Buletin Cosmic #149
Buletin Cosmic #149
Debut cu succes al SLS, noul buget al ESA și noi astronauți europeni, stația spațială chinezească este completă
Lansare cu succes pentru SLS!
Miercuri, 16 noiembrie, la ora 08:47, racheta SLS a decolat de pe rampa LC-39B a centrului spațial Kennedy din Florida, în ceea ce a fost debutul misiunii Artemis-1. Lansarea a fost din nou întârziată din cauza unei noi scurgeri de hidrogen, dar și datorită unei defecțiuni a unui radar care trebuia să urmărească racheta imediat după lansare. O echipă de intervenție s-a deplasat pe rampa de lansare în timp ce racheta era alimentată cu combustibil pentru a strânge câteva șuruburi în încercarea de a opri scurgerea de hidrogen, încercare până la urmă reușită. Ulterior, lansare a fost amânată din cauza unui echipament informatic defect, parte a radarului militar care trebuia să urmărească racheta imediat după lansare, însă echipamentul a fost rapid înlocuit și numărătoarea inversă a putut fi reluată. Racheta a funcționat fără cusur și la 89 de minute după lansare, capsula Orion și modulul de serviciu european părăseau orbita Pământului și se înscriau pe o traiectorie spre Lună.
Astfel, SLS a devenit cea mai puternică rachetă activă, detronând Falcon Heavy și, după forța dezvoltată de motoare în timpul lansării, mai mare decât în cazul Saturn V, SLS devine cea mai puternică rachetă construită vreodată. Recordul ar putea fi doborât în următoarele luni, dacă SpaceX va reuși să lanseze spre orbită racheta Starship, testată în aceste zile la Boca Chica, Texas.
Capsula Orion și modulul de serviciu european (ESM) se află în aceste zile pe o orbită alungită în jurul Lunii, urmând să revină pe Pământ în 11 decembrie.
Întârzieri pentru racheta europeană Ariane 6
Primul zbor al viitoarei rachetei europene Ariane 6 a fost amânat din nou, de această dată pentru ultimul trimestru al anului următor, dacă toate testele până atunci decurg bine (iar asta înseamnă că este foarte posibil să asistăm la o amânare pentru 2024).
Cum Ariane 5 are programată ultima lansare pentru 5 aprilie 2023, înseamnă că începând cu primăvara următoare, Europa va mai avea la dispoziție un singur lansator orbital, Vega-C. Iar amânarea debutului rachetei Ariane 6 are câteva consecințe neplăcute pentru Agenția Spațială Europeană: misiunea Euclid, pentru studiul energiei întunecare și a materiei întunecate din univers, va fi lansată în 2023 folosind o rachetă Falcon 9 (trebuia să fie lansată cu o rachetă Soiuz, dar acest lucru nu se va mai întâmpla, iar mutarea sondei pe o rachetă Ariane 6 ar întârzia prea mult misiunea); misiunea Hera, care înseamnă revizitarea asteroidul proaspăt lovit Dimorphos, pentru investigații suplimentare ale efectului impactului cu sonda DART, va fi lansată tot cu ajutorul unei rachete Falcon 9, în 2024; misiunea EarthCARE va fi lansată de o rachetă Vega-C, în 2024. Ca o paranteză, merită notat că România are contribuții semnificative în misiunile Euclid și Hera, atât la nivel instituțional, cât și sub forma unor contribuții ale sectorului privat.
România și-a plătit datoria către ESA
După 4 ani(!), România va avea din nou drept de vot în cadrul Agenției Spațiale Europene (ESA), conform unui comunicat al Guvernului României:
Hotărârea de guvern prevede aprobarea plății sumei de 330.000.000 lei, reprezentând contribuția financiară restantă a României pentru anul 2019, anul 2020 și plata parțială a contribuției financiare restante pentru anul 2021 la programele opționale ale Agenției Spațiale Europene (ESA), astfel încât România să-și recâștige dreptul de vot până la 31.01.2023. Cea de-a doua plată a contribuției restante pe 2021 și plata contribuției financiare pe anul 2022 în valoare de 39,27 milioane euro se va realiza până la data 31 decembrie 2022.
Și dacă cineva mai are dubii privind oportunitatea apartenenței noastre la ESA:
În prezent, sunt înregistrate și admise pentru a încheia contracte cu ESA mai mult de 294 de entități românești (private și de stat, din industrie, cercetare și universități). Acestea au încheiat mai mult de 250 de contracte în ultimii 4 ani. [...] Fiecare euro investit prin programele ESA generează minim 6 EUR în plus pentru economia națională.
A fost aprobat noul buget al Agenției Spațiale Europene
Consiliul ministerial al Agenției Spațiale Europene (ESA), întrunit între 22-23 noiembrie la Paris, a aprobat bugetul agenției pentru următorii trei ani. În valoare de 16.9 miliarde de dolari, acesta este mai mic decât spera ESA (care solicitase inițial 18.5 miliarde), dar este cu 17% mai mare decât bugetul precedent, de 14.5 miliarde, alocat în 2019. Este îmbucurător și trendul crescător al bugetului ESA: 10.3 miliarde în 2016, 14.5 miliarde în 2019 și 16.9 miliarde în 2022.
Vi se pare mult? Bugetul ESA împărțit la populația statelor membre înseamnă aproximativ 12 EUR/an, adică în medie, un cetățean european plătește într-un an, pentru toate misiunile ESA, cam cât plătește pentru o pizza. În România, costul este și mai mic, undeva în jurul valorii de 12 lei/an, cam cât o pizza congelată. Și pentru a pune cifrele în alt context, bugetul NASA, doar pentru anul viitor, este de 27 miliarde de dolari, ceea ce înseamnă că pe americani, bugetul NASA îi costă anual $81/cetățean.
Una din veștile bune care au rezultat din concluziile acestui consiliu ministerial este că misiunea ExoMars continuă: sunt șanse ca roverul european Rosalind Franklin să fie lansat spre Marte în 2028 la bordul unei rachete americane (Falcon Heavy, Vulcan, Starship sau New Glenn); asta dacă până atunci ESA găsește un consorțiu european care să refacă platforma ce urmează să fie folosită pentru coborârea roverului pe suprafața marțiană.
ESA a anunțat cu aceeași ocazie noua generație de astronauți europeni: Sophie Adenot (Franța), Pablo Álvarez Fernández (Spania), Rosemary Coogan (Marea Britania), Raphaël Liégeois (Belgia), Marco Sieber (Elveția). John McFall (Marea Britania) va fi primul para-astronaut (astronaut cu o dizabilitate). ESA a nominalizat și alte 11 persoane aflate pe lista de rezervă: Meganne Christian (Marea Britania), Anthea Comellini (Italia), Sara García Alonso (Spania), Andrea Patassa (Italia), Carmen Possnig (Austria), Arnaud Prost (Franța), Amelie Schoenenwald (Germania), Aleš Svoboda (Cehia), Sławosz Uznański (Polonia), Marcus Wandt (Suedia) și Nicola Winter (Germania).
Prima fază a asamblării Stației Spațiale Chineze s-a încheiat
În 31 octombrie, o rachetă Chang Zheng 5B a lansat cel de-al treilea și ultimul modul din prima fază a construcției Stației Spațiale Chineze (stație care acum are un volum interior mai mare decât sectorul rusesc al Stației Spațiale Internaționale). La 13 ore după lansare, modulul Mengtian a andocat la Tianhe, modulul central al stației.
A fost a 4-a lansare a rachetei Chang Zheng 5B, cel mai puternic lansator orbital chinezesc de până acum. Treapta primară, ajunsă pe orbită, avea 22 de tone, un diametru de 5 metri și o lungime de 33 de metri și a revenit necontrolat în 4 noiembrie, undeva în Pacificul de Sud, după ce a cauzat panică în Spania, unde mai multe aeroporturi și-au închis spațiul aerian, ca măsură de precauție.
Datorită înclinației orbitale a stației spațiale chineze Tiangong (41.5°) teritoriul României nu s-a aflat nici un moment în pericol. 88% din populația Pământului trăiește între 41.5°N și 41.5°S, ceea ce înseamnă că șansele ca fragmente din treapta primară a rachetei să producă victime este unde între 1:230 și 1:1000, cu mult mai mari decât pragul general acceptat în industria aerospațială (1:10000). Totuși, șansele ca cineva să fie lovit de trăsnet sunt de 80000 de ori mai mari decât să fie lovit de un fragment al rachetei Chang Zheng 5B.
Miercuri, 9 noiembrie (chiar în timp ce capsula Cygnus) se îndrepta spre Stația Spațială Internațională, nava cargo Tianzhou-4 s-a desprins de modul central Tianhe al Stației Spațiale Chineze și a revenit prin atmosferă, distructiv, dar controlat (spre deosebire de treapta superioară a rachetei Chang Zheng 5B). Sâmbătă, 11 noiembrie, un nou transport de marfă a fost lansat spre Stația Spațială Chineză, cu ajutorul capsulei Tianzhou-5, care poate lansa pe orbită o încărcătură utilă de 6.5 tone (lansarea are loc cu o rachetă Chang Zheng 7). În prezent Tianzhou este o navă de unică folosință (similară cu Progress sau ATV), dar China speră ca într-un viitor nu prea îndepărtat să poată folosi o versiune reutilizabilă, pentru transport cargo spre și dinspre orbită.
Oficial, noua stație spațială chineză a devenit operațională odată cu lansarea capsulei Shenzhou-15, care a avut loc în 29 noiembrie, trimițând în spațiu un echipaj de 3 taikonauți, care s-au alăturat celorlați 3 taikonauți existenți la bordul stației.
Conform tradiției, China nu a anunțat decât cu aproximativ 48 de ore înainte de lansare echipajul misiunii: Fei Junlong, Deng Qingming și Zhang Lu. Surpriza este numele lui Deng Qingming, care zboară în spațiu după o așteptare de 24 de ani. Acesta a făcut parte din primul lot de 14 taikonauți anunțați de China în 1998 și este singurul taikonaut activ care nu a zburat până acum în spațiu. De trei ori a fost taikonaut de rezervă (Shenzhou-9, Shenzhou-10 și Shenzhou-11) iar acum, la 56 de ani, va ajunge în sfârșit pe orbită, la bordul stației spațiale chinezești. Este primul zbor și pentru Zhang Lu (46 de ani), însă acesta a fost selectat în 2010, în cel de-al doilea grup de taikonauți anunțați de China. Fei Junlong se va afla la cel de-al doilea zbor, după ce în 2005 a fost comandantul misiunii Shenzhou-6.
Echipajul Shenzhou-14, format din Chen Dong, Liu Yang și Cai Xuzhe, va reveni pe Pământ în cursul lunii decembrie, după ce vor fi petrecut aproximativ 180 de zile pe orbită.
Ghinioanele capsulei Cygnus NG-18
Capsula Cygnus NG-18 “Sally Ride“ a fost urmărită de ghinioane încă înainte de începutul misiunii: lansarea a fost amânată cu 24 de ore pentru că în centrul de comandă din Washington, DC, a fost declanșată (accidental) alarma de incendiu cu doar câteva minute înainte de lansare, iar clădirea respectivă a fost evacuată.
Lansată până la urmă în data de 7 noiembrie, capsula a ajuns pe orbită, însă doar unul din cele două panouri solare s-au desfăcut. Cu toate acestea, Cygnus a avut suficientă energie pentru a ajunge să andocheze cu Stația Spațială Internațională, însă nu fără emoții: radarul folosit pentru determinarea distanței față de ISS nu a funcționat la începutul manevrei de apropiere de ISS, însă problema a fost până la urmă rezolvată. Cygnus a transportat 3.7 tone de provizii și echipamente necesare la bordul ISS și este andocată la modulul american Unity.
Activități extravehiculare
Șase astronauți au participat în trei activități extravehiculare independente, derulate de pe cele două stații spațiale aflate pe orbită (Stația Spațială Internațională și Stația Spațială Chineză), pentru operațiuni de mentenanță a celor două avanposturi spațiale.
În 15 noiembrie, astronauții americani John Cassada și Frank Rubio au efectuat o activitate extravehiculară de la bordul Stației Spațiale Internaționale, care a durat 7 ore și 11 minute, în care au fost instalate noi suporturi pentru viitoare panouri solare de nouă generație, care urmează să fie instalate într-o activitate extravehiculară viitoare. Este prima activitate extravehiculară realizată de astronauți americani din martie 2022, după ce NASA a concluzionat că folosirea costumelor spațiale pentru astfel de activități nu reprezintă un factor de risc pentru echipaj, având în vedere problemele întâmpinate în trecut, când au fost detectate scurgeri în interiorul costumelor spațiale, care puteau deveni periculoase pentru cei care le purtau.
Pentru că Rusia folosește costume de astronauți proprii (denumite Orlan), acestea nu au fost afectate de problema întâmpinată de astronauții americani. Din martie și până în prezent, au avut loc 6 astfel de ieșiri în spațiu, toate necesare pentru conectarea noului modul, Nauka, cu restul stației spațiale. Asta au făcut și Serghei Prokopiev și Dimitri Petelin joi, 17 noiembrie, începând cu ora 16:39 (ora României) după ce au ieșit din modulul rusesc Poisk, folosit de obicei pentru activitățile extravehiculare rusești. Modulul Nauka, andocat la ISS în 29 iulie 2021, este ultima contribuție majoră a Rusiei la Stația Spațială Internațională și extinde considerabil sectorul rusesc al stației, însă este nevoie de o serie de conexiuni electrice și lucrări executate de astronauți în afara stației. Spre deosebire de costumele americane, care sunt compuse din două părți, cele rusești sunt dintr-o singură bucată și nici ele nu sunt noi: deși au fost mai multe modele, actualele costume Orlan își au originea în anii ’70, fiind folosite în misiunile Saliut-6, Saliut-7 sau Mir. Serghei Prokopiev și Dimitri Petelin au reintrat în modulul Poisk al ISS după 6 ore și 25 de minute, bifând toate obiectivele majore ale activității extravehiculare.
Și tot în 17 noiembrie, Chen Dong și Cai Xuzhe au îmbrăcat costumele Feygun (inspirate după costumele rusești Orlan) și au părăsit modulul central Tianhe al Stației Spațiale Chinezești la ora 05:15 (ora României), tot într-o misiune de a conecta la stația spațială cel mai nou modul, Mengtian, andocat la Tianhe în 31 octombrie, după ce a fost lansat cu deja celebră rachetă Chang Zheng 5B. Taikonauții au petrecut 5 ore și 34 de minute în afara stației spațiale, în ceea ce a fost a treia activitate extravehiculară a echipajului Shanzhou-14 și a 8-a activitate extravehiculară efectuată de China , după cea efectuată în 2008 de Zhai Zhigang. A fost a două ieșire în afara stației spațiale atât pentru Chen Dong, cât și pentru Cai Xuzhe.
O activitate extravehiculară rusă, planificată pentru 25 noiembrie, a fost anulată cu scurt timp înainte de momentul în care doi cosmonauți urmau să părăsească Stația Spațială Internațională, din cauza unei probleme a costumului lui Serghei Prokopiev. Activitatea a fost reprogramată pentru 6 decembrie și ulterior amânată pentru o perioadă nedeterminată, până la rezolvarea problemei costmului de cosmonaut.
Știri din spațiu pe Hotnews.ro:
Activitate intensă în spațiul cosmic: trei activități extravehiculare în trei zile;
Ungaria va trimite un turist la bordul Stației Spațiale Internaționale în 2024;
Aproape jumătate din cei 10 sateliți lansați de SLS nu funcționează;
Capsula Cygnus NG-18 ajunge în cele din urmă la Stația Spațială Internațională;
Alte știri, pe scurt:
În 24 decembrie 2021, sonda InSight a detectat pe Marte, în zona Elysium Planitia, un cutremur de magnitudine 4, însă abia în 11 februarie 2022 a fost identificată cauza acestuia: un impact cu un meteorit; inițial, obiectul se pare că a avut între 5 și 12 metri și a produs un crater pe suprafața marțiană cu un diametru de 150 de metri și adânc de 20 de metri, expulzând roci marțiene până la o distanță de 37 de kilometri (detalii observate în imaginile surprinse de sonda Mars Reconnaissance Orbiter).
După 908 de zile petrecute pe orbită, avionul spațial american X-37B și-a încheiat misiunea OTV-6 și a revenit pe Pământ, pe pista de aterizare de la centrul spațial Kennedy; finalizarea misiunii a fost confirmată oficial, după ce în zona centrului spațial Kennedy au fost raportate boom-uri sonice, specifice întoarcerii de pe orbită a unui vehicul spațial.
În timp ce căuta un avion prăbușit în Oceanul Atlantic în timpul celui de-al doilea război mondial, o echipă de filmare a canalului History Channel a găsit pe fundul oceanului un fragment din naveta spațială Challenger. Este unul dintre cele mai mari astfel de fragmente identificate până acum, produse în urma tragediei din 28 ianuarie 1986, când naveta spațială Challenger s-a dezintegrat la 73 de secunde după lansare. Se pare că este vorba despre o parte din scutul termic al navetei, după cum se poate vedea în imaginea din articolul de mai jos (NASA a confirmat că este vorba despre un fragment al navetei).
Agenția spațială europeană (ESA) a publicat recent direcțiile ce vor fi urmate de misiunile spațiale europene care vor avea loc între 20305 și 2050 într-un document denumit Voyage 2050. Astfel, ca o urmare a misiunii Cassini-Huygens, ESA plănuiește să studieze sateliții planetelor Saturn și Jupiter, în căutarea unor potențiale urme de viață. Astfel, până în 2050 ESA promite misiuni spre Europa și Enceladus care vor conține drone sau landere care vor explora respectivii sateliți. Alte domenii de interes pentru misiunile spațiale după 2035 sunt exoplanetele asemănătoare cu Pământul și originile universului, misiuni prin care ESA speră să poată menține expertiza europeană în aceste domenii la cel mai înalt nivel.
Încurajată de succesul misiuni Chang'e-5 și Tianwen-1, China plănuiește să lanseze în 2024 o sondă interplanetară, denumită Tianwen-2, care să aterizeze pe asteroidul 2016 HO3, de unde să preleveze probe de sol, pe care să le aducă înapoi pe Pământ. După ce capsula cu probele respective va ajunge pe Pământ, sonda își va continua drumul prin spațiu, urmând să intercepteze asteroidul 311P/PanSTARRS, pe care urmează să-l studieze de la distanță timp de aproximativ 1 an.
ARABSAT-1A a fost un satelit de telecomunicații, lansat în 1985 pe orbită geostaționară (GEO) de o rachetă europeană Ariane 3. În 1992 satelitul a devenit neoperațional din cauza unor probleme tehnice și nu a mai putut fi retras pe orbita de serviciu (graveyard orbit, 300 km deasupra GEO), așa cum ar trebui să se întâmple cu un satelit de telecomunicații la finalul vieții, pentru a nu deranja restul sateliților activi (în prezent, pe orbită geostaționară sunt peste 500 de sateliți activi). În 27 septembrie însă, în jurul orei 19:30 UTC, satelitul a început să își schimbe orbita. Și a făcut-o lent, nu brusc, pe parcursul a 4 ore. Nici un alt obiect cunoscut (catalogat) nu se afla în apropierea lui ARABSAT-1A în acel moment. Acum, orbita satelitului (35847 km x 35666 km) are o excentricitate mai mare și trece prin zonele mai aglomerate ale orbitei geostaționare (35786 km).
Vestea bună de la Jet Propulsion Laboratory (JPL) este că misiunea Psyche continuă și data lansării rămâne în octombrie 2023, după ce sonda nu a reușit să fie finalizată pentru fereastra din acest an. Psyche va ajunge la asteroidul cu același nume, fiind pentru prima dată când vom avea o sondă în jurul unui asteroid metalic, probabil în august 2029, după un survol al planetei Marte efectuat în 2026.
Vestea mai puțin bună este că NASA și JPL au fost nevoite să amâne cu cel puțin trei ani misiunea VERITAS, care urmează acum să fie lansată spre Venus în 2031, din cauza resurselor insuficiente necesare derulării ambelor misiuni.
În 11 noiembrie, la ora 22:52 UTC, o rachetă Chang Zheng 6A a lansat satelitul meteorologic Yunhai-3 pe orbită heliosincronă. Treapta superioară a rachetei Chang Zheng 6A urma să revină controlat prin atmosferă în perioada următoare și să fie complet consumată, însă din cauza unei probleme tehnice, treapta superioară a explodat și a generat peste 50 de fragmente (deșeuri orbitale), aflate acum între 500 și 700 km altitudine. Evenimentul s-a produs ieri, 12 noiembrie, la ora 05:25 UTC și a fost confirmat de Forțele Spațiale ale SUA —The 18th Space Defense Squadron.
Al doilea eveniment din luna noiembrie care a generat deșeuri pe orbita terestră joasă, la câteva zile distanță după explozia treptei secundare Chang Zheng 6A (din 12 noiembrie): un fragment, despre care se credea că este inert, al unei rachete nipone H-2A, lansată în 2012, s-a dezintegrat în data de 17 noiembrie, ora 23:35 UTC, la o altitudine de 620 km. În urma dezintegrării, au fost identificate peste 50 de fragmente suficient de mari pentru a fi urmărite.
Pentru (doar) a 6-a oară în istorie, intrarea unui mic asteroid (<1 metru) în atmosfera Pământului a fost anticipată cu câteva ore înainte. Meteorul (C8FF042) a iluminat cerul deasupra statului canadian Ontario în această dimineață.
Oameni în spațiu
La bordul Stației Spațiale Internaționale se află următorii membri ai Expediției 68:
Serghei Prokopiev (RU/Roscosmos, Soiuz MS-22), din 21.09.2022;
Dimitri Petelin (RU/Roscosmos, Soiuz MS-22), din 21.09.2022;
Francisco Rubio (US/NASA, Soiuz MS-22), din 21.09.2022;
Nicole Aunapu Mann (US/NASA, Dragon Crew-5), din 05.10.2022;
Josh Cassada (US/NASA, Dragon Crew-5), din 05.10.2022;
Koichi Wakata (JP/JAXA, Dragon Crew-5), din 05.10.2022;
Anna Kikina (RU/Roscosmos, Dragon Crew-5), din 05.10.2022;
La bordul Stației Spațiale Chineze se află următorul echipaj:
Chen Dong (CN/CNSA, Shenzhou-14), din 05.06.2022;
Liu Yang (CN/CNSA, Shenzhou-14), din 05.06.2022;
Cai Xuzhe (CN/CNSA, Shenzhou-14), din 05.06.2022.
Fei Junlong (CN/CNSA, Shenzhou-15), din 30.12.2022.
Deng Qingming (CN/CNSA, Shenzhou-15), din 30.12.2022.
Zhang Lu (CN/CNSA, Shenzhou-15), din 30.12.2022.
Imaginea săptămânii
Câteva statistici
Până în prezent (30 noiembrie 2022), în acest an au avut loc 166 de tentative de lansări orbitale, din care 5 s-au încheiat cu un eșec (2 în SUA, 1 în China, 1 în India și 1 în Japonia).
SUA conduce clasamentul lansărilor orbitale din 2022, cu 78 de reușite, urmată de China cu 53 de reușite și Rusia cu 20 de lansări, toate reușite. Europa are 4 lansări, India 5 lansări reușite, în timp ce Iran și Coreea de Sud încheie clasamentul, fiecare cu câte 1 lansare.
SpaceX a avut 54 de lansări în 2022, adică, în medie, o lansare la fiecare 6 zile.
Mai multe detalii privind lansările orbitale din 2022 (și din fiecare an de până acum), plus statistici privind lansatoarele orbitale active, găsiți pe site-ul parsec.ro.