cele mai multe ori.

2026-156: Marți, 07 iulie, la ora 07:12 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat, de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California, 81 de sateliți pe orbită terestră heliosincronă (misiunea de rideshare Transporter-17); pentru această misiune, SpaceX a folosit treapta primară B1097, aflată la cel de-al 11-lea zbor, care, după separarea de treapta secundară, a revenit pe barja Of Course I Still Love You.

2026-155: În 05 iulie, la ora 13:43 UTC, o rachetă Changzheng-8A a lansat, pe orbită terestră joasă, de pe rampa LC1 a centrului spațial Wenchang Commercial, 20 de sateliți pentru megaconstelația G60, sau Qianfan (misiunea Qianfan Jigui 15).

2026-154: În data de 05 iulie, ora 10:50 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 29 de sateliți Starlink (10.50), de pe rampa LC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida; a fost al 13-lea zbor al treptei primare B1090, care ulterior lansării a fost recuperată pe barja A Shortfall of Gravitas. În cadrul acestui zbor, treapta primară Falcon 9 a avut atașate și două capsule Fabship, fabricate de compania Besxar, pentru teste suborbitale de lansare și revenire prin atmosferă.

2026-153: În 04 iulie, la ora 09:30 UTC, o rachetă Changzheng-6A a lansat, de pe rampa LC-9A a centrului spațial Taiyuan, 18 sateliți pe orbită terestră joasă, pentru megaconstelația G60, sau Qianfan (misiunea Qianfan Jigui 13).

2026-152: În 03 iulie, la ora 08:36 UTC, o rachetă Pegasus XL a lansat, pe orbită terestră joasă, misiunea LINK. Lansarea a fost realizată cu ajutorul avionului L-1011 TriStar “Stargazer”, care a decolat de pe pista bazei militare Ronald Reagan Space and Missile Teste Range de pe atolul Kwajalein din Pacific, iar racheta Pegasus XL s-a desprins de avion undeva în jurul coordonatelor 166.W 7.5N (a fost ultima lansare a rachetei Pegasus XL). LINK, construită de compania Katalyst Space Technology în urma unui contract cu NASA, va andoca la telescopul spațial SWIFT (lansat în 20 noiembrie 2004 de o rachetă Delta II), pentru a-i prelungi misiunea, având în vedere că telescopul nu are sisteme de propulsie la bord, iar orbita sa joasă a fost afectată în acest an de activitatea solară intensă.

2026-151: În 02 iulie, la ora 04:30 UTC, o rachetă Atlas V în configurația 551 a lansat, pe orbită terestră joasă, de pe rampa SLC-41 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida, 29 de sateliți Amazon Leo (misiunea LA-08) pentru compania Amazon. A fost ultima lansare Atlas V pentru Amazon, ultima lansare Atlas V în configurația 551 și ultima lansare a unei rachete Atlas cu un con protector: ultimele 4 rachete Atlas V rămase (toate în configurația N22) vor fi folosite pentru misiuni ale capsulei Starliner.

2026-150: În data 02 iulie, ora 02:58 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 24 de sateliți Starlink (17.46), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 7-lea zbor al treptei primare B1100, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

2026-149: O rachetă Changzheng-4B a lansat, în 01 iulie, la ora 23:46 UTC, pe orbită terestră heliosincronă, satelitul Haiyang-2E pentru studii oceanice, de pe rampa SLS-2 (LC43/94) a centrului spațial Jiuquan.

2026-148: O rachetă Falcon 9 a lansat, în 29 iunie, la ora 02:25 UTC, satelitul de telecomunicații SiriusXM SXM-11 (cu o masă de aproximativ 7 tone), spre orbită geostaționară de transfer, de pe rampa SLC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida; pentru această lansare, SpaceX a folosit treapta primară B1085, aflată la cel de-al 17-lea zbor, care, după separarea de treapta secundară, a revenit pe barja A Shortfall of Gravitas.

2026-147: În data 28 iunie, ora 16:09 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 24 de sateliți Starlink (17.40), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 17-lea zbor al treptei primare B1088, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

Astronauți aflați pe orbită

La bordul Stației Spațiale Internaționale se află următorul echipaj:

• Jessica Meir, SUA/NASA, Crew-12, din 14.02.2026;

• Jack Hathaway, SUA/NASA, Crew-12, din 14.02.2026;

• Sophie Adenot, FRA/ESA, Crew-12, din 14.02.2026;

• Andrei Fediaev, RUS/ESA, Crew-12, din 14.02.2026;

• Serghei Kud-Svercikov, RUS/Roscosmos, Soiuz MS-28, din 27.11.2025;

• Serghei Mikaiev, RUS/Roscosmos, Soiuz MS-28, din 27.11.2025;

• Christopher Williams, SUA/NASA, Soiuz MS-28, din 27.11.2025.

La bordul stației spațiale chineze Tiangong se află următorul echipaj:

• Zhu Yangzhu, CHN, CNSA, Shenzhou-23, din 24.05.2026;

• Li Jiaying, CHN, CNSA, Shenzhou-23, din 24.05.2026;

• Zhang Zhiyuan, CHN, CNSA, Shenzhou-23, din 24.05.2026.

Imaginea ediției

Au trecut 4 ani de când telescopul spațial James Webb a început observațiile științifice, așa că NASA și ESA ne încântă zilele astea cu o imagine spectaculoasă a galaxiei Centaurus A, modelată de activitatea intensă a unei găuri negre supermasive din centrul acesteia (cu o masă echivalentă cu 55 de milioane de sori, vizibilă în centrul imaginii), care emite jeturi cu viteze relativiste, formate din materie ionizată. Imaginea a fost obținută cu ajutorul Mid-Infrared Instrument (MIRI, echipament care are nevoie de o temperatură de -266 °C, sau 7 K, pentru a putea funcționa corect).

Orbita Pământului

În 30 iunie, astronauții Chris Williams și Jessica Meir au efectuat o activitate extravehiculară timp de 7 ore și 20 de minute pentru înlocuirea unei articulații a brațului robotic Canadarm2 atașat în exteriorul Stației Spațiale Internaționale (ISS). În timpul unei activități de rutină, din 27 mai, astronauții au observat unele probleme cu articulația brațului. Aceasta a fost înlocuită cu succes și va fi transportată pe Pământ, pentru investigații suplimentare și eventuale reparații, în urma cărora ar putea reveni la bordul ISS. A fost a 280-a activitate extravehiculară realizată pentru asamblarea, upgradarea sau mentenanța Stației Spațiale Internaționale, a 2-a pentru Chris Williams și a 5-a pentru Jessica Meir.

Începând din 2027, o nouă navă cargo va vizita stația spațială chineză Tiangong: este vorba despre Qingzhou-1, dezvoltată de compania de stat CAS Space. Qingzhou-1, care va transporta o masă utilă de 1.8 tone, poate fi lansată de o rachetă Kinetica-2 (Lijian-2), ceea ce înseamnă costuri semnificativ mai mici decât o lansare a unei capsule Tianzhou cu o rachetă Changzheng-7 (care poate însă transporta spre Tiangong 7.4 tone). Un prim zbor test a avut loc în acest an, în 30 martie și rezultatele, publicate recent, sunt încurajatoare pentru CAS Space și noul lor vehicul orbital low-cost.

Compania Rocket Lab a anunțat, în 29 iunie, că a achiziționat compania Iridium cu 8 miliarde de dolari. Rocket Lab are în acest moment o capitalizare la bursă de peste 50 de miliarde de dolari, iar Iridium a devenit cunoscută în anii ‘90 pentru că permitea apeluri telefonice direct prin satelit, din oricare două puncte de pe Pământ, o noutate pentru acele vremuri (desigur, la costuri exorbitante).

Luna și spațiul cislunar

China pregătește o nouă misiuni selenară ambițioasă: Chang’e-7, a cărei lansarea este programată pentru luna august. Misiunea va conține o sondă orbitală, un lander și un rover. Racheta Changzheng-5 destinată acestei misiuni (Y14) a ajuns deja la centrul spațial Wenchang, unde urmează ca sonda Chang’e-7 să fie asamblată în interiorul treptei secundare.

NASA a anunțat în 30 iunie noi misiuni cargo spre Lună, care vor avea loc în 2028, parte din programul Commercial Lunar Payload Services (CPLS), în valoare de 600 milioane de dolari (este al doilea eveniment din seria anunțurilor cu privire la misiunile Moon Base, după cel din 26 mai): două noi misiuni pentru Astrobotic (în valoare de $297.9M) și câte o misiune pentru Firefly Aerospace ($144.2M) și Intuitive Machines ($148.3M). Companiile vor folosi o iterație nouă a landerelor folosite deja în misiuni precedente (Astrobotic va folosi Griffin, Firefly Aerospace va folosi Blue Ghost, iar Intuitive Machine va folosi Nova-C). În viitorul apropiat, NASA ar putea trimite pe Lună roverul PROMISE (Polar Rover for Observation, Mapping, and In-Situ Exploration), un prototip al roverului marțian Perseverance.

În 02 martie 2025, landerul Blue Ghost (Mission 1), al companiei Firefly aseleniza în Mare Crisium și în cele 14 zile în care a fost activ pe suprafața Lunii a trimis aproape 120 GB de date brute spre Pământ (imagini și secvențe video). Următoarea misiune, Blue Ghost Mission 2 (care va ajunge pe fața îndepărtată a Lunii și va transporta la suprafață, printre altele, un radiotelescop), programată pentru a fi lansată la finalul anului curent, va avea modulul orbital Elytra echipat cu hardware și algoritmi NVIDIA Jetson pentru procesarea datelor în timp real și reducerea volumului de date trimise spre Pământ.

Spațiul interplanetar și interstelar

După o perioadă de hibernare de aproape 1 an (321 de zile), cea mai lungă de până acum, sonda New Horizons, aflată la peste 9.5 miliarde de kilometri depărtare de Pământ, a început să comunice din nou cu centrul de comandă de la Johns Hopkins Applied Physics Laboratory (APL, din Laurel, Maryland) și să transmită date științifice și telemetrie. După ce a survolat 134340 Pluto în 2015 și 486958 Arrokoth în 2019, New Horizons (lansată în 19 ianuarie 2006 de la centrul spațial Cape Canaveral de o rachetă Atlas V în configurația 551) va părăsi centura Kuiper în 2028-2029, conform estimărilor NASA.

În 05 iulie, la ora 09:29:59 UTC, sonda niponă Hayabusa2 a survolat asteroidul (98943) Torifune (sau 2001 CC21), de care s-a apropiat până la aproximativ 10 km, cu o viteză relativă de aproximativ 5 km/s; asteroidul are un diametru mai mic de 500 de metri; a fost doar un obiectiv intermediar pentru Hayabusa2, după ce în 06 decembrie 2020 a trimis pe Pământ o capsulă cu sol de pe asteroidul Ryugu, sonda se îndreaptă acum spre o întâlnire cu asteroidul 1998 KY26, programată pentru 2031.

În 06 iulie, sonda chineză Tianwen-2 s-a apropiat până la 20 km de asteroidul (469219) Kamoʻoalewa (sau 2016 HO3, aflat acum la peste 40 de milioane de kilometri distanță de Pământ), de unde a și trimis primele imagini. Urmează apropierea de asteroid și o tentativă de prelevare de eșantioane de sol. Din cauza dimensiunii reduse, de aproximativ 20 de metri, Tianwen-2 nu orbitează asteroidul (este practic misiunea care investighează îndeaproape cel mai mic asteroid de până acum), ci se află pe o orbită în jurul Soarelui sincronizată cu cea a lui (469219) Kamoʻoalewa.

Compania spaniolă EMSYS a fost aleasă de ESA pentru a construi primul cubesat care va fi trimis pe suprafața asteroidului Apophis (cu un diametru de 375 de metri), în timpul survolului sondei Ramses, când, în 13 aprilie 2029, Apophis se va apropia la 32000 km de Pământ. Ramses urmează să fie lansată în primăvara anului 2028 de o rachetă niponă H3.

Chiar de Ziua Asteroidului, în 30 iunie, au început observațiile efectuate cu telescopul Vera C. Rubin. Ce urmează în continuare? Printre altele, sute de mii de noi asteroizi vor fi descoperiți în următoarea perioadă: dacă în timpul unor observații de probă, care au avut loc anul trecut și care au durat 10 ore, au fost identificați peste 2100 de noi asteroizi, imaginați-vă ce vom descoperi în următorii 10 ani!

Telescopul spațial european Euclid (lansat în 2023) a descoperit 31 de noi quasari (nuclee galactice active), printre cei mai vechi din câte sunt cunoscuți până în prezent, formați la doar 670 de milioane de ani de la începutul universului. Un articol științific a fost publicat recent în revista Astronomy & Astrophysics.

Știri locale

Misiunea Transporter-17 a companiei SpaceX, care în 07 iulie a lansat 81 de sateliți pe orbită terestră heliosincronă folosind o rachetă Falcon 9, a lansat și satelitul CyberCUBE al ESA (de tip cubesat 3U), prima misiune ESA condusă de o companie privată din România: filiala din România a companiei spaniole GMV s-a ocupat de toate etapele misiunii: proiectare, integrare, validare și livrarea către ESA (lansarea a avut loc de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California, folosind treapta primară B1097, aflată la cel de-al 11-lea zbor, recuperată pe barja Of Course I Still Love You). CyberCUBE este o misiune în care ESA dorește să testeze viitoare tehnologii de securitate cibernetică, înainte ca acestea să fie integrate în viitoare misiuni europene.

Un bolid a survolat cerul României în noaptea de 28-29 iunie, fiind observat de mai multe camere ale rețelei Romanian Video Meteor Network (ROVIMEN); conform estimărilor inițiale, acesta s-a stins undeva la 77 km altitudine și cel mai probabil nici un fragment nu a supraviețuit trecerii prin atmosferă.

Alte știri, pe scurt

FAA (Federal Aviation Administration) a acceptat raportul SpaceX cu privire la problemele avute de treapta primară în precedentul test, așa că SpaceX poate acum lansa următorul vehicul Starship. Următorul zbor, al 13-lea (al 2-lea zbor al Starship Block 3), în care vor fi folosite Booster B20 și Ship S40, este programat pentru 16 iulie, la ora 22:45 și va fi unul suborbital, ca și cele de până acum, însă de această dată se va încerca lansarea unor sateliți Starlink funcționali, care, pentru o scurtă perioadă, se vor conecta la rețea și vor încerca să transmită date. În pregătirea acestui nou zbor Starship, SpaceX a efectuat un test static al boosterului Super Heavy B20, vineri, 10 iulie, în jurul orei 15:00 UTC. Toate cele 33 de motoare Raptor au fost activate pentru aproximativ 25 de secunde.

Agenția spațială japoneză (JAXA) a efectuat sâmbătă, 11 iulie, un scurt test, de aproximativ 40 de secunde, al unui vehicul care integrează mai mult tehnologii privind reutilizarea, în viitor, a unei rachete. Vehiculul, denumit RV-X, s-a înălțat până la 11 metri, după care a revenit în siguranță la sol, la centrul de testare Noshiro.

Astronautul canadian Jeremy Hansen, membru al echipajului Artemis II care a dat un ocol Lunii între 1-11 aprilie, a anunțat că se retrage din rolul de astronaut activ, în luna septembrie.

Planet Labs Germania și Isar Aerospace au semnat, în 02 iulie, un contract strategic, prin care cele două companii se obligă ca în termen de 12 luni să lanseze un satelit german folosind o rachetă germană. Satelitul ar urma să fie unul pentru observații terestre de înaltă rezoluție, Pelican (fără nici o legătură cu stilourile cu același nume), asamblat în Germania, la fabrica Planet Labs (o companie americană, fondată în 2010, cu sediul la San Francisco, dar care are și o filială în Germania, Planet Labs Germany GmbH), care este acum construită lângă Berlin. Isar Aerospace va asigura lansatorul, o rachetă Spectrum, care, cel mai probabil, va fi lansată de pe rampa centrului spațial de la Andøya, din Norvegia. Sunt multe variabile la mijloc (mai ales că primul zbor Spectrum, din 30 martie 2025, s-a încheiat cu un eșec: la 18 secunde după lansare a fost pierdut controlul asupra rachetei, care s-a prăbușit în vecinătatea rampei de lansare), dar pentru Germania este un pas în direcția bună.

Dave Limp, CEO al Blue Origin, a anunțat că rampa LC-36A de la Cape Canaveral, afectată în urma exploziei unei rachete New Glenn din 28 mai, nu va fi refăcută așa cum a fost înainte, ci va conține elemente comune cu rampa LC-36B, de unde se va lansa viitoare versiune 9x4 (adică o versiune New Glenn cu 9 motoare BE-4 pentru prima treaptă GS1 și 4 motoare BE-3U pentru treapta secundară GS2, spre deosebire de varianta 7x2 folosită până acum) a rachetei New Glenn. Astfel, conform noului plan, în cazul ambelor rampe de lansare, cele două trepte vor fi conectate în hangar, pe orizontală, transportate până la rampă, unde vor fi ridicate în poziție verticală folosind o macara, după care, deasupra treptei secundare, pe rampă, va fi instalată încărcătura utilă. Această nouă procedură va permite, conform lui Dave Limp, reluarea zborurilor New Glenn încă din acest an.

Conform unui raport recent al NASA Inspector General (NASA IG) dedicat zborurilor comerciale cu echipaj spre Stația Spațială Internațională, capsula Starliner nu va zbura spre Stația Spațială Internațională în acest an, după cum era de așteptat (având în vedere problemele avute în trecut) și este de așteptat ca data viitorului zbor spre ISS să nici nu fie comunicată până la finalul acestui an. Inițial, planul era ca în misiunea Starliner-1, programată pentru 2026, capsula Starliner să efectueze un nou zbor test, fără echipaj, doar pentru aprovizionarea ISS.

Newsletterul Buletinul Cosmic apare de fiecare dată când avem pe cer Lună Plină sau Lună Nouă; realizat cu ajutorul Emacs, împreună cu Org Mode și TILE. Mai multe detalii și statistici despre toate zborurile orbitale, pot fi găsite pe site-ul www.parsec.ro.

2026-146: O rachetă Electron a lansat, în 26 iunie, la ora 17:43 UTC, satelitul StriX-8 (misiunea Ten Owl of Ten) de pe rampa LC1B de la centrul spațial Mahia, pentru constelația de sateliți de observare a Pământului folosind radare cu apertură sintetică, operați de compania Synspective.

2026-145: În data 25 iunie, ora 03:30 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 24 de sateliți Starlink (17.45), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 25-lea zbor al treptei primare B1081, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

2026-S01: În 23 iunie, la ora 10:53 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat, pe orbită terestră joasă de pe rampa SLC-40 a centrului spațial Cape Canaveral, un vehicul orbital nou, denumit Starfall (cu un diametru de 3.1 metri și o grosime de 0.75 metri, capsula poate transporta o încărcătură de aproximativ 1 tonă; deși nu are un sistem de propulsie, capsula este ghidată de treapta secundară Falcon 9); pentru această misiune, SpaceX a folosit treapta primară B1078, aflată la cel de-al 29-lea zbor, care, după separarea de treapta secundară, a revenit pe barja A Shortfall of Gravitas; Starfall este o capsulă, fără echipaj, proiectată pentru a găzdui experimente orbitale, pe care să le poată aduce înapoi pe Pământ (lucru pe care îl face deja compania Varda), sau pentru a transporta cargo pe traiectorii suborbitale; la ora 14:44 UTC, Starfall a revenit controlat prin atmosferă, undeva deasupra Oceanului Pacific. Un detaliu curios: lansarea nu a primit un cod unic de la Space-Track (lansarea precedentă, a rachetei Changzheng-7A, a primit codul 2026-144, iar lansarea ulterioară, Starlink 17.45, a primit codul 2026-145). Acest lucru s-a întâmplat chiar dacă, înainte de a reveni prin atmosferă, capsula a efectuat două orbite în jurul Pământului: de obicei toate obiectele care ajung pe orbită și efectuează cel puțin o rotație completă, primesc un astfel de cod unic de la Space-Track. Mai mult, au lipsit cadrele din timpul lansării cu treapta secundară (cadre obișnuite în timpul lansărilor de rutină și care lipsesc atunci când sunt lansate încărcături în cadrul misiunilor speciale), iar asta nu face decât să alimenteze și mai mult speculațiile că Starfall nu a fost singura încărcătură utilă de la bordul rachetei Falcon 9, deși, oficial, nimic altceva nu a rămas pe orbită în urma lansării din 23 iunie.

2026-144: În 23 iunie, la ora 02:10 UTC, o rachetă Changzheng-7A a lansat, de pe rampa LC-2 a centrului spațial Wenchang Commercial, pe orbită terestră geosincronă (racheta Changzheng-7A poate trimite aproximativ 7 tone spre orbită terestră geostaționară), satelitul militar de telecomunicații TJS-26A (通信技术试验 sau Tōngxìn Jìshù Shìyàn).

2026-143: În data 21 iunie, ora 16:39 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 24 de sateliți Starlink (17.28), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 33-lea zbor al treptei primare B1063, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

2026-142: Compania Rocket Lab a lansat o rachetă Electron (fără a anunța în prealabil); racheta avea la bord satelitul VICTUS HAZE Puma pentru Forțele Spațiale ale SUA (USSF) și care a ajuns pe orbită terestră heliosincronă, probabil de pe rampa LC1A a centrului spațial de la Mahia din Noua Zeelandă, vineri, 19 iunie, probabil la ora 10:20 UTC; satelitul, fabricat tot de Rocket Lab (o tehnologie Photon), a efectuat manevre de apropiere de satelitul JACKAL-0004, lansat în luna mai de compania True Anomaly, tot în cadrul unei misiuni pentru USSF (cei doi sateliți au trecut la doar 100 km unul de celălalt în 19 iunie, la ora 17:51). VICTUS HAZE este o misiune în care USSF a testat viteza de reacție în cazul unei lansări rapide: Rocket Lab a realizat lansare în doar 16 ore și 42 de minute de la solicitarea fermă ( precedentul record a fost stabilit în cadrul misiunii VICTUS NOX, când fără notificări prealabile, o rachetă Firefly Alpha reușea să lanseze un satelit militar la doar 27 de ore după primirea ordinului de lansare. Se pare că inițial și VICTUS HAZE urma să fie lansată de Firefly Alpha, însă misiunea a fost până la urmă executată de o rachetă Electron.).

2026-141: În 19 iunie, la ora 08:50 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat misiunea NROL-170 pentru National Reconnaisance Office (NRO), de pe rampa SLC-4E de la centrul spațial Vandenberg din Florida; pentru această misiune, SpaceX a folosit treapta primară B1103, care după cel de-al 3-lea zbor a revenit pe Landing Zone 4.

2026-140: O rachetă Ariane 64 a lansat, în 17 iunie, la ora 12:21 UTC, 36 de sateliți pentru constelația Amazon Leo (misiunea LE-03) de pe rampa ELA-4 a centrului spațial Kourou din Guiana Franceză; pentru această misiune, racheta Ariane 6 a folosit 4 noi boostere auxiliare cu combustibil solid, P160C, cu 1 metru mai înalte decât boosterele folosite în trecut (P120C) și care astfel au fost încărcate cu 14 tone de combustibil suplimentar, ceea ce a mărit cu 2 tone capacitatea rachetei europene spre orbita terestră joasă.

2026-139: O rachetă Falcon 9 a lansat, în 17 iunie, la ora 06:39 UTC, de pe rampa SLC-40 a centrului spațial Cape Canaveral, 3 sateliți BlueBird ai companiei AST SpaceMobile, pe orbită terestră joasă; pentru această misiune, SpaceX a folosit treapta primară B1077, aflată la al 27-lea zbor, care, după separarea de treapta secundară, a revenit pe barja A Shortfall of Gravitas.

2026-138: În 17 iunie, la ora 03:40 UTC, o rachetă Kuaizhou-11 a lansat, de pe rampa LS-95A a centrului spațial Jiuquan, pe orbită terestră joasă, 8 sateliți Centispace-5 pentru augmentarea semnalelor de poziționare globală de la sateliții GNSS; confirmarea succesului misiunii a întârziat, ceea ce a dus la speculații că nu toți sateliții s-au desprins de treapta secundară, sau nu toți sateliții lansați (și identificați) sunt funcționali.

2026-137: O rachetă Changzheng-12 a lansat, în 17 iunie, la ora 02:44 UTC, 9 sateliți Guowang (misiunea WHWD-22, pentru megaconstelația SatNet a companiei de stat CASIC), pe orbită terestră joasă, de pe rampa LC-2 a centrului spațial Wenchang Commercial; a fost al 6-lea zbor al lansatorului Changzheng-12; de această dată, racheta a folosit pentru prima treaptă un combustibil denumit high-energy-density (HED) kerosene, un tip special de kerosen care oferă un plus de performanță (probabil în jur de 2%) când este folosit în motoarele rachetei, datorită prezenței unor compuși care pot stoca o cantitate mai mare de energie chimică decât o face kerosenul folosit în mod obișnuit pentru lansări (RP-1).

2026-136: În 16 iunie, la ora 09:45 UTC, o rachetă Changzheng-3B a lansat, pe orbită geosincronă, satelitul de telecomunicații Shijian-31, de pe rampa LC-2 a centrului spațial Xichang; a fost primul zbor al rachetei Changzheng-3B după eșecul din 16 ianuarie 2026.

2026-135: În data 15 iunie, ora 15:34 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 24 de sateliți Starlink (17.54), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 14-lea zbor al treptei primare B1093, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

2026-134: În 15 iunie, ora 03:44 UTC, o rachetă Lijian-1 (Kinetica-1, dezvoltată de CAS Space), a lansat, pe orbită terestră heliosincronă, 8 sateliți Jilin-1 Gaofen, pentru observarea suprafeței Pămânutlui, de pe rampa LS-130 a centrului spațial Jiuquan.

2026-130: În 11 iunie, la ora 08:00 UTC, o rachetă Electron modificată pentru zboruri suborbitale și teste hipersonice (Hypersonic Accelerator Suborbital Test Electron, HASTE) a fost lansată de pe rampa LC-2 a centrului spațial Mid-Atlantic Regional Spaceport (MARS) de pe insula Wallops din Virginia, pentru misiunea denumită CURVEBALL; deși de obicei astfel de teste sunt suborbitale, de această dată, în urma lansării, pe orbită au fost identificate două obiecte: treapta superioară a rachetei și încărcătura utilă, care, cel mai probabil, a efectuat ulterior un teste de reintrare prin atmosferă.

Astronauți aflați pe orbită

La bordul Stației Spațiale Internaționale se află următorul echipaj:

• Jessica Meir, SUA/NASA, Crew-12, din 14.02.2026;

• Jack Hathaway, SUA/NASA, Crew-12, din 14.02.2026;

• Sophie Adenot, FRA/ESA, Crew-12, din 14.02.2026;

• Andrei Fediaev, RUS/ESA, Crew-12, din 14.02.2026;

• Serghei Kud-Svercikov, RUS/Roscosmos, Soiuz MS-28, din 27.11.2025;

• Serghei Mikaiev, RUS/Roscosmos, Soiuz MS-28, din 27.11.2025;

• Christopher Williams, SUA/NASA, Soiuz MS-28, din 27.11.2025.

La bordul stației spațiale chineze Tiangong se află următorul echipaj:

• Zhu Yangzhu, CHN, CNSA, Shenzhou-23, din 24.05.2026;

• Li Jiaying, CHN, CNSA, Shenzhou-23, din 24.05.2026;

• Zhang Zhiyuan, CHN, CNSA, Shenzhou-23, din 24.05.2026.

Imaginea ediției

Orbita Pământului

Din 1957 și până în prezent, au fost lansați pe orbită un număr total de 26552 sateliți, din care astăzi sunt operaționali 15703 (din care 10232 sunt sateliți Starlink activi); pe orbita Pământului sunt catalogate și urmărite un număr total de 69189 obiecte (sateliți activi și inactivi, trepte secundare ale rachetelor purtătoare, deșeuri rezultate în urma dezintegrării sateliților).

Read more

2026-132: În data de 12 iunie, ora 12:37 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 29 de sateliți Starlink (10.54), de pe rampa LC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida; a fost al 27-lea zbor al treptei primare B1080, care ulterior lansării a fost recuperată pe barja A Shortfall of Gravitas.

2026-131: În 12 iunie, la ora 00:53 UTC, o rachetă H3-30S a lansat, de pe rampa LA-Y2 a centrului spațial Tanegashima, într-un zbor test al noii variante a rachetei H3, care de această dată a zburat fără boostere auxiliare cu combustibil solid (iar treapta primară a avut 3 motoare LE-9); alături de balastul VEP-5 (care simulează masa unui satelit real) au fost lansați și câțiva sateliți de mici dimensiuni.

2026-130: În data 11 iunie, ora 15:05 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 24 de sateliți Starlink (17.44), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 34-lea zbor al treptei primare B1071, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

2026-129: În 11 iunie, la ora 07:30 UTC, o rachetă Changzheng-5 (cea mai puternică rachetă chinezească) a lansat, de pe rampa LC-101 a centrului spațial Wenchang, satelitul militar TJS-25 pe orbită geostaționară.

2026-128: O rachetă Zhuque-2E a lansat pe orbită terestră joasă, în 09 iunie, la ora 08:23 UTC, doi sateliți test de comunicații pentru terminale mobile, pentru compania SpaceSail (DTC-01 și CMCC-02), de pe rampa LC43/96A a centrului spațial Jiuquan; conform Space-Track, treapta secundară a rachetei, aflată pe orbită, s-a dezintegrat în 09 iunie, la ora 08:47 UTC, cel mai probabil în timpul manevrei de deorbitare.

2026-127: În data de 08 iunie, ora 10:13 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 29 de sateliți Starlink (10.35), de pe rampa LC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida; a fost al 35-lea zbor al treptei primare B1067, care ulterior lansării a fost recuperată pe barja A Shortfall of Gravitas; este pentru prima dată când o treaptă primară Falcon 9 a fost utilizată de 35 de ori.

2026-126: În data de 07 iunie, ora 04:24 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 21 de sateliți Starlink (17.43), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 10-lea zbor al treptei primare B1097, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

2026-125: Vineri, 05 iunie, la ora 06:34 UTC, o rachetă Changzheng-8 a lansat, pe orbită polară, de pe rampa LC-1 a centrului spațial Wenchang Commercial, 18 sateliți pentru megaconstelația Qianfan (parte a megaconstelației Spacesail sau G60).

2026-124: În 04 iunie, la ora 11:39 UTC, o rachetă Changzheng-6A a lansat, pe orbită poalară, de pe rampa LC-9A a centrului spațial Taiyuan, 18 sateliți pentru megaconstelația Qianfan (parte a megaconstelației Spacesail sau G60).

2026-123: În data de 04 iunie, ora 10:26 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 29 de sateliți Starlink (10.43), de pe rampa LC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida; a fost al 12-lea zbor al treptei primare B1090, care ulterior lansării a fost recuperată pe barja A Shortfall of Gravitas.

2026-122: În data de 03 iunie, ora 15:40 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 24 de sateliți Starlink (17.47), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 16-lea zbor al treptei primare B1088, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

2026-121: În 01 iunie, la ora 08:40 UTC, de la centrul spațial Jiuquan a debutat racheta Changzheng-12B, care a plasat pe orbită polară 2 sateliți Qianfan (parte a megaconstelației Spacesail sau G60); Changzheng-12B este proiectată pentru ca treapta primară să fie recuperată, însă în acest zbor inaugural nu a avut loc o tentativă de recuperare. Changzheng-12B este propulsată de 9 motoare YF-102R, care folosesc kerosen și oxigen lichid, în timp ce treapta secundară are 1 motor YF-120V (adaptat pentru folosire în vid) și poate urca 20 de tone pe orbită terestră joasă sau 12 tone dacă se recuperează treapta primară.

Astronauți aflați pe orbită

La bordul Stației Spațiale Internaționale se află următorul echipaj:

• Jessica Meir, SUA/NASA, Crew-12, din 14.02.2026;

• Jack Hathaway, SUA/NASA, Crew-12, din 14.02.2026;

• Sophie Adenot, FRA/ESA, Crew-12, din 14.02.2026;

• Andrei Fediaev, RUS/ESA, Crew-12, din 14.02.2026;

• Serghei Kud-Svercikov, RUS/Roscosmos, Soiuz MS-28, din 27.11.2025;

• Serghei Mikaiev, RUS/Roscosmos, Soiuz MS-28, din 27.11.2025;

• Christopher Williams, SUA/NASA, Soiuz MS-28, din 27.11.2025.

La bordul stației spațiale chineze Tiangong se află următorul echipaj:

• Zhu Yangzhu, CHN, CNSA, Shenzhou-23, din 24.05.2026;

• Li Jiaying, CHN, CNSA, Shenzhou-23, din 24.05.2026;

• Zhang Zhiyuan, CHN, CNSA, Shenzhou-23, din 24.05.2026.

Imaginea ediției

O imagine rară: racheta niponă H3 în configurația 30S, adică 3 motoare LE-9 ale primei trepte (față de 2 motoare, ca până acum), nici un booster auxiliar cu combustibil solid și diametru mic al conului protector. Zborul a fost unul de test, după ce racheta a suferit 2 eșecuri din 8 tentative de lansare, un randament deloc de invidiat pentru racheta construită de JAXA și Mitsubishi Heavy Industries. De treaptă secundară a fost atașat Vehicle Evaluation Payload (VEP-5), practic un balast, dar au fost lansați cu succes și 6 cubesats: PETREL, STARS-X, BRO-22, VERTECS, HORN-L și HORN-R. Lansarea H3-30S a avut loc în 12 iunie, la ora 00:53:59, de pe rampă LA-Y2 a centrului spațial Tanegashima. Racheta H3 este o evoluție a vechiului lansator nipon H-II, derivat din lansatorul american Delta III.

Orbita Pământului

Din 1957 și până în prezent, au fost lansați pe orbită un număr total de 26301 sateliți, din care astăzi sunt operaționali 15466 (din care 10084 sunt sateliți Starlink activi); pe orbita Pământului sunt catalogate și urmărite un număr total de 68921 obiecte (sateliți activi și inactivi, trepte secundare ale rachetelor purtătoare, deșeuri rezultate în urma dezintegrării sateliților).

Nava cargo Progress MS-34 și-a pornit motoarele pentru 495.7 secunde, miercuri, 10 iunie, la ora 05:00 UTC, pentru ajustarea orbitei Stației Spațiale Internaționale (ISS) și pentru pregătirea plecării capsulei Soiuz MS-28 și sosirea Soiuz MS-29; cu această ocazie, altitudinea medie a ISS a crescut cu 1.6 km.

Read more

2026-119: În data 30 mai, ora 15:25 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 24 de sateliți Starlink (17.41), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 22-lea zbor al treptei primare B1082, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

2026-118: Vineri, 29 mai, la ora 23:53 UTC, o rachetă Atlas V, în configurația 551, a lansat, de pe rampa SLC-41 a centrului spațial Cape Canaveral, 29 de sateliți Amazon Leo (misiunea LA-07) pe orbită terestră joasă, pentru compania Kuiper Systems, o filială Amazon.

2026-117: În data de 29 mai, ora 12:57 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 29 de sateliți Starlink (10.53), de pe rampa LC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida; a fost al 16-lea zbor al treptei primare B1085, care ulterior lansării a fost recuperată pe barja A Shortfall of Gravitas.

2026-116: O rachetă Changzheng-7A a lansat, în 26 mai, la ora 16:16 UTC, de pe rampa 201 a centrului spațial Wenchang, satelitul militar TJSW-24, care oficial se pare că este folosit pentru a testa tehnologii de telecomunicații (a fost plasat cu succes pe orbită de transfer geostaționară).

2026-115: În data 26 mai, ora 14:50 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 24 de sateliți Starlink (17.37), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 6-lea zbor al treptei primare B1100, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

2026-114: În data de 25 mai, ora 11:48 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 29 de sateliți Starlink (10.47), de pe rampa LC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida; a fost al 28-lea zbor al treptei primare B1078, care ulterior lansării a fost recuperată pe barja A Shortfall of Gravitas.

2026-113: În 24 mai, la ora 15:08 UTC, o rachetă Changzheng-2F (Changzherng-2F este singura rachetă chineză certificată pentru zbor cu echipaj) a lansat pe orbita terestră joasă, de pe rampa SLS-1 a centrului spațial Jiuquan, capsula Shenzhou-23, avându-i la bord pe Zhu Yangzhu (comandantul misiunii, al doilea zbor în spațiu după Shenzhou-16), Li Jiaying (sau Lai Ka-ying, specialist, primul taikonaut din Hong Kong) și Zhang Zhiyuan (pilot, primul zbor în spațiu). Unul din cei trei taikonauți lansați astăzi va petrece un an la bordul stației spațiale Tiangong (nu știm în acest moment cine va fi acesta, va fi selectat ulterior), pentru a permite, în luna octombrie, vizita unui astronaut pakistanez la bordul Tiangong: acesta va fi lansat la bordul Shenzhou-24 și va reveni după aproximativ două săptămâni la bordul Shenzhou-23.

2026-112: În 22 mai, la ora 09:33 UTC, o rachetă Electron a companiei Rocket Lab, a lansat, de pe rampa LC-1B a centrului spațial Mahia din Noua Zeelandă, un nou satelit StriX al companiei Synspective ce urmează să fie folosit pentru observații ale suprafeței Pământului (misiunea Viva La StriX).

2026-111: În data de 21 mai, ora 10:04 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 29 de sateliți Starlink (10.31), de pe rampa LC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida; a fost al 28-lea zbor al treptei primare B1077, care ulterior lansării a fost recuperată pe barja A Shortfall of Gravitas.

2026-110: În data 20 mai, ora 02:46 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 24 de sateliți Starlink (17.42), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 2-lea zbor al treptei primare B1103, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

2026-109: O rachetă Vega-C a lansat, în 19 mai, ora 03:52 UTC, sonda SMILE (Solar Wind Magnetosphere Ionosphere Link Explorer), de la centrul spațial Kourou din Guiana Franceză. Misiunea SMILE este o colaborarea între Agenția Spațială Europeană (ESA) și Academia Chineză de Științe (CAS) pentru studiul interacțiunii magnetosferei Pământului cu vântul solar și este prima lansare a unei rachete Vega-C operată de compania italiană Avio, după separarea de Arianespace.

2026-108: În 17 mai, la ora 14:43 UTC, o rachetă Changzheng-8 a lansat, de pe rampa LC1 a centrului spațial Wenchang Commercial, 18 sateliți Qianfan, pe orbită terestră joasă, polară; sateliții fac parte din megaconstelația de telecomunicații Spacesail (cunoscută și sub numele de G60).

Astronauți aflați pe orbită

La bordul Stației Spațiale Internaționale se află următorii membri ai Expediției 74:

• Jessica Meir, SUA/NASA, Crew-12, din 14.02.2026;

• Jack Hathaway, SUA/NASA, Crew-12, din 14.02.2026;

• Sophie Adenot, FRA/ESA, Crew-12, din 14.02.2026;

• Andrei Fediaev, RUS/ESA, Crew-12, din 14.02.2026;

• Serghei Kud-Svercikov, RUS/Roscosmos, Soiuz MS-28, din 27.11.2025;

• Serghei Mikaiev, RUS/Roscosmos, Soiuz MS-28, din 27.11.2025;

• Christopher Williams, SUA/NASA, Soiuz MS-28, din 27.11.2025.

La bordul stației spațiale chineze Tiangong se află următorul echipaj:

• Zhu Yangzhu, CHN, CNSA, Shenzhou-23, din 24.05.2026;

• Li Jiaying, CHN, CNSA, Shenzhou-23, din 24.05.2026;

• Zhang Zhiyuan, CHN, CNSA, Shenzhou-23, din 24.05.2026.

Imaginea ediției

Explozia rachetei New Glenn pe rampa de lansare

În timpul unui test static premergător lansării programate la începutul lunii iunie, o rachetă New Glenn a explodat pe rampa de lansare în dimineața zilei de 29 mai. Nu au fost victime, însă rampa de lansare LC-36A este sever afectată: sistemul transportor al rachetei a fost complet distrus, împreună cu unul dintre turnurile din perimetrul rampei (iar restul avariate, cu siguranță), asta pe lângă infrastructura de la sol care trebuie refăcută. Când SpaceX a avut un incident similar (Amos-6), în care a fost însă implicată o rachetă mai mică (Falcon 9), refacerea rampei SLC-40 a durat mai mult de 1 an, însă SpaceX avea acces la alte două rampe de lansare. In prezent, Blue Origin nu are o altă rampă de lansare pentru New Glenn, deși a început lucrările la SLC-36B (Cape Canaveral) și SLC-14 (Vandenberg), însă la acestea două, lucrările sunt în faze preliminare, greu de crezut că vor fi terminate în mai puțin de 1 an.

Din fericire, treapta primară Never Tell Me The Odds, împreună cu câteva trepte secundare, depozitate în hangarul adiacent rampei SLC-36A, nu par să fi fost avariate.

Rămâne de văzut dacă vom mai vedea vreodată o rachetă New Glenn în această configurație (7x2) pe rampa de lansare: este posibil ca Blue Origin să profite de această nedorită pauză și să intensifice dezvoltarea variantei New Glenn 9x4, mai puternică, de care oricum va fi nevoie în programul Artemis (9 motoare BE-4 pentru prima treaptă, 4 motoare BE-3U pentru treapta secundară) și care este posibil să fie finalizată simultan cu noile rampe.

Ar putea landerul lunar Blue Moon să fie lansat de o altă rachetă? Geometric, ar încăpea în interiorul conului protector al unei rachete Falcon (9 sau Heavy) sau Vulcan, însă Blue Moon este proiectat să fie conectat la treapta superioară New Glenn, de la care este alimentat cu combustibil (hidrogen) în etapele târzii ale zborului, înainte de separarea de acesta, iar Falcon 9 folosește kerosen pentru treapta superioară.

Și mai este o problemă, pe lângă implicațiile asupra misiunilor Blue Origin și Artemis: dacă explozia a fost cauzată de probleme cu motoarele BE-4, înseamnă noi amânări și pentru racheta Vulcan, care în prezent se confruntă cu propriile probleme (legate de boosterele auxiliare cu combustibil solid).

Orbita Pământului

Din 1957 și până în prezent, au fost lansați pe orbită un număr total de 26080 de sateliți, din care astăzi sunt operaționali 15333 (din care 9982 sunt sateliți Starlink activi); pe orbita Pământului sunt catalogate și urmărite un număr total de 68694 de obiecte (sateliți activi și inactivi, trepte secundare ale rachetelor purtătoare, deșeuri rezultate în urma dezintegrării sateliților).

Read more

2026-107: O rachetă Falcon 9 a lansat, în 15 mai, la ora 22:05 UTC, capsula cargo Dragon C209 spre Stația Spațială Internațională (misiunea CRS-34), cu aproape 3 tone de provizii și echipamente științifice, de pe rampa SLC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida; după separarea de treapta secundară, treapta primară a revenit la sol, pe Landing Zone 40, după cel de-al 6-lea zbor.

2026-106: În 15 mai, la ora 04:33 UTC, o rachetă Lijian-1 a lansat, de pe rampa LC130 a centrului spațial Jiuquan, doi sateliți Taijing-3-05, împreună cu alți doi sateliți chinezești, Tianyan-27 / Youxi și Tianyi-50 / Dianjian-1, care au ajuns pe orbită terestră heliosincronă.

2026-105: În 14 mai, la ora 03:00 UTC, o rachetă Zhuque-2E a lansat, pe orbită terestră heliosincronă, un simulator de satelit (balast), de pe rampa LC43/96A a centrului spațial Jiuquan; a fost primul zbor al rachetei Zhuque-2E după eșecul din 15 august 2025, datorat unei probleme cu treapta secundară.

2026-104: În 12 mai, la ora 11:58 UTC, de pe rampa LC-9A a centrului spațial Taiyuan, o rachetă Changzheng-6A a lansat, pe orbită terestră heliosincronă, 18 sateliți Qianfan, pentru megaconstelația Spacesail Constellation (G60), în misiunea Qianfan-19.

2026-103: O rachetă Falcon 9 a lansat, în 12 mai, la ora 02:13 UTC, de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California, misiunea NROL-172 pentru National Reconnaisance Office (NRO), care, cel mai probabil, constă dintr-un număr de sateliți Starshield plasați pe orbită terestră joasă; pentru acest zbor, SpaceX a folosit treapta primară B1097, aflată la cel de-al 9-lea zbor, care după separarea de treapta secundară a fost recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

2026-102: În 11 mai, la ora 00:14 UTC, o rachetă Changzheng-7 a lansat, de pe rampa LC-2 a centrului spațial Wenchang, spre stația spațială chineză Tiangong, nava cargo Tianzhou-10, încărcată cu 6.3 tone de provizii, experimente și echipamente necesare echipajului aflat la bordul avanpostului orbital, plus 700 de kilograme de combustibil; andocarea la modulul central Tianhe al stației spațiale a avut loc câteva ore mai târziu, la 05:11 UTC.

2026-101: În data 06 mai, ora 03:59 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 24 de sateliți Starlink (17.29), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 24-lea zbor al treptei primare B1081, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

2026-100: Duminică, 03 mai, la ora 07:00 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat, de pe rampa SLC-4E de la centrul spațială Vandenberg, pe orbită terestră heliosincronă, o misiune de tip rideshare, în care încărcătura principală au fost sateliții sud-coreeni CAS500 (1 și 2), însă odată cu acesta au fost lansați și alți sateliți de mici dimensiuni. Pentru lansare, SpaceX a folosit treapta primară B1071, aflată la cel de-al 33-lea zbor, care, după lansare, a revenit la sol, pe Landing Zone 4.

2026-099: În data de 01 mai, ora 18:06 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 29 de sateliți Starlink (10.38), de pe rampa LC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida; a fost al 31-lea zbor al treptei primare B1069, care ulterior lansării a fost recuperată pe barja A Shortfall of Gravitas.

2026-098: O rachetă Ariane 64 (cu 4 boostere laterale cu combustibil solid) a lansat, pe orbită terestră joasă, de pe rampa ELA-4 a centrului spațial Kourou din Guiana Franceză, în 30 aprilie, la ora 08:57 UTC, 32 de sateliți Kuipersat pentru megaconstelația Amazon Leo (VA268/LE-02), a doua lansare contractată de Ariane 6 pentru Amazon Leo, dintr-un total de 18; erată: în Buletinul Cosmic precedent, nr. 223, lansarea Ariane 64 a fost greșit notată cu 2026-097.

2026-097: În data 30 mai, ora 02:42 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 24 de sateliți Starlink (17.36), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 13-lea zbor al treptei primare B1093, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

Astronauți aflați pe orbită

La bordul Stației Spațiale Internaționale se află următorii membri ai Expediției 74:

• Jessica Meir, SUA/NASA, Crew-12, din 14.02.2026;

• Jack Hathaway, SUA/NASA, Crew-12, din 14.02.2026;

• Sophie Adenot, FRA/ESA, Crew-12, din 14.02.2026;

• Andrei Fediaev, RUS/ESA, Crew-12, din 14.02.2026;

• Serghei Kud-Svercikov, RUS/Roscosmos, Soiuz MS-28, din 27.11.2025;

• Serghei Mikaiev, RUS/Roscosmos, Soiuz MS-28, din 27.11.2025;

• Christopher Williams, SUA/NASA, Soiuz MS-28, din 27.11.2025.

La bordul stației spațiale chineze Tiangong se află următorul echipaj:

• Zhang Lu, CHN, CNSA, Shenzhou-21, din 31.10.2025;

• Wu Fei, CHN, CNSA, Shenzhou-21, din 31.10.2025;

• Zhang Hongzhang, CHN, CNSA, Shenzhou-21, din 31.10.2025.

Imaginea ediției

Orbita Pământului

În 17 mai, la ora 10:37 UTC, capsula cargo Dragon CRS-34, lansată în 15 mai, a andocat la modulul american Harmony, transportând aproape 3 tone de provizii și experimente pentru echipajul aflat la bordul Stației Spațiale Internaționale.

Capsula W-4 a companiei Varda a efectuat o manevră în 10 mai care i-a schimbat orbita, de la 284 x 835 km la 162 x 820 km, probabil pentru a pregăti revenirea capsulei prin atmosferă (capsulele companiei Varda sunt proiectate pentru a fi recuperate, după ce ajung la sol). Se pare că după această manevră, un nou obiect s-a desprins din capsula W-4, ceea ce ar putea indica o tentativă ratată de a reveni prin atmosferă, însă, în lipsa unei reacții oficiale a Varda Space, rămânem în teritoriul speculațiilor. Compania operează alte două capsule aflate pe orbită, W-5 și W-6.

NASA continuă să păstreze cadența de 6 luni când vine vorba de schimbarea echipajului de la bordul Stației Spațiale Internaționale, deși recent se vehicula ideea de prelungire a perioadei de ședere de la 6 la 8 luni, pentru a diminua costurile legate de lansările de echipaj spre ISS, până la retragerea acesteia, după 2030. Astfel, Crew-13, care urma să fie lansată în noiembrie, va fi lansat în septembrie. Începând cu 2024, Roscosmos lansează noi cosmonauți în capsule Soiuz la fiecare 8 luni, tot pentru a scădea costurile asociate cu ISS, deși inițial cadența era tot de 6 luni.

Capsula Tianzhou-9 s-a desprins de modulul central Tianhe al stației spațiale chineze Tiangong în 06 mai, la ora 08:34 UTC, după care a revenit controlat, dar distructiv, prin atmosfera Pământului, în aceeași zi, la ora 23:49 UTC. Tianzhou-10, lansată în 11 mai, la ora 00:14 UTC, a andocat la Tianhe câteva ore mai târziu, la 05:11 UTC, încărcată cu 6.3 tone de provizii, echipamente și combustibil.

Luna și spațiul cislunar

Avem câteva detalii suplimentare cu privire la misiunea Artemis III, în care, vă reamintesc, o capsulă Orion, aflată pe orbita Pământului, va andoca la cele două landere lunare Blue Moon (Blue Origin) și Starship SLS (SpaceX). În portalul achizițiilor publice federale din SUA, NASA a solicitat informații (mediului academic și privat) cu privire la un sistem alternativ de transmitere a datelor în timp real, de pe orbita terestră joasă, pentru misiunea Artemis III (NASA dorește transmisiuni 4K în direct). Detaliile acestei solicitări includ și orbita care va fi folosită pentru misiunea Artemis III: altitudine de 460 km și înclinație orbitale de 33 de grade. Dar și data pentru care NASA pregătește misiunea Artemis III: vara lui 2027. Pentru misiunea Artemis III desfășurată pe orbita Pământului existau două variante: fie o orbită cu excentricitate ridicată (pentru a putea simula mai adecvat revenirea prin atmosferă la viteze mari), fie o orbită terestră joasă (ceea ce implică un grad de complexitate mai scăzut al misiunii). NASA a ales orbita terestră joasă. Asta înseamnă că Orion poate să fie lansată de racheta SLS fără ca NASA să folosească o treapta secundară ICPS (Orion poate ajunge pe orbita terestră joasă doar cu cele 4 motoare RS-25 și cele două boostere auxiliare, fără să aibă nevoie de impuls suplimentar de la o treaptă superioară, detaliu confirmat recent). Cum NASA mai are o singură treaptă secundară ICPS, aceasta va fi folosită, cel mai probabil, pentru Artemis IV. Iar asta are sens, pentru că oferă mai mult timp adaptării treptei superioare Centaur V pentru SLS și pentru Artemis IV, fără a afecta programul Artemis III. În plus, hardware-ul folosit pentru misiunea care implică aselenizare va fi unul deja testat, ceea ce este, din nou, un lucru care are sens pentru NASA. Înclinarea orbitală înseamnă și faptul că SpaceX poate lansa din Texas nava Starship HLS, cu care va andoca Orion, fără să fie nevoită să folosească rampa LC-39A din Florida pentru asta, NASA oferind astfel mai mult timp pentru ca SpaceX să finalizeze lucrările de conversie a rampei LC-39A pentru lansări Starship.

La centrul spațial Houston, astronauții au început să se familiarizeze cu landerul Blue Moon al companiei Blue Origin și au început o serie de antrenamente preliminare folosind un simulator al respectivului lander (o replică la scară 1:1).

Mai multe state au semnat Acordurile Artemis în ultima perioadă: În 29 aprilie, Maroc a devenit al 64-lea semnatar, iar câteva zile mai târziu, în 04 mai, Malta a devenit al 65-lea stat semnatar, iar câteva ore mai târziu Irlanda devine al 66-lea stat semnatar. Paraguay s-a alăturat listei în 07 mai, devenind al 67-lea stat semnatar.

Planeta Marte

NASA dorește să lanseze noi sonde orbitale pe care să le trimită spre Marte: a început consultările publice pentru ceea ce se numește deocamdată Mars Telecommunications Network, o viitoare rețea de sonde care va trebui să poată sprijini actualele, dar și viitoarele misiuni marțiene și care să devină operațională nu mai târziu de 2030.

Spațiul interplanetar și interstelar

Sonda americană Psyche a survolat planeta Marte în 15 mai, apropiindu-se până la 4500 km de suprafața planetei, folosind gravitația pentru a-și ajusta traiectoria și a-și crește viteza spre destinația finală, asteroidul cu același nume, la care va ajunge la sfârșitul anului 2029. Pentru a pregăti această manevră și pentru a plasa sonda pe traiectoria corectă, propulsoarele ionice au fost activate în 23 februarie pentru 12 ore.

ESA și JAXA au semnat, în 07 mai, un memorandum privind colaborarea în cadrul misiunii Rapid Apophis Mission for Space Safety (Ramses), care va studia îndeaproape asteroidul (99942) Apophis (cu un diametru de 375 metri, Apophis va trece la doar 32000 km de suprafața Pământului, vineri, 13 aprilie 2029, însă șansele de impact cu planeta noastră sunt nule). Ramses va urmări cum Apophis se apropie de Pământ și cum interacțiunea gravitațională cu planeta noastră îi va afecta suprafața și traiectoria, sperând ca astfel să obținem mai multe informații cu privire la structura sa. Contribuția JAXA la această misiune vor fi panourile solare ale sondei, o cameră în infraroșu și lansarea (pentru care va fi folosită o rachetă H3).

Știri locale

O serie de evenimente au marcat aniversarea a 45 de ani de la zborului lui Dumitru Dorin Prunariu, primul român în spațiul cosmic: o sesiune festivă a Academiei Române și un eveniment în Aula Magna a Academiei de Științe Economice din București (14 mai), întâlniri la Universitatea Transilvania din Brașov și un concert de orgă la Biserica Neagră (15 mai) și un vernisaj la Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I” din București (16 mai), unde vizitatorii au putut vedea nu doar capsula Soiuz-40, dar și o expoziție filatelică și cu obiecte din colecția personală a lui Alec Bartos, obiecte care au legătură cu zborul istoric al lui Dumitru Dorin Prunariu. În cadrul acestor evenimente au participat și 9 astronauți europeni și canadieni: Julie Payette (STS-96/ISS, STS-127/ISS), Claudie Haigneré (Soyuz TM-24/Mir, Soyuz TM-33/ISS), Jean-Pierre Haigneré (Soyuz TM-29/Mir, Soyuz TM-17/Mir), Ulrich Walter (STS-55), Paolo Nespoli (STS-120/ISS, Soyuz TMA-20/ISS, Soyuz MS-05/ISS), Jannicke Mikkelsen (Fram2), Ivan Bella (Soyuz TM-29/Mir), Pedro Duque (STS-95, Soyuz TMA-3/ISS) și Alper Gezeravcı (Ax-3).

Alte știri, pe scurt

Următorul zbor test al rachetei Starship (al 12-lea, de asemenea suborbital) este, deocamdată, programat pentru miercuri, 20 mai, de la ora 22:30 UTC, de la Starbase (fosta Boca Chica), Texas. Va fi debutul Starship V3 (sau Block 3), cea mai puternică și mai mare rachetă din istorie: 90.75 MN (33x 2.75 MN), 124 metri înălțime, 9 metri diametru.

Compania americană Varda Space Industriei, care construiește și operează capsule orbitale pentru diverse experimente orbitale, a semnat un contract cu compania United Therapeutics Corporation pentru ca în viitoarele capsule orbitale să fie studiate molecule ce vor fi folosite pentru dezvoltarea unor medicamente cu care vor fi tratate diverse boli pulmonare rare. În prezent, capsula W-4 (NORAD ID 64543), lansată în 23 iunie 2025, parte a misiunii Transporter-14, se află în continuare pe orbită.

Departamentul de Război al SUA a lansat o pagină în care a publicat diverse materiale care fac parte din investigații privind așa-numitele ‘fenomene anomale neidentificate” (Unidentified Anomalous Phenomena, sau UAP, sau cum spuneam pe vremuri, OZN-uri). Se fac și unele afirmații complet false, printre care faptul că au fost declasificate imagini transcrieri ale unor discuții între membrii echipajului și centrul de control de la Houston, însă acele imagini și discuții nu au fost niciodată clasificate și au fost mereu disponibile pe site-urile NASA (De exemplu, Contact, o melodie a formației Daft Punk, din 2013, conține pasaje din documentele așa-zis declasificate.). Printre aceste materialele publicate pe site-ul Departamentului de Război se regăsesc și fotografii de pe Lună, din misiunile Apollo, în care apar puncte aparent neexplicate. “Extraordinary claims require extraordinary evidence“ iar câteva puncte într-o poză nu este nici pe departe o dovadă suficient de puternică pentru a susține ipoteza sugerată de această investigație.

O rachetă Falcon 9 în 03 mai, 45 de sateliți pe orbită terestră heliosincronă, într-o misiune de tip rideshare. Unul dintre sateliții lansați se numește EYCORE-1 și este primul satelit de tip SAR construit în Polonia. A mai fost lansat și un satelit SAR pentru Forțele Aeriene Portugheze, satelit construit de firma finlandeză ICEYE, lider mondial în producția de sateliți SAR de mici dimensiuni (anul trecut ICEYE a semnat un contract de 1.7 miliarde de euro cu compania germană Rheinmetall). Sateliții SAR (synthetic-aperture radar, radar cu apertură sintetică) sunt extrem de utili pentru o mulțime de aplicații, pentru că pot obține imagini detaliate cu (obiectivele de pe) suprafața Pământului indiferent de iluminare (zi/noapte) sau condițiile meteorologice (nori).

Agenția pentru Inovare din Lituania a semnat un memorandum cu compania americană Vast, care anul viitor urmează să lanseze o stație spațială comercială, Haven-1, pe orbita joasă a Pământului, pentru colaborări privind cercetări științifice comune atît la bordul Haven-1, cât și la bordul ISS (prin intermediul Vast).

Compania americană Max Space anunță un plan pentru lansarea, în 2029, a unei stații spațiale gonflabile. Denumită Thunderbird, stația spațială va avea un volum final de 350 metri cubi, va putea fi lansată de o rachetă Falcon 9 și va putea fi locuită de 4 astronauți pe termen lung sau 8 astronauți pentru o perioadă mai scurtă de timp.

Newsletterul Buletinul Cosmic apare de fiecare dată când avem pe cer Lună Plină sau Lună Nouă; realizat cu ajutorul Emacs, împreună cu Org Mode și TILE. Mai multe detalii și statistici despre toate zborurile orbitale, pot fi găsite pe site-ul www.parsec.ro.

2026-097: O rachetă Ariane 64 (cu 4 boostere laterale cu combustibil solid) a lansat, pe orbită terestră joasă, de pe rampa ELA-4 a centrului spațial Kourou din Guiana Franceză, în 30 aprilie, la ora 08:57 UTC, 32 de sateliți Kuipersat pentru megaconstelația Amazon Leo (VA268/LE-02), a doua lansare contractată de Ariane 6 pentru Amazon Leo, dintr-un total de 18.

2026-096: În data 30 mai, ora 02:42 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 24 de sateliți Starlink (17.36), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 13-lea zbor al treptei primare B1093, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

2026-095: În 29 aprilie, la ora 14:13 UTC, o rachetă Falcon Heavy a lansat satelitul de telecomunicații Viasat-3 spre orbită geosincronă; lansarea a avut loc de pe rampa LC-39A a centrului spațial Kennedy din Florida; treapta primară centrală a fost una nouă (B1098.1) care nu a fost recuperată, în timp ce boosterele laterale (B1075.22 și B1072.2) au fost recuperate la sol.

2026-094: În 28 aprilie, la ora 00:53 UTC, de pe rampa SLC-41 a centrului spațial Cape Canaveral, o rachetă Atlas V, în configurația 551, a lansat, pe orbită terestră joasă, 29 de sateliți Kuipersat, parte a megaconstelației de telecomunicații Amazon Leo (LA-06/Leo-6); a fost a 7-a din cele 9 lansări contractate pentru Atlas V.

2026-093: În 25 aprilie, la ora 22:21 UTC, o rachetă Soiuz-2.1a a lansat, de pe rampa 31/6 a centrului spațial Baikonur, nava cargo Progress MS-34 spre Stația Spațială Internațională, cu care a andocat 3 zile mai târziu, în 28 aprilie.

2026-092: În 25 aprilie, la ora 12:15 UTC, o rachetă Changzheng-6 a lansat, de pe rampa 9A a centrului spațial Taiyuan, satelitul pakistanez PRSC-EO3, pe orbită terestră joasă.

2026-091: În 24 aprilie, la ora 06:35 UTC, o rachetă Changzheng-2D a lansat, de pe rampa LC-3 a centrului spațial Xichang, 4 sateliți de telecomunicații Hulianwang Jishu Shiyan 9 (A-D) pe orbită terestră heliosincronă.

2026-090: O rachetă Angara-1.2 a lansat, în 23 aprilie, la ora 08:29 UTC, de pe rampa 35/1 a cosmodromului Plesețk, probabil 4 sateliți militari (OO MKA 7-10, sau Kosmos 2617-2620) pe orbită terestră heliocentrică.

2026-089: În data 23 aprilie, ora 03:23 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 24 de sateliți Starlink (17.14), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 5-lea zbor al treptei primare B1100, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

2026-088: O rachetă Electron a lansat, în 23 aprilie, la ora 03:09 UTC, 8 sateliți pentru JAXA, în cadrul misiunii Innovative Satellite Technology Demonstration-4 (Kakushin Rising); lansare a avut loc de pe rampa LC-1 a centrului spațial Mahia și sateliții au ajuns cu bine pe orbita terestră heliosincronă.

2026-087: În 21 aprilie, la ora 06:53 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat, de pe rampa SLC-40 a centrului spațial Cape Canaveral, pe orbită terestră medie, satelitul GPS III-10 Hedy Lamarr, ultimul din cea de-a treia generație de sateliți GPS; pentru această lansare, SpaceX a folosit treapta primară B1095, care după cel de-al 7-lea zbor, a fost recuperată din nou, pe barja Just Read the Instructions (JRI); a fost ultima recuperare a unei trepte primare Falcon pe barja JRI, pentru că SpaceX vrea să folosească această barjă în viitor pentru operațiuni ale rachetei Starship.

2026-086: În data 19 aprilie, ora 16:03 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 25 de sateliți Starlink (17.22), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 8-lea zbor al treptei primare B1097, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

2026-085: În 19 aprilie, la ora 11:25 UTC, o rachetă New Glenn lansa, de pe rampa LC-36 a centrului spațial Cape Canaveral, satelitul BlueBird 7 al companiei AST SpaceMobile; pentru această lansare, Blue Origin a folosit treapta superioară Never Tell Me The Odds, care s-a aflat la cel de-al 2-lea zbor, după ce în 13 noiembrie a lansat spre Marte misiunea ESCAPADE pentru NASA; din păcate, pentru că a doua manevră a treptei secundare nu a fost una reușită (se pare că unul din cele două motoare BE-3U nu au funcționat corespunzător), satelitul BlueBird 7 a ajuns pe o orbită neconformă și ulterior a revenit distructiv prin atmosferă.

Astronauți aflați pe orbită

La bordul Stației Spațiale Internaționale se află următorii membri ai Expediției 74:

• Jessica Meir, SUA/NASA, Crew-12, din 14.02.2026;

• Jack Hathaway, SUA/NASA, Crew-12, din 14.02.2026;

• Sophie Adenot, FRA/ESA, Crew-12, din 14.02.2026;

• Andrei Fediaev, RUS/ESA, Crew-12, din 14.02.2026;

• Serghei Kud-Svercikov, RUS/Roscosmos, Soiuz MS-28, din 27.11.2025;

• Serghei Mikaiev, RUS/Roscosmos, Soiuz MS-28, din 27.11.2025;

• Christopher Williams, SUA/NASA, Soiuz MS-28, din 27.11.2025.

La bordul stației spațiale chineze Tiangong se află următorul echipaj:

• Zhang Lu, CHN, CNSA, Shenzhou-21, din 31.10.2025;

• Wu Fei, CHN, CNSA, Shenzhou-21, din 31.10.2025;

• Zhang Hongzhang, CHN, CNSA, Shenzhou-21, din 31.10.2025.

Imaginea ediției

Orbita Pământului

Din 1957 și până în prezent, au fost lansați pe orbită un număr total de 25744 sateliți, din care astăzi sunt operaționali 15159 (din care 9952 sunt sateliți Starlink activi); pe orbita Pământului sunt catalogate și urmărite un număr total de 68344 obiecte (sateliți activi și inactivi, trepte secundare ale rachetelor purtătoare, deșeuri rezultate în urma dezintegrării sateliților).

Read more

2026-084: În 17 aprilie, la ora 04:10 UTC, o rachetă Changzheng-4C a lansat, pe orbită terestră heliosincronă, satelitul Daqi-2, de pe rampa SLS-2 a centrului spațial Jiuquan.

2026-083: Fără ca lansarea să fie anunțată în prealabil, Rusia a lansat în 16 aprilie, probabil în jurul orei 23:18 UTC, o rachetă Soiuz-2.1b de pe rampa 43/4 a centrului spațial Plesețk, pentru a urca pe orbită polară un satelit militar; este pentru prima dată când o treaptă secundară Volga a fost folosită împreună cu o rachetă Soiuz-2.

2026-082: În data 15 aprilie, ora 04:29 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 25 de sateliți Starlink (17.27), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 21-lea zbor al treptei primare B1082, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

2026-081: În data de 14 aprilie, ora 09:33 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 29 de sateliți Starlink (10.24), de pe rampa LC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida; a fost al 26-lea zbor al treptei primare B1080, care ulterior lansării a fost recuperată pe barja Just Read The Instructions.

2026-080: În 14 aprilie, la ora 04:03 UTC, o rachetă chineză Lijian-1 (Kinetica-1) a lansat, de pe rampa LC130 a centrului spațial Jiuquan, 4 sateliți Jilin-1 GF07 spre orbită heliosincronă, ce urmează să fie folosiți pentru observații ale Pământului.

2026-079: În 11 aprilie, la ora 11:41 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat, pe orbită terestră joasă, de pe rampa SLC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida, nava cargo Cygnus NG-24, cu aproximativ 5 tone de provizii și echipamente pentru echipajul de la bordul Stației Spațiale Internaționale. A fost a 4-a și ultima capsulă Cygnus contractată de Northrop Grumman pentru a fi lansată de o rachetă Falcon 9, iar următoarea misiune Cygnus ar trebui să fie lansată de noua rachetă Antares 330, construită de compania Firefly.

2026-078: În 11 aprilie, la ora 11:32 UTC, o rachetă Jielong-3 a lansat, de pe platforma maritimă Dong Fang Hang Tian Gang din Marea Galbenă, un satelit test pentru megaconstelația guvernamentală SatNet; satelitul a ajuns pe orbită terestră joasă, polară.

2026-077: În data 11 aprilie, ora 05:04 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 25 de sateliți Starlink (17.21), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 32-lea zbor al treptei primare B1063, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

2026-076: O rachetă Changzheng-6A a lansat, în 08 aprilie, la ora 19:39 UTC, un nou set de 5 sateliți Guowang (misiunea WHDW-21) pe orbita terestră joasă, pentru megaconstelația SatNet LEO, de pe rampa LA-9A a centrului spațial Taiyuan.

2026-075: În 07 aprilie, la ora 13:32 UTC, de pe rampa LC-1 a centrului spațial Wenchang Commercial, o rachetă Changzheng 8 a lansat, pe orbită polară, 18 sateliți Qianfan pentru megaconstelația comercială Spacesail Polar Group 07 (G60).

2026-074: Joi, 07 aprilie, o rachetă Minotaur IV a lansat, de pe rampa SLC-8 a centrului spațial Vandenberg din California, pe orbită terestră joasă, mai mulți sateliți pentru Departamentul Apărării din Statele Unite (misiunea STP-S29A).

2026-073: În data 07 aprilie, ora 02:50 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 25 de sateliți Starlink (17.35), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost primul zbor al noii treptei primare B1103, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

2026-072: În 04 aprilie, la ora 05:45 UTC, o rachetă Atlas V în configurația 551, a lansat, de pe rampa SLC-41 a centrului spațial Cape Canaveral, 29 de sateliți LeoSat pentru megaconstelația Amazon Leo; masa lansată a fost de 16.5 tone, cea mai mare lansată de o rachetă Atlas V.

2026-071: O rachetă Soiuz-2.1a a lansat, în 03 aprilie, la ora 06:28 UTC, satelitul militar de telecomunicații Meridian-M No. 21L, de pe rampa 43/3 a centrului spațial Plesețk, pe orbită Molniya.

2026-F05: O rachetă Tianlong-3 a debutat în 03 aprilie, la ora 04:17 UTC, însă din păcate, din cauza unei probleme la prima treaptă, lansarea a eșuat și încărcătura utilă nu a ajuns pe orbită; Tianlong-3 este o rachetă dezvoltată de compania privată Space Pioneer și în 30 iunie 2024, în timpul unui test static, treapta primară a decolat involuntar, ceea ce a dus la întârzierea zborului inaugural.

2026-070: În data de 02 aprilie, ora 11:15 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 29 de sateliți Starlink (10.58), de pe rampa LC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida; a fost al 15-lea zbor al treptei primare B1085, care ulterior lansării a fost recuperată pe barja A Shortfall of Gravitas.

2026-069: În data de 01 aprilie, la ora 22:35 UTC, de pe rampa LC-39B a centrului spațial Kennedy din Florida, racheta SLS Block 1 a lansat spre Lună capsula Orion “Integrity” în misiunea Artemis II; la bord s-au aflat Reid Wiseman (comandant), Victor Glover (pilot) și specialiștii Christina Koch și Jeremy Hansen (aflat la primul său zbor spațial);

2026-068: În data de 30 aprilie, ora 21:15 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 29 de sateliți Starlink (10.44), de pe rampa LC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida; a fost al 34-lea zbor al treptei primare B1067, care ulterior lansării a fost recuperată pe barja Just Read The Instructions.

Astronauți aflați pe orbită

La bordul Stației Spațiale Internaționale se află următorii membri ai Expediției 74:

• Jessica Meir, SUA/NASA, Crew-12, din 14.02.2026;

• Jack Hathaway, SUA/NASA, Crew-12, din 14.02.2026;

• Sophie Adenot, FRA/ESA, Crew-12, din 14.02.2026;

• Andrei Fediaev, RUS/ESA, Crew-12, din 14.02.2026;

• Serghei Kud-Svercikov, RUS/Roscosmos, Soiuz MS-28, din 27.11.2025;

• Serghei Mikaiev, RUS/Roscosmos, Soiuz MS-28, din 27.11.2025;

• Christopher Williams, SUA/NASA, Soiuz MS-28, din 27.11.2025.

La bordul stației spațiale chineze Tiangong se află următorul echipaj:

• Zhang Lu, CHN, CNSA, Shenzhou-21, din 31.10.2025;

• Wu Fei, CHN, CNSA, Shenzhou-21, din 31.10.2025;

• Zhang Hongzhang, CHN, CNSA, Shenzhou-21, din 31.10.2025.

Imaginea ediției

Artemis II

Ziua 1, 01 aprilie. Misiunea Artemis II a început în 01 aprilie, la ora 22:35:12 UTC, odată cu lansarea rachetei SLS de pe rampa LC-39B a centrului spațial Kennedy din Florida (prima lansare cu echipaj de pe rampa LC-39B după misiunea STS-116 a navetei spațiale din 2006). La bordul capsulei Orion CM-003 Integrity s-a afalt echipajul format din Reid Wiseman (NASA, comandant), Victor Glover (NASA, pilot), Christina Koch (NASA, specialist) și Jeremy Hansen (CSA, specialist, aflat la primul său zbor spațial). Boostere auxiliare cu combustibil solid s-au desprins la 48 km altitudine, iar la 8 minute după lansare, treapta primară s-a separat, lăsând capsula Orion pe o traiectorie eliptică, cu apogeul la 2300 km. Treapta primară a ajuns în Oceanul Pacific, la aproximativ 2 ore după lansare. La aproximativ 50 de minute după lansare, când capsula a ajuns la apogeu, treapta secundară ICPS a fost activată, pentru a ridica perigeul orbitei. Acesta a fost lăsat intenționat suborbital, pentru ca în cazul unei probleme, capsula să poată revenit cât mai ușor înapoi pe Pământ. Când capsula a ajuns la noul perigeu, aproximativ o oră mai târziu, treapta secundară a efectuat o nouă manevră, de 15 minute, pentru a crește și mai mult apogeul, până la 71000 km altitudine. Această manevră a consumat aproape întreaga cantitate de combustibil a ICPS, așa că treapta secundară s-a desprins de modulul de serviciu european și de capsula Orion, iar echipajul a avut astfel ocazia efectuării unor manevre de zbor în formație, timp de 70 de minute, pentru a testa manevrabilitatea capsulei în vederea viitoarelor andocări. După această manevră, ICPS s-a depărtat de Orion, a lansat câțiva sateliți cubesat, după care a revenit distructiv în Oceanul Pacific, după ultima manevră efectuată, una de deorbitare. Trei din cei patru sateliți cubesats lansați de ICPS trebuiau să își activeze sistemul de propulsie de la bord pentru a-și crește perigeul și a rămâne astfel pe orbită, însă doar satelitul SWC-1 din Arabia Saudită a reușit acest lucru; TACHELES și K-RadCube au reintrat prin atmosferă când au ajuns la perigeu. ATENEA nu avea un sistem de propulsie și se presupune că a reintrat și el prin atmosferă înainte să execute o orbită completă. Echipajul a avut două perioade de somn de câte 4 ore, întrerupte pentru a monitoriza o manevră automată de 43 de secunde, executată de modulul de serviciu european, pentru a ridica și mai mult apogeul și a pregăti astfel inserția translunară.

Read more

Racheta SLS a fost lansată în 01 aprilie 2026, ora 22:35, de pe rampa LC-39B a centrului spațial Kennedy din Florida, cu doar 11 minute mai târziu decât ora planificată inițial.

Artemis II pe scurt: echipajul nu va aseleniza, nu va orbita Luna, se va afla pe o traiectorie în jurul Lunii (vor survola Luna), apoi vor reveni pe Pământ, după 10 zile.

Echipajul Artemis II va fi echipajul care se va afla cel mai departe de suprafața Lunii: în timpul survolului feței îndepărtate a Lunii, echipajul se va afla la 6513 km distanță de Lună. Spre deosebire de Artemis II, misiunea Apollo 8 s-a înscris pe orbita Lunii, singura misiune care a ocolit Luna (free-return trajectory, adică a lăsat gravitația să facă mare parte din efort, fără propulsoarele capsulei) a fost misiunea Apollo 13 (al cărei echipaj s-a apropiat până la 254 km de Lună).

Este pentru prima dată când un echipaj de 4 astronauți zboară spre Lună (misiunile Apollo aveau 3 membri ai echipajului) și pentru prima dată când un vehicul lunar este dotat și cu o toaletă (capsulele Apollo nu aveau toaletă la bord).

De ce nu va aseleniza? Pentru că aselenizarea este o misiune complexă și înainte de misiuni complexe, NASA dorește să se pregătească, prin misiuni cu un grad mai mic de complexitate (și implicit un grad mai mic de risc pentru echipaj), similar cum s-a întâmplat în programul Apollo: înainte de Apollo 11 au fost misiunile Apollo 7, 8, 9, 10, fiecare testând diverse componente necesare pentru aselenizarea din cadrul misiunii Apollo 11. Artemis II este doar al treilea zbor spațial al capsulei Orion și al doilea spre Lună și primul dotat cu sisteme de menținere a vieții. În plus, nu sunt încă gata nici costumele de astronauți necesare pentru aseleniare, nici landerele necesare pentru ca echipajul să ajungă de pe orbită pe suprafața Lunii.

De ce este importantă misiunea Artemis II? Pentru că pregătește un șir de alte misiuni, din ce în ce mai complicate, care vor culmina, după 2030, cu baze selenare, care vor găzdui echipaje. Pentru că, în sfârșit, un echipaj uman va părăsi orbita joasă a Pământului, după jumătate de secol.

Ce urmează după Artemis II? În misiunea Artemis III (2027), capsula Orion nu va părăsi orbita Pământului, însă va andoca cu unul sau două landere lunare și echipajul va avea ocazia să testeze și costumele de astronauți. Dacă Artemis II și Artemis III decurg fără incidente, aselenizarea este programată pentru Artemis IV (2028).

De ce ne întoarcem pe Lună la 50 de ani distanță de ultima misiune Apollo? Pentru că programul Apollo a costat enorm: în perioada Apollo, bugetul NASA era 4% din PIB-ul SUA și programul Apollo era principala activitate a NASA; în prezent, bugetul NASA este de aproximativ 0.4% din PIB-ul SUA și acum, pe lângă Artemis, NASA trebuie să sprijine și activitățile la bordul Stației Spațiale Internaționale, sondele marțiene sau restul flotei de sonde interplanetare.

Dar nu a evoluat tehnologia între timp? Ba da, avem computere mai performante, dar motoarele de rachetă nu au evoluat la fel de spectaculos, pentru că legile fizicii (și, implicit, ale chimiei carburanților și a materialelor) ne impun, deocamdată, unele limite; nu toate domeniile au avansat cu viteza cu care au avansat computerele nici automobilele nu au evoluat spectaculos în ultimele decenii (nu avem astăzi mașini zburătoare, nu?), iar în domeniul aviatic nu mai avem nici măcar avioane de pasageri supersonice.

Contribuția Europei la Artemis. În timp ce programul Apollo a fost unul prin excelență american, să nu uităm că programul Artemis are și o componentă internațională. De exemplu, se vorbește foarte des despre capsula Orion, care va găzdui astronauții în drumul lor spre și dinspre Lună, dar se vorbește prea puțin despre modulul de serviciu european (ESM), contribuția principală a Agenției Spațiale Europene (ESA) la misiunile Artemis. ESM va însoți capsula Orion până aproape de momentul în care Orion va reveni prin atmosfera Pământului, când se va separa de Orion. ESM asigură, pe întreaga durată a misiunii, oxigen și electricitate pentru echipaj și propulsie pentru Orion, asigurând orientarea corectă a capsulei în jurul centrului de masă și asigurând propulsoarele și combustibilul necesar pentru manevrele de corecție ale traiectoriei. Compania care a construit ESM este Airbus Defence and Space, însă multe dintre componente sunt realizate și asamblate de (mulți) subcontractanți, printre care se regăsește și o companie care se numește Sonaca. Atât Airbus, cât și Sonaca, au puncte de lucru și în România. Recunosc că nu știu asta cu certitudine, dar nu m-ar mira ca vehiculele misiunii Artemis II (Orion și ESM), în drumul lor spre Lună, să aibă componente fabricate sau asamblate în România.

Lansări orbitale

2026-067: Tot în 30 martie, o rachetă Falcon 9 a lansat, de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg, 119 sateliți pe orbită terestră heliosincronă, în misiunea rideshare Transporter-16; pentru această lansare, SpaceX a folosit treapta primară B1093, aflată la cel de-al 12-lea zbor, treaptă primară recuperată ulterior pe barja Of Course I Still Love You; unul dintre sateliții lansați a fost și satelitul EMISAR (al 4-lea satelit românesc lansat pe orbită).

2026-066: Luni, 30 martie, a avut loc zborul inaugural al rachetei Lijian-2 (Kinetica-2), dezvoltată de CAS Space, o companie care are legături cu Chinese Academy of Sciences; lansarea a avut loc de pe noua rampă LC140 a centrului spațial Jiuquan; racheta este una de calibru mediu, cu combustibil lichid (spre deosebire de Lijian-1, care era cu combustibil solid), fiecare booster fiind propulsat de 3 motoare YF-102; înălțimea este de 52 de metri și diametrul unui booster este de 3.35 metri. Lijian-2 poate urca 8 tone pe orbită terestră heliosincronă (500 km altitudine) sau 12 tone pe orbita terestră joasă. În prima lansare a fost trimisă pe orbită o navă cargo Qingzhou, care în viitor va fi folosită pentru transport de cargo spre stația spațială chineză Tiangong; de această dată, Qingzhou transportă 27 de experimente cu o masă totală de 1.02 tone, care vor fi efectuate la diverse altitudini, între 200-600 km, însă în viitor va putea transporta 1.8 tone spre Tiangong, având un volum presurizat de 27 de metri cubi.

2026-065: În 28 martie, la ora 09:14 UTC, o rachetă Electron a lansat, de pe rampa LC-1 a centrului spațial Mahia, din Noua Zeelandă, doi sateliți europeni, Celeste IOD 1 și 2 (Pathfinder A1 și A2, misiunea Daughter Of The Stars, sateliți care fac parte dintr-o viitoare constelație, denumită Celeste LEO-PNT, pentru augmentarea semnalelor de localizare primite de la sateliții Galileo; sateliții sunt realizați de Thales Alenia Space și GMV și orbitează Pământul la 510 km altitudine.

2026-064: O rachetă Changzheng-2C a lansat, în 27 martie, la ora 04:11 UTC, satelitul Shiyan-33 pe orbită terestră heliosincronă, de pe rampa SLS-2 a centrului spațial Jiuquan.

2026-063: În data 26 martie, ora 23:03 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 25 de sateliți Starlink (17.17), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 23-lea zbor al treptei primare B1081, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

2026-062: O rachetă Changzheng-2D a lansat, în 25 martie, la ora 22:51 UTC, de pe rampa LC-9 a centrului spațial Taiyuan, 2 sateliți comerciali, cu apertură radar sintetică, SuperView Neo-2 (05 și 06), pentru compania chineză China Siwei Survey, ce urmează să fie folosiți pentru observații ale suprafeței Pământului; sateliții au ajuns cu bine pe orbita terestră joasă.

2026-061: În 23 martie, la ora 17:24 UTC, o rachetă Soiuz-2.1b (dotată cu o treaptă secundară Fregat-M) a lansat, de pa rampa 43/4 a centrului spațial Plesețk, pe orbită terestră joasă, 16 sateliți Rassvet, ai companiei Byuro-1440, primii dintr-o constelație rusească, care se dorește similară cu Starlink.

2026-060: O rachetă Jielong-3 a lansat, în 22 martie, la ora 15:49 UTC, 10 sateliți CentiSpace-1 pe orbită terestră joasă, de pe platforma maritimă Dong Fang Hang Tian Gang din Marea Galbenă.

2026-059: În data de 22 martie, ora 14:47 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 29 de sateliți Starlink (10.62), de pe rampa LC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida; a fost al 27-lea zbor al treptei primare B1078, care ulterior lansării a fost recuperată pe barja A Shortfall of Gravitas.

2026-058: O rachetă Soiuz-2.1a a lansat, în 22 martie, la ora 11:59 UTC, nava cargo Progress MS-33 spre Stația Spațială Internațională, de pe rampa 31/6 a centrului spațial Baikonur din Kazahstan; a fost prima lansare de pe rampa 31/6 după reparațiile efectuate în urma avariei lansării Soiuz MS-28 din 27 noiembrie anul trecut. Nava Progress a ajuns cu bine pe orbită, însă una din cele două antene folosite de sistemul automat de andocare Kurs nu a putut fi activată.

2026-057: În data 20 martie, ora 21:51 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 25 de sateliți Starlink (17.15), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 4-lea zbor al treptei primare B1100, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

2026-056: O rachetă Electron a lansat, în 20 martie, la ora 18:10 UTC, un nou satelit StriX, în misiunea Eight Days a Week (StriX-6), satelit amplasat pe orbita terestră joasă pentru observații ale suprafeței Pământului; lansarea a avut loc de pe rampa LC-1B a centrului spațial Mahia din Noua Zeelandă.

2026-055: În data de 19 martie, ora 14:20 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 29 de sateliți Starlink (10.33), de pe rampa LC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida; a fost al 27-lea zbor al treptei primare B1077, care ulterior lansării a fost recuperată pe barja Just Read The Instructions.

2026-054: În data de 17 martie, ora 13:27 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 29 de sateliți Starlink (10.46), de pe rampa LC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida; a fost al 22-lea zbor al treptei primare B1090, care ulterior lansării a fost recuperată pe barja A Shortfall of Gravitas.

2026-053: În data de 17 martie, ora 05:19 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 25 de sateliți Starlink (17.24), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 14-lea zbor al treptei primare B1088, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

Astronauți aflați în spațiul cis-lunar

La bordul capsulei Orion, în drum spre Lună, în misiunea Artemis II, se află următorii astronauți:

• Reid Wiseman, SUA/NASA, Orion/Integrity, din 01.04.2026;

• Victor Glover, SUA/NASA, Orion/Integrity, din 01.04.2026;

• Christina Koch, SUA/NASA, Orion/Integrity, din 01.04.2026;

• Jeremy Hansen, CAN/CSA, Orion/Integrity, din 01.04.2026;

La bordul Stației Spațiale Internaționale se află următorii membri ai Expediției 74:

• Jessica Meir, SUA/NASA, Crew-12, din 14.02.2026;

• Jack Hathaway, SUA/NASA, Crew-12, din 14.02.2026;

• Sophie Adenot, FRA/ESA, Crew-12, din 14.02.2026;

• Andrei Fediaev, RUS/ESA, Crew-12, din 14.02.2026;

• Serghei Kud-Svercikov, RUS/Roscosmos, Soiuz MS-28, din 27.11.2025;

• Serghei Mikaiev, RUS/Roscosmos, Soiuz MS-28, din 27.11.2025;

• Christopher Williams, SUA/NASA, Soiuz MS-28, din 27.11.2025.

La bordul stației spațiale chineze Tiangong se află următorul echipaj:

• Zhang Lu, CHN, CNSA, Shenzhou-21, din 31.10.2025;

• Wu Fei, CHN, CNSA, Shenzhou-21, din 31.10.2025;

• Zhang Hongzhang, CHN, CNSA, Shenzhou-21, din 31.10.2025.

Imaginea ediției

Orbita Pământului

Duminică, 29 martie, satelitul Starlink-34343 (64157), lansat în 27 mai 2025 și aflat la 550 km altitudine, a suferit o anomalie (cu alte cuvinte, a explodat). Au fost detectate, până acum, cel puțin 17 fragmente, dar analiza continuă. Evenimentul nu pare să fie cauzat de o coliziune, ci pare să fie o cauză internă (conform unei analize Leo Labs). În prezent, pe orbită sunt peste 10000 (zece mii) de sateliți Starlink.

Nava cargo Progress MS-33, lansată în 22 martie, la ora 11:59 UTC, a andocat în 24 martie, la ora 13:40, la modulul rusesc Poisk al Stației Spațiale Internaționale; andocarea s-a realizat manual, pentru că una din antenele sistemului automat de andocare Kurs nu s-a desfăcut după lansare. A fost prima lansare a unei rachete Soiuz-2.1 după reparațiile rampei 31/6 de la Baikonur, avariată în urma lansării capsulei Soiuz MS-28 din 27 noiembrie 2025.

NASA intenționează să lanseze în următorii ani un nou modul pentru (Stația Spațială Internațională(, la care vor putea andoca alte module ale companiilor private și care în viitor, când ISS va fi retrasă, se vor desprinde de ISS și vor forma o stație spațială independentă. Planul seamănă foarte mult cu planul companiei Axiom Space de a construi Axiom Space Station. Însă NASA este brusc pesimistă cu privire la utilitatea comercială a unor stații spațiale private pentru că, spune NASA, în cei peste 25 de ani de când avem ISS pe orbită, nu a fost identificat nici un proces sau un produs comercial utilizat pe scară largă, care să necesite condițiile oferite de o stație spațială. Asta poate însemna un sprijin financiar mai redus din partea NASA pentru stațiile spațiale pe orbita terestră joasă (LEO), însă NASA spune că nu abandonează ideea de a avea prezență umană pe LEO. În prezent, pe lângă Axiom Space, și alte companii au planuri pentru viitoare stații spațiale comerciale: Vast (Haven-1), Voyager (Starlab) sau Blue Origin (Orbital Reef), însă rămâne de văzut dacă aceste planuri se vor alinia cu viziunea NASA pentru era post-ISS sau dacă respectivele companii vor putea finanța integral o astfel de stație spațială privată.

Agenția Spațială Europeană ESA va achiziționa de la SpaceX un zbor dedicat al unei capsule Dragon, pentru a trimite un echipaj spre Stația Spațială Internațională. Misiunea (denumită ESA Provided Institutional Crew, EPIC) ar urma să aibă loc în 2028 și se preconizează să dureze aproximativ 1 lună.

După Kuiper (acum Amazon LEO, destinată consumatorilor casnici) și TeraWave (destinată sectorului de business) Jeff Bezos dorește a treia(!) megaconstelație: Project Sunrise, care va oferi acces la centre de date amplasate pe orbită. Adică alți 51600 de sateliți pe orbită terestră heliosincronă, pe orbite între 500 și 1800 km. Deocamdată este doar o cerere pentru FCC, rămâne de văzut cum va evolua.

Luna și spațiul cislunar

Compania niponă ispace anunță o serie de modificări ale viitoarelor misiuni selenare: în 27 martie, ispace anunța că dezvoltă un nou lander, ULTRA, care va fi realizat prin integrarea a două modele la care lucrau până acum separat de filialele din Japonia și din SUA ale companiei. Noul lander va avea și un propulsor nou, ca răspuns la problemele întâmpinate recent de ispace cu vehicul propulsor (și care au dus la întârzieri în dezvoltarea următorului lander). Astfel, prima misiune spre Lună dezvoltată de filiala americană a companiei ispace va avea loc în 2030 (pentru a permite echipei să înlocuiască landerul APEX 1.0 cu ULTRA); denumită inițial Mission 3, aceasta devine acum Mission 5; fosta misiune Mission 4 devine Mission 3 și va zbura în 2028, urmată de Mission 4 în 2029 (ambele dezvoltate de ispace Japonia); în 2027, ispace plănuiește să trimită un satelit pe orbita Lunii.

Compania Intuitive Machines a primit recent un contract de 180 de milioane de dolari pentru a continua să trimită landere pe Lună (în cadrul programului Commercial Lunar Payload Services CLPS), chiar dacă primele două tentative (IM-1 și IM-2), deși nu au fost un eșec total, nici nu pot fi încadrate în categoria misiunilor de succes.

NASA plănuiește să construiască o bază selenară în trei faze. În prima fază (2026-2028), NASA va mări ritmul în care va trimite landere și rovere pe Lună prin programele Commercial Lunar Payload Services (CLPS) și Lunar Terrain Vehicle (LTV) aflate în desfășurare; este aici vorba și despre controversatul rover VIPER, care va fi lansat de Blue Origin anul viitor spre Polul Sud lunar, la bordul unui lander lunar fără echipaj uman, Blue Moon Mk. 1 (NASA se așteaptă la aproximativ 30 de aselenizări robotice începând de anul viitor, inclusiv sisteme de generare de electricitate cu radioizotopi). În a doua fază (2029-2032), NASA va trimite pe Lună cargo (landere, rovere, drone, inclusiv un rover presurizat furnizat de JAXA) și elementele viitoarelor structuri care vor găzdui echipaje. În a treia fază (2033-2036), NASA va începe tranziția spre o bază lunară cu prezență umană continuă, folosind habitate realizate de parteneri precum Agenția Spațială Italiană (ISA) sau Agenția Spațială Canadiană (CSA).

Noua arhitectură a misiunilor Artemis nu mai are nevoie de stația spațială lunară Gateway: capsula Orion va andoca direct la viitoarele landere lunare, pe orbita Lunii, fără să mai fie nevoie de pasul intermediar, asigurat până acum în planurile NASA de o stație spațială lunară. NASA spune că suspendă planurile pentru Gateway, după care oferă detalii cu privire la modul în care vor fi folosite echipamentele deja asamblate pentru Gateway (ceea ce mă face să cred că planurile pentru Gateway nu sunt doar suspendate temporar, sunt anulate de-a binelea).

Racheta SLS ajunge, pentru a doua oară, pe rampa de lansare LC-39B de la Centrul Spațial Kennedy, vineri, 20 martie, la ora 15:21 UTC, după un drum de 11 ore din hangarul Vehicle Assembly Building (VAB), unde a fost remediată problema descoperită la treapta superioară, după al doilea test static (efectuat în 19 februarie).

Un italian va păși pe Lună, în urma unui acord între agenția spațială italiană (ASI) și NASA, prin care ASI se obligă să furnizeze un modul pentru viitoarea bază lunară, denumit Italian Habitation Module (MPH). ASI a fost menționată direct de Jared Isaacman, dar și de comunicatul NASA prin care au fost prezentate planurile pentru viitoarele misiuni selenare.

Planeta Marte

De-a lungul timpului, NASA, împreună cu alte agenții, au cheltuit peste 20 de miliarde de dolari pentru dezvoltarea unui propulsor nuclear, fără prea mult succes, în principal pentru că nu exista o misiune spațială care să aibă nevoie de el (conform declarațiilor NASA). Chiar recent, DARPA a anulat programul Demonstration Rocket for Agile Cislunar Operations (DRACO) care își propunea să dezvolte și să testeze un motor cu propulsie nucleară pe orbita Pământului în 2027. Acum însă, NASA declară că a găsit și misiunea, dar și vehiculul care să folosească un reactor nuclear: este vorba despre modulul Power and Propulsion Element (PPE), construit de Northrop Grumman și moștenit de la stația spațială lunară Gateway (care la rândul ei l-a moșnenit de la programul Asteroid Redirect Mission, și el anulat în 2017), care va fi folosit în misiunea Skyfall spre Marte (misiune care va fi lansată în 2028). PPE este dotat cu un propulsor ionic, iar NASA dorește ca energia electrică necesară pentru respectivul propulsor să fie furnizată de un reactor nuclear, primul care va fi folosit într-o misiune interplanetară. Misiunea, denumită Skyfall, va trimite 3 elicoptere similare cu Ingenuity, pentru a explora suprafața marțiană. Aceste elicoptere vor fi dotate cu radare și camere foto, pentru a analiza suprafața marțiană și pentru a identifica zone potrivite pentru viitoare misiuni cu echipaj uman. Restul componentelor Gateway care au fost asamblate vor fi folosite pentru viitoarea bază lunară. Reactorul care va propulsa modulul Skyfall prin spațiul interplanetar va folosi uraniu îmbogățit (concentrația de U-235 va fi cuprinsă între 5-20%) și va genera o putere electrică de peste 20 kW, urmând ca ulterior, o iterație a acestui reactor să fie folosită în 2030 pe suprafața Lunii (Lunar Reactor-1, sau LR-1), pentru a genera (o parte din) electricitatea necesară viitoarei baze lunare.

Știri locale

EMISAR, al 4-lea satelit românesc (1U cubesat), a fost lansat pe orbită terestră heliosincronă de o rachetă Falcon 9, într-o misiune de tip rideshare, în 30 martie. Romanian InSpace Engineering (RISE) a confirmat că satelitul este funcțional.

Alte știri, pe scurt

Mike Fincke, astronautul american care a declanșat prima evacuare a unui echipaj de pe bordul Stației Spațiale Internaționale din motive medicale, a dezvăluit, în cadrul unui interviu, motivul pentru care el și echipajul său a fost adus prematur pe Pământ: în timpul unei cine, în timp ce se pregătea pentru o activitate extravehiculară programată pentru a doua zi, Mike Fincke pur și simplu nu a mai putut vorbi, timp de 20 de minute. Fără dureri, fără alte simptome, după care și-a revenit și s-a simțit bine. Cauza problemei a rămas un mister: nu s-a mai manifestat ulterior, iar medicii nu au încă o explicație pentru ce s-a întâmplat.

Un bolid luminos a străbătut cerul Texasului în 21 martie, la ora 21:40 UTC și se pare că a avariat o casă în Spring (în apropiere de Houston); NASA estimează că meteoroidul inițial avea un diametru de 1 metru și o masă de aproximativ 1 tonă, înainte să plonjeze prin atmosferă; fragmente de meteorit au fost ulterior recuperate din zona respectivă.

Conform ultimului buletin informativ al ESA NEO Coordination Center, există 41390 de asteroizi și 124 de comete NEO (Near-Earth Objects, obiecte care se pot apropia periculos de mult de Pământ), din care 1924 de asteroizi potențial periculoși (cu șanse de impact nenule—foarte mici, dar mai mari de zero)

Newsletterul Buletinul Cosmic apare de fiecare dată când avem pe cer Lună Plină sau Lună Nouă; realizat cu ajutorul Emacs, împreună cu Org Mode și TILE. Mai multe detalii și statistici despre toate zborurile orbitale, pot fi găsite pe site-ul www.parsec.ro.

NASA renunță la stația spațială lunară Gateway

Noua arhitectură a misiunilor Artemis nu mai are nevoie de stația spațială lunară Gateway: capsula Orion va andoca direct la viitoarele landere lunare, pe orbita Lunii, fără să mai fie nevoie de pasul intermediar, asigurat până acum în planurile NASA de o stație spațială lunară. NASA spune că suspendă planurile pentru Gateway, după care oferă detalii cu privire la modul în care vor fi folosite echipamentele deja asamblate pentru Gateway (ceea ce mă face să cred că planurile pentru Gateway nu sunt doar suspendate temporar, sunt anulate de-a binelea).

Modulul Power and Propulsion Element (PPE), care urma să facă parte din Gateway, va fi folosit pentru o misiune spre Marte în 2028, ocazie cu care va fi testat motorul nuclear experimental SR-1 Freedom (Space Reactor 1 Freedom, sau SR-1 Freedom). Restul componentelor deja existente, care au fost pregătite pentru Gateway, vor fi folosite pentru infrastructura selenară de la sol, de care va fi nevoie pentru a asambla o bază lunară în următorii 10 ani.

I have had conversations with all my counterparts that contribute to ISS and Artemis. Everyone is excited to support ops on lunar surface instead of looking down from space. We’re going to salvage a lot from Gateway: comms, avionics, surface things - we were hardly at the point of no return - only two modules were being worked and they had significant issues. If we continued like this we’d looking down at our rival and watching the fun they were having on the surface.

(Jared Isaacman)

Conform modificărilor anunțate anterior, misiunea Artemis II rămâne să fie executată conform planului, adică să dea un ocol Lunii, după care echipajul să revină pe Pământ (lansarea rămâne programată pentru 01 aprilie, dacă și condițiile meteo vor fi satisfăcătoare), în timp ce următoarea misiune, Artemis III (2027), nu va aseleniza, așa cum a prevăzut planul inițial, ci va orbita Pământul, unde va testa costumele de astronauți necesare pentru activitățile extravehiculare lunare, și va andoca la unul sau la două landere lunare (Starship HLS de la SpaceX, respectiv Blue Moon, de la Blue Origin). Abia Artemis IV (2028) va aseleniza, iar Jared Isaacman speră să avem chiar două aselenizări în 2028.

După misiunea Artemis V, NASA plănuiește să trimită echipaje pe Lună de două ori pe an, folosind lansatoare private (probabil ultimul zbor al SLS va fi în misiunea Artemis V, dar asta este o speculație personală). Planurile pentru activitățile selenare sunt împărțite în trei faze principale, fiecare cu costuri estimate la 10 miliarde de dolari și cu obiective din ce în ce mai complexe.

Trei faze pentru viitoarea bază lunară

În prima fază (2026-2028), NASA va mări ritmul în care va trimite landere și rovere pe Lună prin programele Commercial Lunar Payload Services (CLPS) și Lunar Terrain Vehicle (LTV) aflate în desfășurare; este aici vorba și despre controversatul rover VIPER, care va fi lansat de Blue Origin anul viitor spre Polul Sud lunar, la bordul unui lander lunar fără echipaj uman, Blue Moon Mk. 1 (NASA se așteaptă la aproximativ 30 de aselenizări robotice începând de anul viitor, inclusiv sisteme de generare de electricitate cu radioizotopi). Compania Intuitive Machines a primit recent un contract de 180 de milioane de dolari pentru a continua să trimită landere pe Lună (în cadrul programului CLPS), chiar dacă primele două tentative (IM-1 și IM-2), deși nu au fost un eșec total, nici nu pot fi încadrate în categoria misiunilor de succes.

În a doua fază (2029-2032), NASA va trimite pe Lună cargo (landere, rovere, drone, inclusiv un rover presurizat furnizat de JAXA) și elementele viitoarelor structuri care vor găzdui echipaje.

În a treia fază (2033-2036), NASA va începe tranziția spre o bază lunară cu prezență umană continuă, folosind habitate realizate de parteneri precum Agenția Spațială Italiană (ISA) sau Agenția Spațială Canadiană (CSA).

Motor cu propulsie nucleară

De-a lungul timpului, NASA, împreună cu alte agenții, au cheltuit peste 20 de miliarde de dolari pentru dezvoltarea unui propulsor nuclear, fără prea mult succes, în principal pentru că nu exista o misiune spațială care să aibă nevoie de el (conform declarațiilor NASA). Chiar recent, DARPA a anulat programul Demonstration Rocket for Agile Cislunar Operations (DRACO) care își propunea să dezvolte și să testeze un motor cu propulsie nucleară pe orbita Pământului în 2027.

Acum însă, NASA declară că a găsit și misiunea, dar și vehiculul care să folosească un reactor nuclear: este vorba despre modulul Power and Propulsion Element (PPE), construit de Northrop Grumman și moștenit de la stația spațială lunară Gateway (care la rândul ei l-a moșnenit de la programul Asteroid Redirect Mission, și el anulat în 2017), care va fi folosit în misiunea Skyfall spre Marte (misiune care va fi lansată în 2028).

PPE este dotat cu un propulsor ionic, iar NASA dorește ca energia electrică necesară pentru respectivul propulsor să fie furnizată de un reactor nuclear, primul care va fi folosit într-o misiune interplanetară. Misiunea, denumită Skyfall, va trimite 3 elicoptere similare cu Ingenuity, pentru a explora suprafața marțiană. Aceste elicoptere vor fi dotate cu radare și camere foto, pentru a analiza suprafața marțiană și pentru a identifica zone potrivite pentru viitoare misiuni cu echipaj uman.

Restul componentelor Gateway care au fost asamblate vor fi folosite pentru viitoarea bază lunară. Reactorul care va propulsa modulul Skyfall prin spațiul interplanetar va folosi uraniu îmbogățit (concentrația de U-235 va fi cuprinsă între 5-20%) și va genera o putere electrică de peste 20 kW, urmând ca ulterior, o iterație a acestui reactor să fie folosită în 2030 pe suprafața Lunii (Lunar Reactor-1, sau LR-1), pentru a genera (o parte din) electricitatea necesară viitoarei baze lunare.

Avânt temperat pentru viitoare stații spațiale comerciale

Pe orbita terestră joasă, NASA intenționează să lanseze în următorii ani un nou modul pentru Stația Spațială Internațională, la care vor putea andoca alte module ale companiilor private și care în viitor, când ISS va fi retrasă, se vor desprinde de ISS și vor forma o stație spațială independentă. Planul seamănă foarte mult cu planul companiei Axiom Space de a construit Axiom Space Station. Însă NASA este brusc pesimistă cu privire la utilitatea comercială a unor stații spațiale private pentru că, spune NASA, în cei peste 25 de ani de când avem ISS pe orbită, nu a fost identificat nici un proces sau un produs comercial utilizat pe scară largă, care să necesite condițiile oferite de o stație spațială. Asta poate însemna un sprijin financiar mai redus din partea NASA pentru stațiile spațiale pe orbita terestră joasă (LEO), însă NASA spune că nu abandonează ideea de a avea prezență umană pe LEO.

În prezent, pe lângă Axiom Space, și alte companii au planuri pentru viitoare stații spațiale comerciale: Vast (Haven-1), Voyager (Starlab) sau Blue Origin (Orbital Reef), însă rămâne de văzut dacă aceste planuri se vor alinia cu viziunea NASA pentru era post-ISS sau dacă respectivele companii vor putea finanța integral o astfel de stație spațială privată.

Misiunile științifice continuă

În cadrul evenimentului Ignition nu au fost uitate nici câteva viitoare misiuni științifice pe care NASA a ținut să le evidențieze: telescopul spațial Nancy Grace Roman, care urmează să fie lansat în această toamnă, pentru studiul exoplanetelor și a energiei întunecate (dark energy) în domeniul lungimilor de undă infraroșii. Dragonfly, o dronă propulsată de energie nucleară, va fi lansată în 2028 spre Titan, satelitul lui Saturn, unde va ajunge în 2034. Și tot în 2028, NASA va lansa roverul european Rosalind Franklin Rover spre Marte (parte a misiunii ExoMars), rover echipat și cu un instrument științific american, Mars Organic Molecule Analyzer (MOMA).

Merită subliniat că NASA plănuiește pentru 2028 să lanseze 3 misiuni cu tehnologie nucleară la bord: Skyfall spre Marte (cu SR-1, reactor nuclear), Dragonfly spre Saturn (alimentat de un generator termoelectric cu radioizotopi, RTG) și Rosalind Franklin spre Marte (rover european, lansat de NASA, care, la fel, este alimentat de un RTG).

NASA intră într-o nouă eră, în care resursele se vor concentra spre construirea unei baze selenare. În sfârșit, era și timpul să se întâmple acest lucru.

Newsletterul Buletinul Cosmic apare de fiecare dată când avem pe cer Lună Plină sau Lună Nouă (acesta a fost un număr special); Mai multe detalii și statistici despre toate zborurile orbitale, pot fi găsite pe site-ul www.parsec.ro.

2026-052: O rachetă Kuaizhou-11 a lansat, în 16 martie la ora 04:12 UTC, pe orbită terestră heliosincronă, 8 sateliți într-o misiune de tip rideshare, de pe rampa LC43/95 a centrului spațial Jiuquan.

2026-051: În 15 martie, la ora 13:22 UTC, o rachetă Changzheng-6A a lansat pe orbită terestră joasă, retrogradă, satelitul militar Yaogan-50-02, de pe rampa LC-9A a centrului spațial Taiyuan.

2026-050: În data de 14 martie, ora 12:37 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 29 de sateliți Starlink (10.48), de pe rampa LC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida; a fost al 6-lea zbor al treptei primare B1095, care ulterior lansării a fost recuperată pe barja Just Read The Instructions.

2026-049: În data 13 martie, ora 14:57 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 25 de sateliți Starlink (17.31), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 32-lea zbor al treptei primare B1071, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

2026-048: O rachetă Changzheng-2D a lansat, în 12 martie la ora 22:33 UTC, pe orbită terestră medie, o pereche de sateliți Shiyan 30 (03 și 04), de pe rampa LC-3 a centrului spațial Xichang.

2026-047: În 12 martie, la ora 19:48 UTC, o rachetă Changzheng 8A a plasat, pe orbită terestră joasă, 9 sateliți din megaconstelația chineză SatNet LEO (WHWD-20) de pe rampa LC-1 a centrului spațial Wenchang Commercial.

2026-046: În 12 martie, la ora 00:50 UTC, o rachetă Firefly Alpha a fost lansată de pe rampa SLC-2W de la centrul spațial Vandenberg din California, în misiunea Stairway To Seven (fiind al 7-lea zbor pentru racheta companiei Firefly Aerospace); un satelit al companiei Lockheed Martin a fost plasat pe orbită joasă retrogradă.

2026-045: O rachetă Falcon 9 a lansat, în 10 martie, la ora 04:19 UTC, de pe rampa SLC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida, satelitul de telecomunicații EchoStar XXV (realizat pe platforma Maxar-1300 și destinat continentului nord-american) pe orbită geostaționară de transfer; SpaceX a folosit treapta primară B1085, care după al 14-lea zbor a fost recuperată din nou pe barja A Shortfall of Gravitas.

2026-044: În data 08 martie, ora 11:00 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 25 de sateliți Starlink (17.18), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 7-lea zbor al treptei primare B1097, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

2026-043: În 05 martie, la ora 23:53 UTC, o rachetă Electron a lansat pe orbită terestră joasă, de pe rampa LC-1A a centrului spațial Mahia din Noua Zeelandă, misiunea Insight At Speed Is A Friend Indeed pentru comapnia BlackSky Global (un nou set de sateliți BlackSky Global).

2026-F04: În 05 martie, la ora 02:10 UTC, o rachetă Kairos a companiei nipone Space One a fost lansată de pe rampa centrului spațial Kii din Kushimoto (Japonia), pentru a trimite pe orbită terestră joasă mai mulți sateliți de mici dimensiuni, inclusiv Tatara-1R al companiei Terra Space; din păcate, la 68.8 secunde după lansare, sistemul de distrugere al vehiculului a fost avariat din cauza unei probleme tehnice a treptei primare, care a făcut ca racheta să devieze de la traiectoria prestabilită; a fost a treia lansare Kairos și al treilea eșec pentru racheta niponă.

2026-042: În data de 04 martie, ora 10:52 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 29 de sateliți Starlink (10.40), de pe rampa LC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida; a fost al 25-lea zbor al treptei primare B1080, care ulterior lansării a fost recuperată pe barja A Shortfall of Gravitas.

Astronauți aflați pe orbită

La bordul Stației Spațiale Internaționale se află următorii membri ai Expediției 74:

• Jessica Meir, SUA/NASA, Crew-12, din 14.02.2026;

• Jack Hathaway, SUA/NASA, Crew-12, din 14.02.2026;

• Sophie Adenot, FRA/ESA, Crew-12, din 14.02.2026;

• Andrei Fediaev, RUS/ESA, Crew-12, din 14.02.2026;

• Serghei Kud-Svercikov, RUS/Roscosmos, Soiuz MS-28, din 27.11.2025;

• Serghei Mikaiev, RUS/Roscosmos, Soiuz MS-28, din 27.11.2025;

• Christopher Williams, SUA/NASA, Soiuz MS-28, din 27.11.2025.

La bordul stației spațiale chineze Tiangong se află următorul echipaj:

• Zhang Lu, CHN, CNSA, Shenzhou-21, din 31.10.2025;

• Wu Fei, CHN, CNSA, Shenzhou-21, din 31.10.2025;

• Zhang Hongzhang, CHN, CNSA, Shenzhou-21, din 31.10.2025.

Imaginea ediției

Orbita Pământului

Din 1957 și până în prezent, au fost lansați pe orbită un număr total de 25073 sateliți, din care astăzi sunt operaționali 14629; pe orbita Pământului sunt catalogate și urmărite un număr total de 67658 obiecte (sateliți activi și inactivi, trepte secundare ale rachetelor purtătoare, deșeuri rezultate în urma dezintegrării sateliților).

Read more

Racheta companiei SpaceX, Falcon 9, a mai stabilit un record în aceste zile: este racheta care, pentru prima dată în istorie, reușește 11 lansări orbitale consecutive, șir neîntrerupt de o lansare a unei alte rachete (de la 2026-031 în 13 februarie, până la 2026-041 în 02 martie). Recordul precedent era împărțit de Falcon 9 (între 29 februarie și 11 martie 2024) și Soiuz-U (18 septembrie și 03 octombrie 1980), fiecare cu câte 6 lansări consecutive. Iar în ritmul actual, în acest an Falcon 9 va depăși Soiuz-U și va deveni racheta cu cele mai multe lansări orbitale din istorie: Soiuz-U a fost lansată de 632 de ori (din care 17 eșecuri), Falcon 9 are deja 607 lansări (din care 1-3 eșecuri, în funcție de criteriile după care definim un eșec). Așadar, în ultimele două săptămâni am avut doar lansări Falcon 9 cu sateliți Starlink.

2026-041: În data de 02 martie, ora 02:56 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 29 de sateliți Starlink (10.41), de pe rampa LC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida; a fost al 26-lea zbor al treptei primare B1078, care ulterior lansării a fost recuperată pe barja Just Read The Instructions.

2026-040: În data 01 martie, ora 10:10 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 25 de sateliți Starlink (17.23), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 20-lea zbor al treptei primare B1082, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

2026-039: În data de 27 februarie, ora 12:16 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 29 de sateliți Starlink (6.108), de pe rampa LC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida; a fost al 30-lea zbor al treptei primare B1069, care ulterior lansării a fost recuperată pe barja A Shortfall of Gravitas.

2026-038: În data de 24 februarie, ora 23:04 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 25 de sateliți Starlink (6.110), de pe rampa LC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida; a fost al 10-lea zbor al treptei primare B1092, care ulterior lansării a fost recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

2026-037: În data de 24 februarie, ora 23:04 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 29 de sateliți Starlink (6.110), de pe rampa LC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida; a fost al 10-lea zbor al treptei primare B1092, care ulterior lansării a fost recuperată pe barja Just Read The Instructions.

2026-036: În data de 22 februarie, ora 03:47 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 28 de sateliți Starlink (6.104), de pe rampa LC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida; a fost al 33-lea zbor al treptei primare B1067, care ulterior lansării a fost recuperată pe barja A Shortfall of Gravitas; B1067 este prima treaptă superioară care a efectuat 33 de zboruri!

2026-035: În data 21 februarie, ora 09:04 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 25 de sateliți Starlink (17.25), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 31-lea zbor al treptei primare B1063, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

2026-034: În data de 20 februarie, ora 01:41 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 29 de sateliți Starlink (10.12), de pe rampa LC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida; a fost al 26-lea zbor al treptei primare B1077, care ulterior lansării a fost recuperată pe barja Just Read The Instructions, în apropiere de Bahamas, a doua astfel recuperare după misiunea Starlink 10.12 din februarie 20225.

Astronauți aflați pe orbită

La bordul Stației Spațiale Internaționale se află următorii membri ai Expediției 74:

• Jessica Meir, SUA/NASA, Crew-12, din 14.02.2026;

• Jack Hathaway, SUA/NASA, Crew-12, din 14.02.2026;

• Sophie Adenot, FRA/ESA, Crew-12, din 14.02.2026;

• Andrei Fediaev, RUS/ESA, Crew-12, din 14.02.2026;

• Serghei Kud-Svercikov, RUS/Roscosmos, Soiuz MS-28, din 27.11.2025;

• Serghei Mikaiev, RUS/Roscosmos, Soiuz MS-28, din 27.11.2025;

• Christopher Williams, SUA/NASA, Soiuz MS-28, din 27.11.2025.

La bordul stației spațiale chineze Tiangong se află următorul echipaj:

• Zhang Lu, CHN, CNSA, Shenzhou-21, din 31.10.2025;

• Wu Fei, CHN, CNSA, Shenzhou-21, din 31.10.2025;

• Zhang Hongzhang, CHN, CNSA, Shenzhou-21, din 31.10.2025.

Imaginea ediției

Orbita Pământului

Din 1957 și până în prezent, au fost lansați pe orbită un număr total de 24856 sateliți, din care astăzi sunt operaționali 14447; pe orbita Pământului sunt catalogate și urmărite un număr total de 67434 obiecte (sateliți activi și inactivi, trepte secundare ale rachetelor purtătoare, deșeuri rezultate în urma dezintegrării sateliților).Buleasa

Read more

Una din cauzele întârzierilor lansării misiunilor Artemis I și Artemis II a fost scurgerile de hidrogen, pe care Isaacman le pune pe seama cadenței scăzute a lansării rachetei SLS. În același timp, o trecere de la o misiune de tipul Apollo 8 (cum este Artemis II) direct la Apollo 11 (cum urma să fie Artemis III) nu mai este considerată una sustenabilă și nici suficient de sigură pentru echipaj.

Pentru a mări cadența lansării (decizie sprijinită de Congresul SUA, dar și de partenerii privați) și pentru a crește siguranța echipajului, NASA a decis ca misiunea Artemis III (programată pentru mijlocul anului viitor) să fie o misiune spre orbita joasă a Pământului (unde capsula Orion să andocheze cu unul sau chiar cu două landere lunare, iar astronauții să testeze costumele de astronauți necesare pentru activitățile extravehiculare selenare, similară cu misiunea Apollo 9) și abia misiunea Artemis IV din 2028 să fie o misiune care să trimită un echipaj pe suprafața Lunii (similară cu misiunea Apollo 11).

Read more

2026-033: În data de 16 februarie, ora 07:59 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 29 de sateliți Starlink (6.103), de pe rampa LC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida; a fost al 10-lea zbor al treptei primare B1090, care ulterior lansării a fost recuperată pe barja A Shortfall of Gravitas.

2026-032: În data 15 februarie, ora 01:59 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 25 de sateliți Starlink (17.13), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 22-lea zbor al treptei primare B1081, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

2026-031: Vineri, 13 februarie, la ora 10:15 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat, de pe rampa SLC-40 a centrului spațial Cape Canaveral, capsula Dragon Freedom (C212.5) spre Stația Spațială Internațională (misiunea Crew-12); lansarea a fost inițial devansată din 15 februarie, după revenirea prematură pe Pământ a misiunii Crew-11, reprogramată pentru 11 februarie și amânată 2 zile din cauza condițiilor meteo nefavorabile; componența echipajului Crew-12 este Jessica Meir (SUA, comandant), Jack Hathaway (SUA, pilot) și specialiștii Sophie Adenot (Franța) și Andrei Fediaev (Rusia); pentru această lansare SpaceX a folosit boosterul B1101 aflat la cel de-al 2-lea zbor, iar după separarea de treapta secundară, acesta a revenit pe Landing Zone 40, o nouă zonă de recuperare Falcon 9, inaugurată cu această ocazie.

2026-030: În 12 februarie, a 4-a lansare orbitală a zilei a fost debutul rachetei Ariane 64 (cu 4 boostere P120C) care a lansat, la ora 16:45 UTC, de pe rampa ELA-4 a centrului spațial Kourou din Guiana Franceză, 32 de sateliți pe orbită terestră joasă, pentru constelația Amazon Leo (LE-01).

2026-029: O rachetă Vulcan a lansat, în 12 februarie, la ora 09:22 UTC, de pe rampa SLC-41 a centrului spațial Cape Canaveral, trei sateliți pentru Forțele Spațiale ale SUA: 2 sateliți Hornet (GSSAP 7 și 8) și încă un satelit care probabil este tot al USSF; la aproximativ 60 de secunde după lansare, unul din boosterele cu combustibil solid a suferit o anomalie, dar racheta a continuat pe traiectoria nominală.

2026-028: O rachetă Proton-M a lansat joi, 12 februarie, la ora 08:52 UTC, satelitul meteorologic Elektro-L No5 de pe rampa LC81/24 a centrului spațial de la Baikonur, pe orbită geosincronă; la bord s-a aflat și un satelit iranian, Jam-e Jam 1; a fost ultima lansare Proton-M cu o treaptă secundară DM-3.

2026-027: În 12 februarie, la ora 06:37 UTC, o rachetă Jielong-3 a lansat satelitul pakistanez PRSC-E02 pe orbită terestră joasă, de pe platforma maritimă Dong Fang Hang Tian Gang din Marea Galbenă.

2026-026: În data 11 februarie, ora 17:11 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 24 de sateliți Starlink (17.34), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 3-lea zbor al treptei primare B1100, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

2026-025: În data 07 februarie, ora 20:58 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 25 de sateliți Starlink (17.33), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 13-lea zbor al treptei primare B1088, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

2026-024: În 07 februarie, la ora 03:58 UTC, o rachetă Changzheng-2F a lansat, pe orbită terestră joasă, de pe rampa SLS-1 a centrului spațial Jiuquan, a patra misiune a avionului spațial reutilizabil despre care nu știm prea multe detalii, nici măcar un nume oficial al proiectului, deși unii se referă la acesta ca Chongfu Shiyong Shiyan Hangtian Qi (CSSHQ), probabil similar cu avionul spațial american X-37B. Vehiculul a ajuns pe o orbită preliminară 349 x 592 km, înclinație 50 de grade, iar în 12 februarie, în jurul orei 00:50 UTC, s-a mutat pe o orbită aproape circulară, 588 x 597 km. Ultima misiune CSSHQ a avut loc între 14 decembrie 2023 și 06 septembrie 2024.

2026-023: În 05 februarie, la ora 18:59 UTC, o rachetă Soiuz-2.1b cu o treaptă superioară Fregat a lansat, de pe rampa 43/4 a cosmodromului Plesețk, 9 militari (Kosmos 2600 - Kosmos 2608) pe orbită terestră heliosincronă (probabil sateliți Bars-M pentru observarea Pământului).

2026-022: În data 02 februarie, ora 15:47 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 25 de sateliți Starlink (17.32), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 31-lea zbor al treptei primare B1071, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

Astronauți aflați pe orbită

La bordul Stației Spațiale Internaționale se află următorii membri ai Expediției 74:

• Jessica Meir, SUA/NASA, Crew-12, din 14.02.2026;

• Jack Hathaway, SUA/NASA, Crew-12, din 14.02.2026;

• Sophie Adenot, FRA/ESA, Crew-12, din 14.02.2026;

• Andrei Fediaev, RUS/ESA, Crew-12, din 14.02.2026;

• Serghei Kud-Svercikov, RUS/Roscosmos, Soiuz MS-28, din 27.11.2025;

• Serghei Mikaiev, RUS/Roscosmos, Soiuz MS-28, din 27.11.2025;

• Christopher Williams, SUA/NASA, Soiuz MS-28, din 27.11.2025.

La bordul stației spațiale chineze Tiangong se află următorul echipaj:

• Zhang Lu, CHN, CNSA, Shenzhou-21, din 31.10.2025;

• Wu Fei, CHN, CNSA, Shenzhou-21, din 31.10.2025;

• Zhang Hongzhang, CHN, CNSA, Shenzhou-21, din 31.10.2025.

Imaginea ediției

Roboții lucrează și noaptea: Curiosity, roverul marțian care explorează suprafața planetei vecine din 2012, este atât de harnic încât sfredelește roci chiar și în timpul nopții. Noroc că brațul său robotic are un LED montat acolo tocmai pentru astfel de momente în care îl apucă hărnicia, sau pentru a vedea mai bine ce lucrează dacă se află în umbră. Poza a fost făcută în 06 decembrie 2025 (sol 4740), după ce specialiștii JPL au observat că pereții găurii (realizată în 13 noiembrie 2025) erau mult mai netezi decât se așteptau, așa că au vrut să folosească o iluminare cu LED, în timpul nopții, pentru a putea pune în evidență diverse straturi și formațiuni geologice interesante (pentru ei). Roca studiată de Curiosity se numește “Nevado Sajama” și se află în craterul Gale, pe care roverul îl cunoaște deja destul de bine. Curiosity a parcurs până în prezent peste 36 de kilometri pe suprafața planetei Marte.

Orbita Pământului

Din 1957 și până în prezent, au fost lansați pe orbită un număr total de 24663 sateliți, din care astăzi sunt operaționali 14275; pe orbita Pământului sunt catalogate și urmărite un număr total de 67240 obiecte (sateliți activi și inactivi, trepte secundare ale rachetelor purtătoare, deșeuri rezultate în urma dezintegrării sateliților).

Capsula Dragon a misiunii Crew-12 a andocat cu modulul american Harmony al Stației Spațiale Internaționale (ISS) sâmbătă, 14 februarie, la ora 20:15 UTC, iar echipajul format din Jessica Meir, Jack Hathaway, Sophie Adenot și Andrei Fediaev au ajuns în interiorul ISS la ora 22:00 UTC, după deschiderea chepengului dintre cele două vehicule. Cei 4 astronauți vor petrece aproximativ 6 luni la bordul stației, care acum are un echipaj nominal de 7 persoane.

Read more

2026-021: În 31 ianuarie, ora 04:01 UTC, o rachetă Changzheng-2C a lansat, de pe rampa SLS-2 a centrului spațial Jiuquan, satelitul algerian AlSat-3B pentru observații ale suprafeței Pământului, care a fost plasat pe orbită terestră heliosincronă.

2026-020: În data de 30 ianuarie, ora 07:22 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 29 de sateliți Starlink (6.101), de pe rampa LC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida; a fost al 5-lea zbor al treptei primare B1095, care ulterior lansării a fost recuperată pe barja Just Read The Instructions.

2026-019: O rachetă americană Electron a lansat, în 30 ianuarie, la ora 01:21 UTC, satelitul NEONSAT-1A (misiunea Briding the Swarm) de pe rampa LC-1A a centrului spațial Mahia din Noua Zeelandă, pe orbită terestră heliosincronă.

2026-018: În data 29 ianuarie, ora 17:53 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 25 de sateliți Starlink (17.19), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 19-lea zbor al treptei primare B1082, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

2026-017: O rachetă Falcon 9 a lansat, în 17 ianuarie, la ora 04:53 UTC, un nou satelit GPS (GPS III SV09) de pe rampa SLC-40 a centrului spațial Cape Canaveral; SpaceX a folosit pentru această lansare treapta primară B1096, care după cel de-al 5-lea zbor, a revenit pe barja A Shortfall of Gravitas.

2026-016: În data 25 ianuarie, ora 17:30 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 25 de sateliți Starlink (17.20), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 6-lea zbor al treptei primare B1097, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

2026-015: În 22 ianuarie, la ora 10:52 UTC, o rachetă Electron a plasat pe orbită terestră joasă mai mulți sateliți ai companiei britanice Open Cosmos (misiunea The Cosmos Will See You Now), de pe rampa LC-1A a centrului spațial Mahia din Noua Zeelandă.

2026-014: În data 22 ianuarie, ora 05:47 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 25 de sateliți Starlink (17.30), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 10-lea zbor al treptei primare B1093, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.

2026-013: În 19 ianuarie, la ora 07:48 UTC, o rachetă Changzheng-12 a urcat pe orbită terestră joasă, de pe rampa LC-2 a centrului spațial Wenchang Commercial, 9 sateliți Guowang, pentru megaconstelația Weixing Hulianwang Digui (WHWD-19).

2026-012: În data de 18 ianuarie, ora 23:31 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 29 de sateliți Starlink (6.100), de pe rampa LC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida; a fost al 24-lea zbor al treptei primare B1080, care ulterior lansării a fost recuperată pe barja A Shortfall of Gravitas.

Astronauți aflați pe orbită

La bordul Stației Spațiale Internaționale se află următorii membri ai Expediției 74:

• Serghei Kud-Svercikov, RUS/Roscosmos, Soiuz MS-28, din 27.11.2025;

• Serghei Mikaiev, RUS/Roscosmos, Soiuz MS-28, din 27.11.2025;

• Christopher Williams, SUA/NASA, Soiuz MS-28, din 27.11.2025.

La bordul stației spațiale chineze Tiangong se află următorul echipaj:

• Zhang Lu, CHN, CNSA, Shenzhou-21, din 31.10.2025;

• Wu Fei, CHN, CNSA, Shenzhou-21, din 31.10.2025;

• Zhang Hongzhang, CHN, CNSA, Shenzhou-21, din 31.10.2025.

Imaginea ediției

Ce vedeți în imaginea de mai jos este o treaptă superioară a rachetei chinezești Zhuque-3 (dezvoltată de compania privată LandSpace), surprinsă de radarul TIRA al Fraunhofer-Institut für Hochfrequenzphysik und Radartechnik FHR, în 30 ianuarie ora 09:30 UTC, când a trecut ultima dată pe deasupra Germaniei. De ce ultima dată? Pentru că respectiva treaptă superioară a revenit necontrolat prin atmosferă undeva în sudul Pacificului, în jurul orei 12:39 UTC (deși se pare că aceasta s-a fragmentat în timpul revenirii prin atmosferă și am avut două impacturi). Lansarea Zhuque-3 a avut loc în 03 decembrie (primul zbor al acestei rachete, derivată din Zhuque-2) și deși recuperarea primei trepte nu a avut loc, așa cum a fost planificat inițial, treaptă secundară a ajuns pe orbită (66877 ZQ-3 Y1 R/B). Pentru că a fost un zbor inaugural, nu au fost sateliți la bord, doar un simulator de masă, iar treaptă secundară nu a efectuat manevrare de revenire controlată prin atmosferă, așa că a rămas pe orbita joasă a Pământului, până în 30 ianuarie. Cu o masă estimată la 11 tone și o lungime de 12-13 metri, existau temeri că unele fragmente ar putea ajunge deasupra Europei, însă din fericire nu a fost cazul, de această dată.

Orbita terestră

Programată inițial pentru lansare în 15 februarie, misiunea Crew-12, adică Jessica Meir (NASA), Jack Hathaway (NASA), Sophie Adenot (ESA) și Andrei Fediaiev (Roscosmos) a fost devansată pentru 11 februarie, datorită întoarcerii premature pe Pământ a misiunii Crew-11; însă NASA a precizat că dacă Artemis II (Reid Wiseman, Victor Glover, Christina Koch și Jeremy Hansen) va fi lansată 09 februarie, atunci Crew-12 va trebui să aștepte până echipajul Artemis II revine pe Pământ, adică lansarea Crew-12 nu va avea loc mai devreme de 19 februarie. Dacă Artemis II va încerca să fie lansată în 09 februarie, dar lansarea se amână în timpul numărătorii inverse, atunci Crew-12 va fi lansată în 13 februarie. Pe scurt, NASA a precizat că nu va lansa Crew-12 dacă echipajul Artemis II se află în zbor, iar Artemis II are prioritate.

Vineri, 23 ianuarie, capsula Dragon (C211 cargo), parte a misiunii CRS-33, și-a pornit propulsoarele principale pentru 26 de minute și 11 secunde (1571 secunde), pentru a efectua o nouă corecție a orbitei stației spațiale (a 6-a și ultima astfel de manevră din misiunea CRS-33), reușind cu această ocazie să ridice Stația Spațială Internațională până la 429 km altitudine, cea mai mare altitudine atinsă vreodată de avanpostul orbital.

Capsula Shenzhou-20, avariată în urma unui impact cu un deșeu orbital de mici dimensiuni a revenit în 19 ianuarie pe Pământ, fără echipaj, în jurul orei 01:00 UTC, în regiunea autonomă Mongolia Interioară, conform planului. Avaria Shenzhou-20 a făcut ca Shenzhou-21 să fie lansată mult mai devreme, pentru ca echipajul de la bordul stației spațiale Tiangong să poată fi evacuat în siguranță, dacă va fi nevoie.

SpaceX anunță că în următoarele săptămâni va oferi gratuit operatorilor de sateliți acces la noul său sistem denumit Stargaze, creat pentru a îmbunătăți siguranța operațiunilor orbitale și a evita eventuale coliziuni; Stargazer va colecta date de la peste 30000 de senzori, date care vor putea fi folosite pentru o mai bună coordonare a traficului spațial. SpaceX oferă deja efemeride pentru sateliții Starlink, updatate o dată pe oră.

Lansat în 27 septembrie 2014, satelitul militar rusesc Luch (40258), probabil un satelit dedicat misiunilor de tip SIGINT de pe orbita geostaționară, a fost observat în ultimii ani apropiindu-se suspect de unii sateliți comerciali: Intelsat 7, Intelsat 901, Intelsat 905. În octombrie 2025, satelitul a fost retras pe o orbită mai înaltă, destinată sateliților geostaționari inactivi. Începând din 29 ianuarie, satelitul a început să se rotească necontrolat, iar în 20 ianuarie, la ora 06:09:03 UTC, satelitul Luch s-a dezintegrat: evenimentul a fost surprins de compania elvețiană s2a systems; în prezent, acesta pare că este însoțit de mai multe fragmente. Cel mai probabil s-a încercat dezactivarea sa, la sfârșitul misiunii, însă ceva a mers prost i a dus la dezintegrarea sa (cel mai probabil neintenționată).

Blue Origin anunță planuri pentru o nouă megaconstelație, dedicată clienților business (spre deosebire de Amazon Leo, dedicată utilizatorilor casnici): denumită TeraWave, noua megaconstelație va permite viteze de până la 6 Tbps și va avea 5408 sateliți plasați pe orbită terestră joasă (LEO, 3 straturi, între 520-540 km) și medie (MEO, 5 straturi, între 8000-24200 km), cu posibilitatea de a comunica între ei și cu stațiile de la sol atât prin unde radio, cât și optic. Lansările sunt programate să înceapă la finalul anului viitor.

SpaceX a raportat aproximativ 300000 de manevre a sateliților Starlink pentru evitarea unor coliziuni pe orbită; în prezent sunt 9621 de sateliți Starlink pe orbita Pământului.

Și tot SpaceX a cerut aprobare de la Federal Communications Commission (FCC) pentru lansarea a 1 milion de sateliți pe orbită terestră joasă, în vederea construirii unui datacenter spațială, dedicat inteligenței artificiale. De asemenea, SpaceX ar putea fuziona cu compania xAI (controlată tot de Elon Musk) înainte de listarea la bursă, programată pentru acest an, în urma căreia SpaceX ar ajunge să fie evaluată la $1000 de miliarde (în prezent, SpaceX este evaluată la aproximativ $800 de miliarde, în timp ce xAI ar valora peste $200 de miliarde).

Compania americană Vast continuă asamblarea stației spațiale Haven-1, însă lansarea acesteia, care urma să aibă loc în acest an, a fost amânată pentru prima parte a anului viitor.

În 22 decembrie 2025, o rachetă niponă H3 urma să urce pe orbită satelitul Michibiki-5 (QZS-5), însă ceva s-a întâmplat cu treapta superioară a rachetei și satelitul nu a mai ajuns niciodată pe orbită. Lansarea a fost un eșec. Ce s-a întâmplat, mai exact? Satelitul s-a desprins și a căzut de pe treapta superioară, în timp ce motoarele acesteia erau active, imediat după separarea conului protector.

NASA și Axiom Space au convenit că următoare misiune cu astronauți privați spre Stația Spațială Internațională (Axiom Mission 5) va avea loc în ianuarie 2027 și va dura aproximativ 14 zile, însă deocamdată nu se cunoaște componența echipajului (Axiom va comunica ulterior pe cine a selectat pentru această misiune).

Capsula W-5 a companiei Varda Space a revenit cu bine pe Pământ în 29 ianuarie, ora 14:07 UTC, aterizând în poligonul Koonibba din Australia, după 9 săptămâni petrecute pe orbita terestră joasă. W-5 este prima capsulă dezvoltată intern de Varda Space, după ce misiunile precedente au folosit o capsulă dezvoltată de companie Rocket Lab. La bordul capsulei au fost desfășurate experimente științifice, finanțate prin programul Prometheus al Air Force Research Laboratory (AFRL).

Luna și spațiul cislunar

Blue Origin anunță suspendarea zborurilor turistice New Shepard pentru o perioadă de cel puțin 2 ani (deși este posibil ca suspendarea să fie definitivă, cu toate că Blue Origin deține câteva boostere New Shepard noi, încă nefolosite), după 38 de zboruri efectuate cu succes. Motivul suspendării este realocarea resurselor pentru accelerarea programului lunar cu echipaj uman.

Axiom Space continuă dezvoltarea costumelor de astronauți AxEMU (împreună cu Prada), care vor fi folosite în activitățile extravehiculare pe suprafața Lunii în cadrul misiunilor Artemis, însă astronauții care le-au testat nu par să fie foarte încântați de performanțele costumelor: deși recunosc că sunt mai flexibile decât vechile costume Apollo, sunt departe de a fi confortabile, în special în timpul activităților de lungă durată prevăzute de programul Artemis (semnificativ mai lungi decât activitățile extravehiculare de la bordul Stației Spațiale Internaționale).

Luni, 26 ianurie, Oman a devenit al 61-lea stat care a semnat Acordurile Artemis.

Roscosmos are planuri mărețe pentru explorarea Lunii în următorii ani: conform ultimelor declarații oficiale, Luna-26 va fi o sondă orbitală, programată pentru lansare în 2028; ea va fi urmată de două sonde care vor ateriza pe Lună, Luna-27А și Luna-27B, în 2029, respectiv 2030. O nouă sondă orbitală, Luna-29, va fi lansată în 2032, iar în 2034, Roscosmos vrea să trimită pe suprafața selenară Luna-28, care să aducă eșantioane de sol pe Pământ (cum s-a mai întâmplat în 1970 și 1976). Și doi ani mai târziu, în 2036, să trimită un rover (cum au mai făcut în 1972 și în 1973). Ultima dată când Rusia/URSS a reușit să trimită controlat o sondă pe suprafața selenară a fost în urmă cu jumătate de secol, în 1976 (misiunea Luna-24, care a adus pe Pământ 170 de grame de regolit lunar).

Blue Origin anunță că a testat cu succes un sistem propriu de andocare, denumit Blue Docking System (BDS), compatibil cu cerințele International Docking System Standard (IDSS), ceea ce înseamnă că vehiculele dotate cu BDS vor putea andoca la viitoarele vehicule și stații spațiale comerciale de pe orbita joasă a Pământului, dar și cu capsula Orion, în viitoare misiuni selenare cu echipaj; BDS va fi instalat la bordul landerului lunar Blue Moon MK2 (care se pregătește pentru lansare în 2029) și ulterior la bordul stației spațiale Blue Reef, stația spațială dezvoltată de Blue Origin.

Marți, 27 ianuarie, un avion WB-57 al NASA a efectuat o aterizare forțată pe pista 17R a aeroportului Ellington de lângă centrul spațial Johnson (Houston, TX), după o problemă cu trenul de aterizare. La finalul unei misiuni de rutină, avionul a survolat de mai multe ori pista, după care a decis să aterizeze fără trenul de aterizare coborât. Din fericire, echipajul este în afara oricărui pericol. WB-57 este un fost bombardier folosit între 1954 și 1985, însă în prezent 3 astfel de aeronave mai sunt folosite de NASA pentru zboruri la altitudine înaltă, de unde pot fi fotografiate și filmate rachetele lansate în spațiu (WB-57 poate atinge altitudini de 65000 de picioare, sau aproape 20 km). De exemplu, de fiecare dată când de la Texas era lansată o rachetă Starship, de la Ellington decola un WB-57, pentru a surprinde cadre unice, de la o altitudine inaccesibilă avioanelor obișnuite. Deși NASA deține 3 astfel de avioane WB-57, doar cel avariat marți era funcțional, restul fiind supuse în prezent unor revizii periodice. Cel mai devreme când unul din cele două avioane va putea fi folosit este 17 februarie, la finalul perioadei de revizie, ceea ce înseamnă că dacă NASA va dori să fotografieze lansarea SLS dintr-un avion WB-57, debutul misiunii Artemis II nu va avea loc mai devreme de 07 martie, începutul următoarei perioade favorabile.

Marte

Roverul Perseverance al NASA a realizat primele deplasări care au fost planificate de inteligență artificială. Derulată în 8 și 10 decembrie demonstrația a folosit inteligența artificială generativă pentru a crea puncte de referință pentru Perseverance, cu ajutorul companiei Anthropic, în ceea ce a devenit prima deplasare a unui rover, pe suprafața unei alte lumi, condusă de inteligența artificială. Inteligența artificială (Claude) a folosit aceleași imagini și date pe care le folosesc și inginerii de la JPL pentru a genera puncte de referință, locații fixe unde roverul preia un nou set de instrucțiuni, astfel încât Perseverance să poată naviga în siguranță terenul marțian.

NASA va trebuie să decidă în următoarele luni ce fel de sondă va trimite spre Marte în 2028, când se va deschide următoarea fereastră de oportunitate de a lansa noi sonde spre Marte (NASA nu are pregătită o sondă pentru fereastra din acest an): bugetul NASA prevede $700 de milioane, ceea ce este mai mult decât suficient pentru o sondă care să asigure telecomunicațiile necesare misiunilor marțiene existente și viitoare, estimată la aproximativ $500 de milioane; astfel, NASA ar putea include și un lander, o cameră pentru cartografierea solului sau alte instrumente științifice necesare în viitorul apropiat, având în vedere vârsta sondelor existente în prezent pe orbita marțiană.

Știri locale

Roverul european Rosalind Franklin, din cadrul misiunii europene ExoMars, urma să ajungă pe Marte folosind un lander rusesc. Pentru că între timp s-au întâmplat lucruri și ESA a renunțat să mai colaboreze cu Roscosmos, inclusiv în programul ExoMars, roverul avea nevoie de un alt lander pentru a ajunge pe suprafața marțiană, unul european, construit de Thales Alenia Space si Airbus, lander la care contribuie și Comoti - Romanian Research & Development Institute for Gas Turbines. Rosalind Franklin urmează să fie lansat în 2028.

Alte știri

În 22 ianuarie, a avut loc misiunea New Shepard NS-38, în care Alain Fernandez, Linda Edwards, Laura Stiles, Tim Drexler, Alberto Gutiérrez și Jim Hendren s-au îmbarcat la bordul capsulei New Shepard RSS First Step care a ajuns până la 105 km altitudine; inițial din echipaj trebuia să facă parte și Andrew Yaffe, dar acesta a fost înlocuit de Laura Stiles, din motive medicale; conform Blue Origin, până acum, capsula New Shepard a transportat 92 de persoane dincolo de linia Kármán.

Și tot Blue Origin a anunțat că în luna februarie va avea loc următorul zbor New Glenn (NG-3), pentru lansarea satelitului de telecomunicații BlueBird al companiei AST SpaceMobile, lansare pentru care se va refolosi treapta primară Never Tell Me The Odds, care a fost folosită în misiunea precedentă, NG-2, în care două sonde ale NASA au fost lansate spre Marte.

Compania americană RocketLab a anunțat în 21 ianuarie că în timpul unui test de presiune al treptei primare Neutron, acesta a cedat, fără a avaria structurile din zona de test; urmează să fie evaluat impactul acestui eveniment asupra debutului noii rachete Neutron, având în vedere că următoarea treaptă primată Neutron este deja în construcție (debut planificat deocamdată pentru finalul acestui an).

Sunita Williams s-a retras din grupul astronauților activi din data de 27 decembrie 2025, conform unui comunicat al NASA, după o carieră de 27 de ani. Pentru că în august 2025 s-a retras și Barry Wilmore, în acest moment NASA nu mai are în rândurile astronauților pe cineva antrenat să zboare în spațiu cu capsula Starliner. Următoarea misiune Starliner este programată pentru primăvara acestui an (Starliner-1), însă va fi o misiune cargo, fără echipaj, urmând ca NASA să decidă ulterior când va mai trimite astronauți la bordul Stației Spațiale Internaționale folosind capsula companiei Boeing.

După ce (i) Germania a anunțat că alocă 35 de miliarde de euro pentru activități spațiale militare și după ce (ii) Thales, Airbus și Leonardo au anunțat că vor înființa un conglomerat european format din diviziile spațiale ale celor trei companii europene, Rheinmetall și compania germană OHB anunță că vor lansa o ofertă guvernului german pentru dezvoltarea unei constelații de sateliți militari, similară constelația Starshield, dezvoltată de SpaceX pentru guvernul american.

National Reconnaissance Office (NRO) a declasificat recent existența sateliților JUMPSEAT (a recunoscut public, pentru prima dată, existența lor); un număr de 8 sateliți JUMPSEAT au fost lansați între 1971 și 1987 de la centrul spațial Vandenberg și folosiți până în 2006, pe orbită eliptică (Highly Elliptical Orbit, —HEO sau Molniya) pentru misiuni de tip SIGINT, în cadrul programului EARPOP. Cel mai probabil, lansările JUMPSEAT 1,2,3,4 și 8 au avut loc în 21 martie 1971, 16 februarie 1972, 21 martie 1973, 10 martie 1975 și respectiv 12 februarie 1987, însă, conform lui Jonathan McDowell, lansările JUMPSEAT 5,6 și 7 sunt intercalate cu un alt program secret, QUASAR și deocamdată este greu să discernem care lansări fac parte din JUMPSEAT și care din QUASAR.

O nouă lansare a rachetei Spectrum (dezvoltată de compania germană Isar Aerospace), programată pentru finalul lunii ianuarie (misiunea Onward and Upward de la centrul spațial norvegian Andøya), a fost amânată pentru 19 martie, în urma unei probleme cu o valvă, problemă detectată în timpul pregătirilor de pe rampa de lansare.

Newsletterul Buletinul Cosmic apare de fiecare dată când avem pe cer Lună Plină sau Lună Nouă; realizat cu ajutorul Emacs, împreună cu Org Mode și Denote. Mai multe detalii și statistici despre toate zborurile orbitale, pot fi găsite pe site-ul www.parsec.ro.

2026-011: În 17 ianuarie, ora 04:18 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat, pe orbită terestră heliosincronă, misiunea NROL-105 (NRO Proliferated Architecture Mission) pentru National Reconnaissance Office —NRO; lansarea a avut loc de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg și s-a realizat cu boosterul B1100, care, după al 2-lea zbor, a revenit la sol, pe Landing Zone 4.

2026-F03: În 17 ianuarie, la ora 04:08, racheta Gushenxing-2 (Ceres-2, cu combustibil solid) debuta de la centrul spațial Jiuquan, pentru o misiune test spre orbita terestră joasă, însă se pare că lansarea a eșuat; ar fi al doilea eșec chinezesc în mai puțin de 24 de ore, după lansarea eșuată Changzheng-3B din ziua precedentă.

2026-F02: În 16 ianuarie, la ora 16:55 UTC, o rachetă Changzheng-3B a fost lansată de pe rampa LC2 a centrului spațial Xichang pentru a trimite pe orbită geostaționară de transfer satelitul militar Shijian-32, însă din cauza unei probleme cu treapta a treia a rachetei, lansarea a fost un eșec și satelitul a fost pierdut.

2026-010: În 15 ianuarie, la ora 20:10 UTC, o rachetă Gushenxing-1 (Ceres-1) a companiei Galactic Energy a lansat, pe orbită terestră joasă, 4 sateliți de telecomunicații Tianqi (37-40) pentru constelația Guodian Gaoke; lansarea a avut loc de pe platforma maritimă Dongfeng Hangtiangang din Marea Galbenă.

2026-009: În 15 ianuarie, la ora 04:01 UTC, o rachetă Changzheng-2C a lansat pe orbită terestră heliosincronă satelitul algerian de teledetecție Alsat-3A, de la centrul spațial Jiuquan; satelitul urmează să fie folosit pentru observații asupra suprafeței Pământului.

2026-008: În data de 14 ianuarie, ora 18:08 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 29 de sateliți Starlink (6.98), de pe rampa LC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida; a fost al 13-lea zbor al treptei primare B1085, care ulterior lansării a fost recuperată pe barja A Shortfall of Gravitas.

2026-007: O rachetă Changzheng-8A a lansat, în 13 ianuarie la ora 15:25 UTC, de pe rampa LC-1 a centru spațial Wenchang Commercial, pe orbită terestră joasă, 9 sateliți Guowang (misiunea WHWD-18, pentru megaconstelația SatNet).

2026-006: O rachetă Changzheng-6A a lansat, în 13 ianuarie la ora 14:16 UTC, pe orbită terestră joasă, retrogradă, satelitul militar Yaogan-50-01 pentru o misiune de observare a suprafeței Pământului, de pe rampa LA-9A a centrului spațial Taiyuan.

2026-005: În data de 12 ianuarie, ora 21:08 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 29 de sateliți Starlink (6.97), de pe rampa LC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida; a fost al 25-lea zbor al treptei primare B1078, care ulterior lansării a fost recuperată pe barja Just Read The Instructions.

2026-F01: În 12 ianuarie, la ora 04:48 UTC, de pe rampa FLP a centrului spațial indian Satish Dhawan, o rachetă PSLV-DL urma să lanseze satelitul militar indian EOS-N1, împreună cu alți 15 sateliți de mici dimensiuni (pentru organizații din Brazilia, Thailanda, Nepal și Spania); datorită unei probleme cu treapta a 3-a (care și-a pierdut controlul, al 6 minute după lansare), sateliții nu au ajuns pe orbită; este al doilea eșec consecutiv pentru PSLV-DL, după lansarea eșuată din 18 mai 2025.

2026-004: În 11 ianuarie, la ora 13:44 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat, de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg, satelitul Pandora al NASA (pentru studiul atmosferei exoplanetelor), dar și alți 50 de sateliți de mici dimensiuni în misiunea Twilight, de tip rideshare, pe orbită terestră heliosincronă, aproximativ pe frontiera dintre zi și noapte a Pământului; pentru acest zbor, a fost folosită treapta superioară B1097 care, după al 5-lea zbor, a revenit pe Landing Zone 4.

2026-003: În data de 09 ianuarie, ora 21:41 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 29 de sateliți Starlink (6.96), de pe rampa LC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida; a fost al 29-lea zbor al treptei primare B1069, care ulterior lansării a fost recuperată pe barja A Shortfall of Gravitas.

2026-002: În data de 04 ianuarie, ora 06:48 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 29 de sateliți Starlink (6.88), de pe rampa LC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida; a fost primul zbor al noii treptei primare B1101, care ulterior lansării a fost recuperată pe barja Just Read The Instructions.

2026-001: În 03 ianuarie, prima lansare a anului a fost cea a unei rachete Falcon 9, care a pus pe orbită terestră heliosincronă satelitul italian COSMO-SkyMed FM3 (CSG-3), ce urmează să fie folosit pentru observații asupra Pământului; lansarea a avut loc de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California la ora 02:09 UTC și SpaceX a folosit treapta primată B1081 aflată la cel de-al 21-lea zbor; după separarea de treapta secundară, B1081 a revenit la sol, pe Landing Zone 4.

Astronauți aflați pe orbită

La bordul Stației Spațiale Internaționale se află următorii membri ai Expediției 74:

• Serghei Kud-Svercikov, RUS/Roscosmos, Soiuz MS-28, din 27.11.2025;

• Serghei Mikaiev, RUS/Roscosmos, Soiuz MS-28, din 27.11.2025;

• Christopher Williams, SUA/NASA, Soiuz MS-28, din 27.11.2025.

La bordul stației spațiale chineze Tiangong se află următorul echipaj:

• Zhang Lu, CHN, CNSA, Shenzhou-21, din 31.10.2025;

• Wu Fei, CHN, CNSA, Shenzhou-21, din 31.10.2025;

• Zhang Hongzhang, CHN, CNSA, Shenzhou-21, din 31.10.2025.

Imaginea ediției

Orbita terestră

Din 1957 și până în prezent, au fost lansați pe orbită un număr total de 24331 sateliți, din care astăzi sunt operaționali 14077; pe orbita Pământului sunt catalogate și urmărite un număr total de 66882 obiecte (sateliți activi și inactivi, trepte secundare ale rachetelor purtătoare, deșeuri rezultate în urma dezintegrării sateliților).

Misiunea Crew-11 s-a încheiat mai repede decât a fost planificat: pentru prima dată în istoria Stației Spațiale Internaționale, NASA a fost nevoită să evacueze un echipaj din cauza unor probleme medicale. Fiind vorba despre o problemă de natură medicală, NASA nu a precizat despre ce astronaut a fost vorba și nici nu a oferit detalii cu privire la problema medicală, dar a precizat că evacuarea nu s-a făcut în condiții de urgență. Cu toate acestea, o activitate extravehiculară programată pentru joi, 08 ianuarie, a fost anulată, după care NASA a decis ca echipajul Crew-11, format din Oleg Platonov, Mike Fincke, Zena Cardman și Kimiya Yui să revină pe Pământ. Dragon Crew-11 a ajuns în apele Oceanului Pacific în 15 ianuarie, ora 08:41 UTC, în largul coastei orașului San Diego.

Capsula spaniolă KID, care după lansare urma să fie supusă unui test de revenire prin atmosferă, a funcționat pentru scurt timp, în ciuda eșecului rachetei PSLV din 12 ianuarie. A 3-a treapta a rachetei PSLV și-a pierdut controlul înainte de a reuși să plaseze pe orbită sateliții aflați la bord, așa că aceștia au rămas atașați de vehicul și au revenit prin atmosfera Pământului, pe o traiectorie neplanificată și nedorită. Unul dintre sateliții care ar fi trebuit lansați a fost și un demonstrator (Kestrel Initial Demonstrator, KID) al unei viitoare capsule (Kestrel) dezvoltate de o companie spaniolă, Orbital Paradigm. KID a fost construită în mai puțin de 1 an, cu un buget mai mic de 1 milion de dolari și urmează ca o iterație viitoare să poată transporta începând cu 2030 aproximativ 120 de kilograme pe orbită, unde să rămână pentru 3 luni. În ciuda condițiilor dificile, cauzate de eșecul treptei superioare a rachetei PSLV, capsula a reușit să se desprindă de treapta defectă și spre surpriza Orbital Paradigm a reușit își activeze sistemele de la bord și chiar să transmită date timp de 190 de secunde.

China a cerut Uniunii Internaționale pentru Telecomunicații aprobare pentru a lansa 193428 de sateliți în 3660 de plane orbitale pe orbita terestră joasă și medie—cererile cu numărul CTC-1 (CHN2025-79441) și CTC-2 (CHN2025-79398). China a început deja să lanseze sateliți pentru două megaconstelații, Guowang și Qianfan, fiecare urmând să aibă peste 10000 sateliți. SpaceX a primit recent aprobare de la Comisia Federală pentru Comunicații a Statelor Unite (FCC) pentru a lansa încă 7500 de sateliți, rețeaua Starlink urmând să aibă în final aproximativ 42000 de sateliți (în prezent sunt aproape 9500 de sateliți Starlink pe orbită).

Satelitul militar spaniol SpainSat NG II, lansat în 24 octombrie de o rachetă Falcon 9 a fost avariat de ceea ce pare să fi fost un deșeu orbital de mici dimensiuni, în timp ce satelitul se îndrepta spre orbita sa nominală. Compania Hisdesat, care deține satelitul, a evaluat magnitudinea avariei și a decis că satelitul nu-și mai poate îndeplini misiunea pentru care a fost lansat; NG II a costat 2 miliarde de euro.

Luna și spațiul cislunar

Fără a oferi detalii tehnice, NASA și Departamentul de Energie al SUA anunță că vor colabora pentru a trimite un reactor nuclear pe Lună până în 2030, iar tehnologiile dezvoltate cu această ocazie vor fi folosite și pentru viitoare misiuni ale NASA pe Marte.

În 12 ianuarie, în cadrul unei ceremonii organizate la Lisabona, Portugalia (reprezentată de Helena Canhão, secretarul de stat pentru știință și inovare) a devenit al 60-lea stat semnatar al Acordurilor Artemis.

A doua rachetă Space Launch System (SLS) a fost mutată în cursul zilei de sâmbătă, 17 ianuarie, din hangarul în care a fost asamblată (Vehicle Assembly Building, —VAB) pe rampa de lansare LC-39B a centrului spațial Kennedy; NASA plănuiește că lansarea misiunii Artemis II să aibă loc nu mai devreme de 07 februarie, deși oportunitățile pentru lansare se întind pe durata a trei luni. În misiunea Artemis II, un echipaj din 4 persoane, Reid Wiseman (NASA), Victor Glover (NASA), Christina Koch (NASA) și Jeremy Hansen (CSA) vor da un ocol Lunii înainte să vină pe Pământ, pregătind aselenizarea care este programată pentru viitoarea misiune, Artemis III.

Marte

Între 29 decembrie și 16 ianuarie toate misiunile marțiene au fost trecute pe pilot automat, pentru că Marte s-a aflat de cealaltă parte a Soarelui și NASA a suspendat toate comunicațiile cu sondele de pe orbita sau de pe suprafața marțiană. Din păcate NASA nu a mai reușit să ia legătura cu sonda Mars Atmosphere and Volatile Evolution (MAVEN) înainte de începutul conjuncției (29 decembrie) și este foarte puțin probabil ca sonda să mai poată fi contactată de acum înainte. Ultima dată când MAVEN a comunicat cu Pământul a fost în 04 decembrie 2025.

În 06 ianuarie a avut loc a doua corecție a traiectoriei pentru una dintre cele două sonde Escape and Plasma Acceleration and Dynamics Explorers (ESCAPADE),aflate în drum spre Marte din 13 noiembrie 2025. O astfel de corecție, programată pentru începutul lui decembrie, a fost amânată pentru că a fost descoperită o tracțiune mai mică decât cea nominală. Acum problema pare că a fost rezolvată; cealaltă sondă a efectuat cu succes ambele manevre de corecție în luna decembrie, așa cum NASA planificase inițial. În luna noiembrie a acestui an, cele două sonde vor survola Pământul, după care vor fi trimise spre o traiectorie care să intercepteze planeta Marte în septembrie 2027.

Știri locale

Agenția Spațială Europeană (ESA) a evidențiat activitatea companiei românești ATD Aerospace RS SRL, care a testat în 2025 un motor de rachetă de 10 kN, de forță variabilă, cu combustibil hipergolic, răcit cu apă și care poate să fie pornit la nevoie; conform ESA, compania românească a mai testat în trecut motoare cu tracțiune mai mică, în cadrul programului Future Launchers Preparatory Programme (FLPP).

Alte știri

La scurt timp după lansarea reușită (dar recuperarea eșuată) din 23 decembrie 2025 a rachetei Changzheng-12A, China se pregătește să debuteze o nouă rachetă reutilizabilă, denumită… Changzheng-12B, care în 15-16 ianuarie a realizat deja un test static reușit pe o rampă de lansare a centrului spațial Jiuquan.

Compania europeană Maiaspace a fost aleasă de Eutelsat pentru o serie de lansări ale sateliților OneWeb, începând cu 2027. Pentru aceste misiuni, lansatorul Maia va fi echipat cu treapta superioară Colibri și va fi astfel capabil să plaseze 4 tone pe orbitele necesare pentru constelația OneWeb; primul zbor suborbital este așteptat să aibă loc în acest an, iar primul zbor orbital este programat pentru anul viitor.

Firelfy Aerospace anunță că următorul zbor (al 7-lea) va fi ultimul pentru actuala versiune a rachetei Alpha, care în 6 lansări a suferit 2 eșecuri. Alpha Block II urmează să aibă rezervoare mai mari (prima treapta se mărește de la 18.4 la 20.1 metri, a doua de la 6.0 la 6.3 metri), cu modificări în ceea ce privește structura rachetei, avionică, baterii și protecție termică. Obiectivele principale ale Firefly Aerospace sunt îmbunătățirea fiabilității, a producției și a capacităților de lansare rapidă.

Începând din a doua jumătate a acestui an, aeronavele companiei Lufthansa vor fi echipate cu terminale Starlink și clienții vor avea acces la internet gratuit în timpul zborului. Pânâ în 2029, toate aeronavele Lufthansa vor avea această tehnologie implementată.

În 13 ianuarie a avut loc la Paris a 5-a întâlnire la nivel înalt între conducerile agențiilor spațiale europene (ESA, reprezentată de directorul general Josef Aschbacher) și chineze (CNSA, reprezentată de administratorul Shan Zhongde); ultima astfel de întâlnire a avut loc acum aproape 10 ani, în 2017 la Shanghai. S-a discutat despre succesul unor misiuni spațiale comune (telescopul spațial Einstein, sonda Smile și instrumentul european Negative Ions at the Lunar Surface —NILS de la bordul sondei selenare Chang’e-6, dar și despre viitoare oportunități de colaborare.

Agenția Spațială Europeană (ESA) a amânat pentru primăvara acestui an primul salt al vehiculului Themis (înalt de 28 de metri), folosit pentru testarea unor tehnologii care vor permite în viitor recuperarea primei trepte a unui lansator european. Prototipul Themis a fost transportat la centrul spațial Esrange din Suedia încă din iunie, urmând ca primul zbor (mai degrabă un salt) să aibă loc în primele luni ale acestui an, însă din cauza condițiilor meteo nefavorabile de la Esrange, testul a fost amânat. După testul din Suedia, un alt test este programat să aibă loc în Guiana Franceză, unde se află un alt vehicul, denumit T3, care urmează să ajungă la o altitudine mai mare decât vehiculul din Suedia.

Compania niponă ispace a anunțat că va deschide o nouă filială în Arabia Saudită; ispace are deja filiale în Europa (Luxembourg) și Statele Unite (Denver). În 2027, landerul APEX 1.0 va transporta pe suprafața Lunii primul echipament românesc (construit de CDS Cluj-Napoca), parte a Mission 3, în colaborare cu ESA.

NASA va primi $24.438B pentru anul 2026 de la Congresul SUA, o creștere semnificativă față de $18.8B cât a oferit inițial Casa Albă. Vestea proastă este că misiunea Mars Sample Return este practic anulată (nebugetată în forma actuală, separată în mai multe componente trecute la diverse alte categorii de buget). Asta înseamnă că probele de sol marțian, adunate cu grijă de Perseverance, probe de sol care ar putea conține indicii cu privire la existența vieții pe Marte, nu vor ajunge prea curând în laboratoarele de pe Pământ. Un institut de cercetare din România (COMOTI) și o companie românească (GMV România) urmau să aibă contribuții semnificative la construirea brațului robotic (realizat de compania italiană Leonardo) care ar fi transferat probele de sol din Perseverance în landerul marțian, înainte ca acestea să fie lansate spre Pământ. Cel mai probabil, brațul robotic va fi până la urmă folosit de viitorul modul lunar Argonaut.

Deși nu are un lansator propriu, Turcia va investi într-o rampă de lansare amplasată în Somalia (având avantajul că este aproape de ecuator); proiectul este coordonat de Ministerul Industriei și Tehnologiei, împreună cu Agenția Spațială Turcă, în cadrul unei înțelegeri bilaterale cu Somalia. Complexul spațial este așteptat să devină activ la începutul anului viitor.

Filiala poloneză a companiei americane Redwire va livra două dispozitive de andocare IDSS (International Docking System Standard) pentru capsula Nyx a companiei europene Exploration Company (TEC). Astfel, viitoarele capsule Nyx vor putea andoca autonom la viitoarele stații spațiale dotate cu un dispozitiv compatibil, sau chiar cu Stația Spațială Internațională, dacă Nyx ajunge pe orbită înainte de 2031.

Newsletterul Buletinul Cosmic apare de fiecare dată când avem pe cer Lună Plină sau Lună Nouă; realizat cu ajutorul Emacs, împreună cu Org Mode și Denote. Mai multe detalii și statistici despre toate zborurile orbitale, pot fi găsite pe site-ul www.parsec.ro.