Buletin Cosmic #159
Un nou eșec pentru Electron, în timp ce SpaceX folosește pentru a 17-a ora o treaptă primară Falcon 9. Plus alte recorduri, la bordul Stației Spațiale Internaționale sau pe Marte.
Stația Spațială Internațională
Oleg Kononenko, ajuns la bordul Stației Spațiale Internaționale în 15 septembrie, în misiunea Soiuz MS-24, se află la cel de-al 5-lea zbor cosmic și până acum a petrecut 736 de zile în spațiu (cumulat), mai mult decât oricare alt astronaut activ. El va rămâne aproximativ 1 an la bordul ISS, timp în care va doborî recordul lui Genadi Padalka (878 de zile petrecute în spațiu), devenind astfel primul om care însumează peste 1000 de zile petrecute pe orbită.
Compania germană Rocket Factory Ausburg (RFA) anunță că lucrează la vehiculul Argo, care urmează să fie folosit pentru aprovizionarea Stației Spațiale Internaționale (ISS), dar care va putea fi folosit și pentru viitoarele stații spațiale private. Nu avem mai multe detalii despre vehicul, dar RFA promite că va oferi mai multe informații în zilele următoare. Între 2008 și 2015, ESA a folosit vehiculul ATV pentru transport de marfă spre ISS, însă a renunțat la el pentru a-și canaliza eforturile spre construcția modulului de serviciu european al capsulei Orion, pentru programul Artemis.
NASA a deschis un apel destinat partenerilor privați pentru realizarea unui vehicul care să se cupleze cu Stația Spațială Internațională și să execute, în siguranță, manevrele necesare pentru deorbitarea stației (planificată deocamdată pentru ianuarie 2031). În prezent, doar nava rusească Progress poate efectua manevrele necesare pentru schimbarea altitudinii stației spațiale și probabil NASA dorește să poată realiza independent această manevră (oricum, ar fi nevoie de câteva nave Progress pentru ca operațiunea de deorbitare să fie realizată cu succes). Capsula Cygnus a avut în trecut câteva teste, în care și-a folosit propulsoarele de la bord pentru modificare poziției ISS, dar deocamdată, în această configurație, Cygnus nu are suficient combustibil la bord pentru deorbitarea ISS.
Dacă doriți să accesați telemetria Stației Spațiale Internaționale, aflați că există ISS Mimic, un proiect open-source, care afișează public datele trimise în timp real de diverși senzori aflați la bordul ISS. Putem astfel vedea, în timp real, masa stației, temperatura din interior, presiunea, compoziția aerului, orientarea stației, dar și câte laptopuri sunt conectate la sistemul electric al ISS sau… nivelul de urină existent în recipientele dedicate.
Un maghiar va ajunge la bordul Stației Spațiale Internaționale în cadrul misiunii Axiom-5, cândva la finalul anului viitor sau începutul lui 2025, ca urmare a unei colaborări directe între guvernul maghiar și Axiom Space (fără legătură cu ESA). Deocamdată sunt 4 candidați (András Szakály, Ádám Schlégl, Gyula Cserényi și Tibor Kapu), care se vor antrena în SUA, urmând ca doi să fie selectați pentru misiunea Axiom-5: un astronaut care va zbura în spațiu și rezerva sa.
Orbita terestră joasă și sonde interplanetare
Sierra Space anunță că au efectuat cu succes al 5-lea test structural al modulului gonflabil LIFE (Large Integrated Flexible Environment or Large Inflatable Fabric Environment), care urmează să fie folosit în asamblarea viitoarei stații spațiale Orbital Reef (un proiect al Blue Origin). Un singur modul gonflabil LIFE are o treime din volumul actual al Stației Spațiale Internaționale.
În 13 septembrie, Kosmos-807, un satelit sovietic inactiv de 400 kg (lansat în 1976), a trecut la 36±13 metri de o treaptă superioară (cu o masă de aproximativ 2 tone) a unei rachete Changzheng-4C, abandonată pe orbita terestră joasă după o lansare care a avut loc acum 5 ani. Conform LeoLabs, dacă cele două obiecte s-ar fi lovit, ar fi generat peste 3000 de fragmente noi; spre comparație, testul balistic rusesc din 2021 a generat aproximativ 1800 de fragmente.
Jared Isaacman confirmă că misiunea Polaris Dawn nu va avea loc mai devreme de primul trimestru al anului viitor, iar această întârziere se datorează în primul rând dezvoltării noilor costume pentru activitatea extravehiculară din cadrul acestei misiuni (va fi prima activitate extravehiculară privată, realizată de SpaceX împreună cu Jared Isaacman). Același Jared Isaacman speră ca a doua misiunea din programul Polaris să fie misiunea care să ridice orbita telescopului spațial Hubble, deși NASA nu a oferit încă detalii suplimentare cu privire la această posibilă misiune (deși, conform lui Isaacman, misiunea nu implică nici un fel de costuri din partea NASA).
Noul catalog al misiunii Gaia conține poziția și strălucirea a nu mai puțin de 1142 milioane de stele, cea mai detaliată hartă tridimensională a galaxiei noastre realizată vreodată.
Joi, 14 septembrie, NASA a publicat un raport, realizat de o echipă independentă, despre Fenomenele Anormale Neidentificate (Unidentified Anomalous Phenomena, —UAP, noua denumire pentru ce până recent erau cunoscute drepte Obiecte Zburătoare Neidentificate —OZN).
JAXA, agenția spațială japoneză, împreună cu Mitsubishi Heavy Industries (MIH) vor dezvolta un nou motor de rachetă, alimentat cu metan lichid, pentru viitoarea generație de rachete orbitale nipone, care vor zbura cândva în jurul anului 2030. În prezent, JAXA și MIH se pregătesc să lanseze a doua rachetă H3, după eșecul acesteia din zborul inaugural.
După 4 manevre de ridicare a altitudinii, sonda indiană Aditya-L1 a ieșit în cele din urmă de pe orbita Pământului și se îndreaptă spre punctul Lagrange Pământ-Soare L1, unde va ajunge peste aproximativ 100 de zile.
Senzorul care controlează orientarea telescopului spațial Euclid (Fine Guiding Sensor) a primit în această săptămână un upgrade a softului de control, pentru a îmbunătăți stabilitatea telescopului, când acesta va începe observațiile științifice. Un test al noului soft este programat în următoarele zile; lansat în 1 iulie 2023, telescopul se află deja în punctul Lagrange Soare-Pământ L2.
Luna
SpaceX a efectuat luna trecută un test al unui motor Raptor, care a fost repornit după ce au fost simulate condițiile de temperatură scăzută pe care le-ar întâmpina în spațiu, înainte ca Starship să coboare spre suprafața lunară (un test necesar pentru misiunea Artemis III).
NASA a publicat o imagine a craterului lunar Shackelton realizată prin observațiile a două camere performante, aflate la bordul a două sonde diferite: LROC (aflată la bordul sondei americane LRO, care a ajuns pe orbita Lunii în 2009) și ShadowCam, o cameră realizată de NASA și amplasată la bordul sondei sud-coreene Danuri (aflată pe orbita Lunii din 2020). LROC nu poate observa prea bine zonele umbrite de pe Lună, în timp ce ShadowCam are o sensibilitate de 200 de ori mai mare, așa că împreună pot realiza imagini unice cu relieful selenar.
Joi, 14 septembrie, Germania a semnat Acordurile Artemis, devenind astfel a 29-a țară care face acest lucru.
Marte
Elicopterul marțian Ingenuity a efectuat cel de-al 59-lea zbor în 16 septembrie (sol 915), însă nu s-a deplasat decât pe verticală, la o înălțime de 20 de metri, pentru 142.6 secunde, după care a revenit în siguranță pe suprafața marțiană. A fost cea mai mare altitudine la care a zburat până acum Ingenuity.â
Să nu uităm de Curiosity: roverul (aflat pe Marte din 2012) a ajuns în cele din urmă pe creasta Gediz Vallis, după mai multe tentative eșuate din cauza terenului dificil și a pantei mari; acum, brațul robotic al roverului poate studia rocile de pe această creastă.
Imaginea săptămânii
Telescopul spațial James Webb poate vedea cum se naște o stea: două jeturi de gaz, simetrice, care erup din steaua centrală și interacționează cu gazul din jurul acesteia, interacțiune în urma căreia este emisă radiație în infraroșu, pe care James Webb o poate detecta. Steaua din centrul imaginii (Herbig-Haro 211) este ascunsă de un nor de praf, are doar câteva mii de ani și 8% din masa Soarelui nostru. Cândva însă, va ajunge să strălucească precum steaua din centrul sistemului nostru solar. HH 211 se află la 1000 de ani-lumină distanță de Pământ, în constelația Perseu.
Oameni în spațiu:
La bordul Stației Spațiale Internaționale se află următorii membri ai Expediției 69:
Serghei Prokopiev, 🇷🇺 Roscosmos, Soiuz MS-22, din 21.09.2022;
Dimitri Petelin, 🇷🇺 Roscosmos, Soiuz MS-22, din 21.09.2022;
Francisco Rubio, 🇺🇸 NASA, Soiuz MS-22, din 21.09.2022;
Jasmin Moghbeli, 🇺🇸 NASA, Dragon Crew-7, din 26.08.2023;
Andreas Mogensen, 🇩🇰 ESA, Dragon Crew-7, din 26.08.2023;
Satoshi Furukawa, 🇯🇵 JAXA, Dragon Crew-7, din 26.08.2023;
Konstantin Borisov, 🇷🇺 Roscosmos, Dragon Crew-7, din 26.08.2023;
Oleg Kononenko, 🇷🇺 Roscosmos, Soiuz MS-24, din 15.09.2023;
Nikolai Chub, 🇷🇺 Roscosmos, Soiuz MS-24, din 15.09.2023;
Loral O’Hara, 🇺🇸 NASA, Soiuz MS-24, din 15.09.2023.
La bordul Stației Spațiale Chineze se află următorul echipaj:
Fei Junlong (🇨🇳 CNSA, Shenzhou-15), din 30.12.2022;
Deng Qingming (🇨🇳 CNSA, Shenzhou-15), din 30.12.2022;
Zhang Lu (🇨🇳 CNSA, Shenzhou-15), din 30.12.2022.
Lansări orbitale recente
146-2023: Marți, 19 septembrie, ora 03:38 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 22 de noi sateliți Starlink v2 Mini (6.17), de pe rampa SLC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida; a fost al 17‑lea zbor al treptei primare B1058, care astfel devine prima treaptă primară Falcon 9 care ajunge să fie folosită a 17-a oară; aceasta a fost recuperată și de această dată pe barja A Shortfall of Gravitas.
F08-2023: Marți, 19 septembrie, la ora 06:55 UTC, de pe rampa LC-1B a centrului spațial Mahia din Noua Zeelendă a avut loc lansarea unei rachete Electron (misiunea We Will Never Desert You). Racheta urma să trimită pe orbită satelitul Arcadia-2 pentru compania Capella Space, satelit dedicat observării suprafeței Pământului. Prima treaptă a funcționat corespunzător, însă o problemă a apărut imediat după separare, când treapta secundară nu a funcționat corespunzător, după activarea acesteia. Astfel, satelitul Arcadia-2 a fost pierdut. A fost a 41-a lansare Electron, a 3-a lansare Electron eșuată din cauza unei probleme cu treapta secundară și a 4-a lansare eșuată de la debutul rachetei Electron (din 2017).
145-2023: Duminică, 17 septembrie, ora 04:13 UTC, o rachetă Changzheng-2D a lansat pe orbită terestră joasă (490 x 500 km, 35° înclinație orbitală) un număr de 3 sateliți Yaogan 39-02, de pe rampa LC-3 a centrului spațial Xichang.
144-2023: Sâmbătă, 16 septembrie, ora 03:38 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 22 de noi sateliți Starlink v2 Mini (6.16), de pe rampa SLC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida; a fost al 5‑lea zbor al treptei primare B1078, care a fost recuperată pe barja Just Read the Instructions.
143-2023: Capsula Soiuz MS-24 a fost lansată în 15 septembrie, de pe rampa 31 a centrului spațial Baikonur, de o rachetă Soiuz-2.1a, la ora 15:44 UTC. La bord s-au aflat cosmonauții ruși Oleg Kononenko, Nikolai Chub și astronauta americană Loral O'Hara. Joncțiunea cu modulul Rassvet al Stației Spațiale Internaționale a avut loc la ora 18:53 UTC, la doar 3 ore și 9 minute distanță după desprinderea de rampa de lansare, iar deschiderea trapei dintre cele două vehicule s-a făcut la ora 21:15 UTC. În acest moment, la bordul ISS se află 10 astronauți: 5 ruși, 3 americani, 1 japonez și 1 european (danez); 3 dintre ei vor reveni pe Pământ la finalul lunii septembrie, la bordul capsulei Soiuz MS-23 (2 ruși și 1 american).
142-2023: În 15 septembrie, la ora 02:28 UTC, o rachetă Firefly Alpha a lansat pe orbită, de la centrul spațial Vandenberg, o încărcătură din cadrul misiunii Victus Nox; pentru această misiune, Firefly Aerospace se afla deja în alertă, fiind gata să lanseze racheta în 24 de ore de la primirea solicitării din partea US Space Force. Este cu atât mai impresionant cu cât a fost a treia lansare a rachetei Firefly Alpha (din care prima s-a încheiat cu un eșec); satelitul a ajuns pe orbită heliosincronă 476 x 531 km (97.3° înclinație orbitală).
Detalii și statistici despre toate zborurile orbitale, găsiți pe site-ul www.parsec.ro.
Știrile despre spațiu, în ordine cronologică și înainte să fie grupate în newsletterul săptămânal, precum cel de față, pot fi citite pe Substack Notes.
Ceau Claudiu, episoade noi pe Spotify când mai apar,îți mulțumesc pentru pentru toate episoadele? Sănătate maxima.