Buletin Cosmic #127

Despre stații spațiale private, EVA, Neutron și Marte

Introducere

Bine v-am (re)găsit! Acest newsletter continuă seria Buletinelor Cosmice publicate până acum pe parsec.ro (motiv pentru care începem cu numărul 127), însă într-un format mai clar și mai ușor de accesat: aici, pe acest site, sau direct la voi în inbox, dacă alegeți să vă abonați. În acest fel informația este mai structurată și mai ușor de accesat. Astfel eu mă concentrez doar pe conținut și nu depindem de algoritmii rețelelor sociale în transmiterea informației către voi (deși contul pe Facebook găsiți în continuare știri calde). Și parsec.ro rămâne activ, acolo rămân statisticile privind lansările orbitale, a zborurilor cu echipaj uman sau detalii privind diverse rachete și alte materiale despre spațiul cosmic, însă știrile săptămânale se mută aici. Iar dacă preferați formatul audio, există și un podcast Buletin Cosmic săptămânal. Поехали!

Stații spațiale private

NASA va oferi aproape jumătate de miliard de dolari sectorului privat pentru a începe trei proiecte separate pentru viitoare stații spațiale, care să înlocuiască prezenta Stație Spațială Internațională, cândva după 2030, când aceasta va fi retrasă din uz.

Blue Origin, împreună cu Sierra Space, Boeing, Redwire Space, Genesis Engineering Solutions și Universitatea din Arizona au primit 130 milioane de dolari pentru proiectul Orbital Reef. Acesta urmează să fie asamblată folosind racheta New Glenn (cele trei module principale vor avea aproape 7 metri diametru și vor oferi un spațiu comparabil cu cel al Stației Spațiale Internaționale), va putea fi locuită de un echipaj de 10 membri și va putea fi vizitată de vehicule precum Dream Chaser (Sierra Space) sau Starliner (Boeing).

Nanoracks, împreună cu Lockheed Martin și Voyager Space au primit 160 milioane de dolari pentru proiectul Starlab. Aceasta urmează să devină operațională din 2027 și va permite exploatarea continuă de un echipaj de până la 4 astronauți. Volumul intern al Starlab va fi de 340 metri cubi, aproximativ o treime din volumul intern actual al Stației Spațiale Internaționale. Starlab va fi lansată de o singură rachetă (nu va fi o stație modulară) și va conține un modul gonflabil (construit de Lockheed Martin), un modul de propulsie (construit de Maxar, probabil similar cu cel al stației spațiale Gateway care urmează să ajungă pe orbita Lunii), port de andocare, panouri solare și un braț robotic, pentru manipularea echipamentelor externe.

Stația spațială Starlab, propusă de Nanoracks, Lockheed Martin și Voyager Space; sursa foto: Lockheed Martin.

Un al treilea consorțiu, condus de Northrop Grumman, primește 125.6 milioane de dolari, pe care îi va împărți cu Dynetics și alte companii pentru realizarea unei stații spațiale al cărui nume nu a fost încă dezvăluit public, dar care va folosi tehnologii derivate din capsula Cygnus (care a ajuns în portofoliul Northrop Grumman după achiziția companiei Orbital Sciences) și din viitorul modul HALO (Habitation and Logistics Outpost) al Gateway.

Axiom Space, compania care va lansa în curând primele module comerciale care vor fi atașate Stației Spațiale Internaționale, nu a participat la această competiție, pentru că are un contract separat cu NASA privind habitate orbitale.

Activitatea extravehiculară #245

A 245-a activitate extravehiculară de la bordul Stației Spațiale Internaționale (ISS) a avut loc joi, 2 decembrie, după o amânare cauzată de o posibilă trecere a unui deșeu orbital periculos de aproape de ISS. Din fericire, deșeul a trecut la o distanță sigură de stație și NASA nu a precizat dacă acesta are vreo legătură cu recentul test balistic anti-satelit desfășurat de Rusia în 15 noiembrie.

Thomas Marshburn și Kayla Barron folosit sasul modulului american Quest pentru a părăsi interiorul stației spațiale și au petrecut 6 ore și 32 de minute pentru înlocuirea unei antene aflate în afara Stației Spațiale Internaționale. O antenă nefolosită exista în modulul ExPrESS Logistics Carrier-3, după ce a fost transportată de pe Pământ de naveta spațială Endeavour în 2011 (misiunea STS-134).

Următoarea activitate extravehiculară este programată pentru luna ianuarie, când doi cosmonauți ruși vor începe conectarea noului modul Prichal la restul stației spațiale.

Neutron, o rachetă din anul 2050

După ce la începutul anului Peter Beck, CEO al Rocket Lab, își mânca șapca înainte să prezinte planurile pentru viitoarea rachetă reutilizabilă Neutron (după ce a afirmat că Rocket Lab nu va dezvolta niciodată o rachetă reutilizabilă), acesta a prezentat noile planuri pentru Neutron, despre care spune că este o rachetă potrivită pentru anul 2050, dar care va fi disponibilă în curând (probabil 2024 pentru primul zbor și 2025 pentru misiuni comerciale). Racheta este optimizată pentru lansări rapide de sateliți de mici dimensiuni pe orbită terestră joasă, pentru că Rocket Lab pariază pe dezvoltarea în următorii ani a megaconstelațiilor și a intensificării lansărilor orbitale spre orbita terestră joasă.

Neutron prezintă câteva inovații interesante, pe care nu le-am văzut până acum la alte lansatoare și, dacă inițial am crezut ca se vrea un concurent pentru Antares, cred că va deveni un lansator concurent pentru Falcon 9, Ariane 6 sau Soyuz-2:

• structura realizată din fibră de carbon, printată 3D;

• prima treaptă reutilizabilă, cu tren de aterizare incorporat;

• conul protector al încărcăturii integrat în prima treaptă, deși va fi recuperat odată cu aceasta, și care se deschide pentru a elibera treapta superioară împreună cu încărcătura;

• treaptă superioară realizată din materiale ușoare (“cea mai ușoară treaptă superioară”, conform lui Peter Beck) și suspendată(!) în timpul zborului, până la separare, însă nu cunoaștem detalii cu privire la motorul acestei trepte.

Racheta, înaltă de 40 de metri și cu un diametru de 7 metri (diametru maxim pentru încărcătură: 5 metri), va fi propulsată de 7 motoare Archimedes, alimentate cu metan și oxigen lichid și va putea urca 8 tone pe orbita terestră joasă (sau 15 tone, fără recuperarea primei trepte). Primul test al motorului Archimedes este programat pentru anul viitor.

Mars Express, releu pentru Zhurong

Sonda europeană Mars Express, care se află pe orbita lui Marte din 2003, a reușit luna trecută să preia semnale radio de la roverul chinez Zhurong, aflat pe suprafața planetei Marte, și să le redirecționeze spre Pământ, într-un test în care sonda europeană a funcționat ca un releu pentru misiunea chineză. Roverele aflate pe suprafața marțiană au nevoie de conexiune cu o sondă aflată pe orbită pentru a trimite datele spre Pământ, însă misiunea chineză nu poate folosi sateliții marțieni americani, pentru că o lege din 2011 interzice NASA să colaboreze cu Agenția Spațială Chineză (CNSA) în misiuni spațiale.

Zhurong este parte a primei misiuni chineze Tianwen-1 și a ajuns pe suprafața planetei Marte în 14 mai 2021. Pe orbita lui Marte se află 7 sonde (3 americane, 2 europene, 1 indiană, 1 arabă) iar la sol sunt 2 platforme staționare (sonda americană InSight și o platformă chineză) și 3 rovere (Curiosity –NASA, Perseverance –NASAși Zhurong –CNSA).

Alte știri, pe scurt

• În 03 decembrie, la ora 09:58, motorul navei Progress MS-18 (andocat la modulul Zvezda al ISS) a fost pornit pentru 161 secunde, pentru a reduce viteza ISS 0.3 m/s, reducând astfel și altitudinea cu 300 metri, pentru a evita o apropierea periculoasă de un deșeu orbital rezultat în urma unei lansări a rachetei Pegasus din 1996;

• Motoarele BE-4 produse de Blue Origin și necesare pentru teste ale viitoarei rachete Vulcan nu vor fi livrate companiei United Launch Alliance (ULA) în acest an, așa cum era prevăzut inițial, ci abia în 2022;

• ESA a efectuat primele teste ale rezervoarelor viitoarei rachetei reutilizabile Themis, care urmează să folosească motoare Prometheus, alimentate cu metan și oxigen lichid; primele teste atmosferice sunt programate pentru 2023;

• Pentru că nu prea are de ales, NASA va mai cumpăra (cel puțin) 3 zboruri comerciale de la SpaceX pentru ca astronauții americani să poate ajunge la bordul Stației Spațiale Internaționale și după 2023, într-o extindere a contractului pe care agenția americană îl are cu compania lui Elon Musk.

Oameni în spațiu

La bordul Stației Spațiale Internaționale se află următorii membri ai Expediției 66:

• Mark Vande Hei (NASA, Soyuz MS-19);

• Piotr Dubrov (Roscosmos, Soyuz MS-19);

• Anton Shkaplerov (Roscosmos, Soyuz MS-19);

• Raja Chari (NASA, Dragon Crew-3);

• Thomas Marshburn (NASA, Dragon Crew-3);

• Matthias Maurer (ESA, Dragon Crew-3);

• Kayla Barron (NASA, Dragon Crew-3).

La bordul stației spațiale chineze Tiangong se află următorul echipaj:

• Zhai Zhigang (CNSA, Shenzhou-13);

• Wang Yaping (CNSA, Shenzhou-13);

• Ye Guangfu (CNSA, Shenzhou-13).

Imaginea săptămânii

Umbra Lunii de deasupra Antarcticii, din timpul eclipsei de Soare din 04 decembrie 2021, văzută de pe orbită de astronauta americană Kayla Barron, de la bordul Stației Spațiale Internaționale; în cadru apar și modulele rusești Nauka și Prichal.

Sursă foto: Kayla Barron.

Rezumatul lansărilor orbitale din ultima săptămână:

• În 03 decembrie, ora 01:12 EET, rachetă Falcon 9 a lansat 48 de sateliți Starlink pe orbită terestră joasă și 2 sateliți BlackSky pe orbită terestră joasă heliosincronă, de pe rampa SLC-40 a complexului de la Cape Canaveral; a fost al 9-lea zbor al treptei primare B1060, care a fost și de această dată recuperată pe barja A Shortfall of Gravitas;

• După mai multe amânări, din cauza condițiilor meteo sau a unor probleme cu stațiile de urmărire, în 05 decembrie la ora 02:19, o rachetă Soyuz ST-B (cu o treaptă superioară Fregat-MT) a lansat doi sateliți Galileo (FM23 “Patrick” și FM24 “Shriya”) pe orbită terestră medie (23222 km) de la centrul spațial din Kourou, Guiana Franceză; lansarea a fost operată de compania europeană Arianespace; știați că satelitul Galileo FM18, lansat în 2017, se numește “Irina”?