Recorduri doborâte în 2021

În anul 2021 a fost doborât un record stabilit în 1967: nu mai puțin de 145 de lansări orbitale, față de 139 de lansări din 1967.

Clasamentul general este condus de China, —55 de lansări (din care 3 eșecuri), urmată de Statele Unite —51 de lansări (tot 3 eșecuri), Rusia —16 lansări (1 eșec), Europa —15 lansări, Japonia —3 lansări, India —2 lansări (1 eșec), Coreea de Sud —o singură lansare, care din păcate a fost un eșec. Iranul merită o discuție separată: a avut cel puțin două lansări, ambele fiind considerate eșecuri, deși una dintre lansări nu a fost recunoscută oficial de Iran, iar a doua este considerată un test suborbital reușit (deși a fost efectuat cu o rachetă orbitală); au fost zvonuri despre o altă lansare eșuată din Iran, la scurtă distanță de prima, însă nu există dovezi clare că aceasta ar fi avut loc, așa că nu am inclus-o în statistici.

Cât privește Rusia, eu am considerat lansările rachetei Soyuz operate de Arianespace aparținând portofoliului european —tot așa cum lansările din Mahia, Noua Zeelendă ale companiei americane Rocket Lab le consider lansări americane, nu neozeelandeze (regula mea este că nu contează racheta sau amplasarea rampei de lansare, contează naționalitatea operatorului care efectuează lansarea).

Nu am inclus în statistici presupusa lansare a vehiculului hipersonic care ar fi avut loc din China, la sfârșitul lunii iulie, aparent la bordul unei rachete Changzheng-2C, pentru că, la fel ca în cazul lansării din Iran, datele existente sunt prea puține pentru a contura o concluzie clară.

De asemenea, a fost anul cu cele mai multe lansări spațiale cu echipaj la bord: 12. Recordul precedent a fost stabilit în 1985, când au avut loc 11 astfel de lansări. Pentru câteva secunde, în 11 decembrie, 19 persoane s-au aflat simultan în spațiu, un alt record. Însă a rămas în picioare recordul stabilit atunci în ceea ce privește numărul de persoane lansate în spațiu: 63, față de doar 43 lansate în 2021.

Un nou eșec pentru lansatorul iranian Simorgh

În 30 decembrie, Iranul a lansat o rachetă Simorgh, de la centrul spațial Semnan, cu trei sateliți la bord, însă aceștia nu au ajuns pe orbită. Chiar dacă Iranul spune că lansarea Simorgh a fost o misiune suborbitală reușită, este mai probabil să fi fost de fapt o misiune orbitală eșuată, din următoarele motive:

Simorgh este o rachetă proiectată pentru zboruri orbitale și toate tentativele de până acum au fost pentru zboruri orbitale, așa că este puțin ciudat ca al 6-lea zbor să fie unul suborbital (de fapt, prima misiune Simorgh a fost tot un zbor suborbital, dar fiind prima, era de înțeles să înceapă timid); din păcate pentru Iran, Simorgh nu a reușit nici un zbor orbital, toate fiind eșecuri;
la bord s-au aflat 3 obiecte, care urmau să fie sateliți, care urmau să ajungă pe orbită; altfel este din nou ciudat să fie lansate 3 obiecte (fie ele și experimente științifice) pe o traiectorie balistică, cu un lansator orbital, când există metode mai eficiente și mai ieftine de a obține imponderabilitate;
viteza de 7.35 km/s este una destul de apropiată de 7.8 km/s, viteza necesară pentru înscrierea pe orbită în jurul Pământului, ceea ce poate indica o defecțiune a lansatorului în fazele avansate ale zborului (treapta secundară);
Iranul are un număr relativ ridicat de rachete balistice suborbitale și nu are nevoie să folosească o rachetă orbitală complexă pentru experimente suborbitale (Simorgh necesită o infrastructură la sol relativ costisitoare).

Este posibil să vedem mai multe (tentative de) lansări orbitale din Iran în perioada următoare, în ciuda lanțului de eșecuri care au marcat racheta Simorgh, pentru că noul președinte iranian Ebrahim Raisi a declarat că explorarea spațiului cosmic reprezintă una din prioritățile mandatului său. Mai multe detalii despre programul spațial iranian vor face subiectul unui număr special al Buletinului Cosmic, care va fi publicat în următoarele zile.

Lansarea rachetei iraniene Simorgh, din 30 decembrie 2021, de la centrul spațial Semnan (sursă foto: IRNA)

Un meteor a explodat deasupra orașului Pittsburgh (SUA), în prima zi a anului 2022

În 1 ianuarie 2022, la ora locală 11:30, o explozie puternică a fost raportată deasupra orașului Pittsburgh (Pennsylvania, SUA); dacă nu ar fi fost nori, localnicii ar fi putut vedea pe cer o lumină de 100 de ori mai strălucitoare decât Luna plină. NASA estimează că viteza meteorului a fost de aproximativ 72000 km/h, ar fi avut un diametru de aproximativ un metru și o masă de aproape 500 kg. Explozia acestuia a degajat o energie echivalentă cu explozia a 30 de tone de TNT (de peste 10 ori mai mică decât energia degajată de explozia meteoritului Chelyabinsk din 15 februarie 2013). Explozia a fost detectată și de o stație de cercetare din apropiere, care înregistrează infrasunete și în intervalul respectiv nu a fost detectate activități seismice, fulgere sau tunete.

Până în prezent nu au fost recuperate fragmente; probabil, având în vedere condițiile meteo nefavorabile, a fost dificil de identificat exact traiectoria acestuia și zona în care eventuale fragmente ar fi ajuns pe Pământ.

Alte știri, pe scurt:

telescopul spațial James Webb este în drum spre punctul Lagrange Pământ-Soare L2 și până acum totul este în regulă: au fost desfăcute și întinse toate cele 5 straturi ale parasolarului (cea mai complexă etapă a activării telescopului, fiind deja depășite 75% din punctele critice ale misiunii) și mai mult decât atât, inserția efectuată de racheta Ariane 5 pe traiectorie a fost atât de exactă încât telescopul va avea o viață mai lungă de 10 ani, pentru că nu a mai fost consumat prea mult combustibil pentru corecții (nu știm încă exact cât anume peste 10 ani, vom afla după ce telescopul va ajunge la destinație);
administrația Biden a formalizat un acord pentru continuarea utilizării Stației Spațiale Internaționale până în 2030 (de așteptat, însă este prima dată când factorii politici discută clar despre acest lucru), însă Rusia spune că nu va agrea acest plan, dacă nu sunt ridicate sancțiunile economice care împiedică activitatea a două companii implicate în extinderea activității stației spațiale;
sonda chineză Tianwen-1, aflată pe orbita lui Marte, a fost fotografiată de un mic satelit desprins recent din Tianwen-1 și imaginile sunt spectaculoase;
treapta primară și cea secundară a viitoarei rachete europene Ariane 6 au plecat din Les Mureaux (Franța) și se îndreaptă în aceste zile spre rampa de lansare din Kourou (Guiana Franceză), pentru teste preliminare, inclusiv pornirea motorului Vulcain 2.1;
India continuă să facă progrese în programul Gaganyaan, prin care dorește să lanseze un astronaut (vyomanaut?) pe orbită, și speră ca în acest an să aibă loc o lansare test, dar fără echipaj la bord; pentru 2022, India plănuiește zborul inaugural al noului lansator SSLV (Small Satellite Launch Vehicle), lansarea unei misiuni spre Venus, sonda Chandrayaan-3 spre Lună, dar și o sondă care va studia Soarele;
până în prezent au fost identificate 906 fragmente rezultate în urma testului anti-satelit al Rusiei din 15 noiembrie 2021, dintre care 43 au revenit distructiv prin atmosferă, dar 258 încă prezintă un pericol pentru Stația Spațială Internațională (ISS) și 150 sunt un pericol pentru Stația Spațială Chineză (CSS);
NASA și USSF au concluzionat că satelitul chinezesc YunHai 1-02 (lansat în 2019 și destinat observațiilor meteorologice) a fost lovit, în martie 2021, de un deșeu orbital, lăsat în urmă de lansarea satelitului rusesc Kosmos-2333 din 1996; în urma coliziunii, au fost identificate 37 de fragmente, din care 4 au revenit distructiv prin atmosferă; este interesant că satelitul YunHai 1-02 pare să fie cel puțin parțial funcțional chiar și după impactul din martie.

Oameni în spațiu

La bordul Stației Spațiale Internaționale se află următorii membri ai Expediției 66:

Mark Vande Hei (US/NASA, Soiuz MS-18), din 09.04.2021;
Piotr Dubrov (RU/Roscosmos, Soiuz MS-18), din 09.04.2021;
Anton Shkaplerov (RU/Roscosmos, Soyuz MS-19), din 05.10.2021;
Raja Chari (US/NASA, Dragon Crew-3), din 11.11.2021;
Thomas Marshburn (US/NASA, Dragon Crew-3), din 11.11.2021;
Matthias Maurer (EU/ESA, Dragon Crew-3), din 11.11.2021;
Kayla Barron (US/NASA, Dragon Crew-3), din 11.11.2021.

La bordul Stației Spațiale Chineze se află următorul echipaj:

Zhai Zhigang (CN/CNSA, Shenzhou-13), din 15.10.2021;
Wang Yaping (CN/CNSA, Shenzhou-13), din 15.10.2021;
Ye Guangfu (CN/CNSA, Shenzhou-13), din 15.10.2021.

Imaginea săptămânii

Miruna (10 ani), din România, este printre finalistele competiției *Women in space contest*, organizată de ESA; Miruna a desenat ce vedeți în poza de mai sus: *Spațiul este pentru toți*; detalii și sursă imagine: ESA.

Rezumatul lansărilor orbitale din ultima săptămână:

#133/2021: O rachetă Changzheng-2D a lansat în 29 decembrie, ora 11:13, satelitul Tianhui-4, pentru cartografierea suprafeței Pământului, de la centrul spațial Jiuquan;

#134/2021: Ultima lansare orbitală reușită a anului a avut loc în 29 decembrie, la ora 16:43, de la centrul spațial Xichang, când o rachetă Changzheng-3B a urcat pe orbită geostaționară satelitul militar TJSW-9 (Tongxin Jishu Shiyan Weixing 9);

#F11/2021: În 30 decembrie la ora 03:30 UTC, o rachetă Simorgh, de la centrul spațial Semnan din Iran, a eșuat din nou în tentativa de a plasa 3 sateliți pe orbită; a fost cel de-al 6-lea zbor al acestui lansator și al 5-lea eșec consecutiv;

Lista completă a lansărilor orbitale poate fi găsită pe parsec.ro.

Buletin Cosmic

Buletin Cosmic #131