Buletin Cosmic #163
Full Hunter's Moon Edition
Luna
Blue Origin a prezentat Blue Moon MK 1, o machetă a vehiculului ce urmează să fie folosit pentru viitoare zboruri cargo spre Lună. Blue Moon MK1 va beneficia de diametrul generos al rachetei New Glenn (7 metri, față de standardul de maximum 5 metri pe care îl oferă majoritatea lansatoarelor din prezent. Odată ajuns pe suprafața Lunii, el poate să fie folosit ulterior drept spațiu de depozitare pentru viitoare misiuni (cu echipaj uman). Cei de la Blue Origin sunt optimiști: ei au botezat prima misiune MK1-SN001, misiune test, specificând că următoarele misiuni, începând cu MK1-SN002, vor putea fi puse la dispoziția viitorilor clienți. Blue Moon MK1 pregătește drumul pentru viitorul lander Blue Origin MK2, care urmează să fie folosit în misiunea Artemis V.
Proiectul International Lunar Research Station (ILRS) al Chinei are doi noi membri: Pakistan și Belarus au anunțat că se alătură IRLS în 20 octombrie, respectiv 23 octombrie. Până acum, 7 state au semnat acorduri de colaborare în acest sens: China (inițiatoarea proiectului), Rusia, Venezuela, Azerbaidjan, Africa de Sud, Pakistan și Belarus.
Începând cu misiunea Artemis-4, racheta SLS va avea o nouă treaptă secundară, denumită EUS (Exploration Upper Stage), care va înlocui actuala ICPS (Interim Cryogenic Propulsion Stage, derivată din treapta superioară a rachetelor Delta). EUS urmează să poată trimite o masă utilă cu 40% mai mare decât ICPS, iar Boeing evidențiază și alte avantaje, cum ar fi posibilitatea ca EUS să poată fi controlată atât de echipajul din capsula Orion, cât și de inginerii aflați pe Pământ. EUS va fi capabilă să execute manevre complexe, utile în cazul în care capsula Orion va fi nevoită să extragă încărcături, economisind astfel combustibilul capsulei și prelungind astfel misiunea.
Omotenashi este un satelit japonez, de tip cubesat, unul din cei 10 lansați de racheta SLS în timpul misiunii Artemis-1. Din păcate, după lansare, JAXA nu a putut contacta satelitul. Satelitul urma să trimită cel mai mic lander pe suprafața Lunii, dar pentru că echipa de ingineri niponi nu a putut contacta și controla satelitul, misiunea s-a încheiat prematur. Pe parcursul ultimului an, JAXA a reîncercat să contacteze satelitul, însă toate eforturile au fost sortite eșecului. În 18 octombrie, JAXA anunță că misiunea Omotenashi se încheie și că nu vor mai exista eforturi de a contacta acest satelit.
După eșecul Luna-25, așa cum era previzibil, programul selenar rusesc este afectat de noi întârzieri. NPO Lavochkin și IKI au anunțat datele viitoarelor misiuni lunare, astfel: sonda orbital Luna-26 rămâne programată pentru 2027, în timp ce viitorul lander, Luna-27, va avea loc cel mai devreme în 2028 (până acum era specificat doar anul 2028). Mai mult, Luna-27 va fi, se pare, construită în duplicat, însă nu știm când/dacă acest duplicat va fi lansat. Luna-28 va fi lansată înainte de 2031 și planul este ca această sondă să aducă pe Pământ eșantioane prelevate de la Polul Sud lunar. Pentru că Luna-26 nu va rămâne pe orbită până în anii 2030, Rusia va avea nevoie de o nouă sondă orbitală, Luna-29, pentru a asigura comunicațiile cu viitoarele misiuni Luna-30 (care va duce pe suprafața Lunii un rover) și Luna-31, care probabil nu va fi lansată mai devreme de 2035.
În 17 octombrie, la standul Fred Haise de la centrul spațial Stennis din Mississippi, NASA a derulat cu succes un test al unui motor RS-25, primul astfel de test dintr-o serie de 12, care se vor întinde pe parcursul anului viitor. Motorul RS-25 a fost pornit pentru 550 de secunde (cu 50 de secunde mai mult decât este necesar într-un zbor nominal al unei rachete SLS) și puterea la care a fost testat a fost 111% din cea nominală. Testul a fost considerat esențial de către NASA, pentru că datele obținute îi vor ajuta pe Aerojet Rocketdyne (parte a companiei L3Harris Technologies) să producă noi motoare RS-25 în viitor. În prezent, o lansare a unei rachete SLS este realizată folosind 4 astfel de motoare și deocamdată NASA folosește motoarele RS-25 rămase din timpul zborurilor navetelor spațiale (când aceste motoare erau recuperate, odată cu vehiculul orbital), însă în fazele viitoare ale programului Artemis, rachetele SLS vor avea nevoie de motoare noi (pentru că racheta SLS nu este reutilizabilă).
SpaceX pregătește conuri de protecție mai mari pentru racheta Falcon Heavy, cu care aceasta să poată lansa încărcături mai voluminoase. Modificarea este necesară pentru ca SpaceX să poată îndeplini obiectivele viitoarelor misiuni cargo spre stația spațială Gateway (program denumit Gateway Logistics Services), dar noile conuri vor fi utile și pentru lansările sateliților de mari dimensiuni. Deși va avea același diametru standard de 4 metri (SpaceX nu oferă posibilitatea lansării de încărcături cu un diametru de 5 metri), noile conuri protectoare vor fi mai lungi și vor avea un mecanism diferit de separare față de actualele conuri (folosite atât de Falcon 9, cât și de Falcon Heavy). Modificările aduse acestora însă le va face imposibil de recuperat, așa cum se întâmplă în prezent frecvent cu conurile de protecție actuale.
Compania Intuitive Machines a anunțat în 27 octombrie că misiunea IM-1, care urmează să trimită spre Lună un lander la bordul unei rachete Falcon 9, se amână cu două luni, lansarea urmând să aibă loc după 12 ianuarie 2024 (inițial lansarea era programată pentru 16 noiembrie). Landerul Nova-C are 675 kilograme și urmează să transporte 5 echipamente științifice pentru NASA, misiunea fiind parte a programului Commercial Lunar Payload Services (CLPS).
Vulcan, noua rachetă a United Launch Alliance se pregătește pentru lansarea inaugurală, planificată pentru 24 decembrie 2023. Primul său zbor în spațiu va trimite spre Lună landerul Peregrine al companiei Astrobotic, într-o altă misiune din cadrul programului Commercial Lunar Payload Services (CLPS), inițiat și finanțat în principal de NASA (împreună cu parteneri din sectorul comercial). Racheta Vulcan este propulsată de două motoare BE-4, alimentate cu metan și oxigen lichid, produse de Blue Origin.
Stația Spațială Internațională
Joi, 19 octombrie, la ora 03:46 UTC, propulsorul principal al navei cargo Progress MS-24, andocat la portul Zvezda al ISS, a fost activat pentru 1029.9 secunde, ceea ce a dus la modificarea altitudinii Stației Spațiale Internaționale cu aproximativ 2.8 km. Manevra a fost necesare pentru a alinia stația în vederea lansării navei cargo Progress MS-25, programată pentru începutul lunii decembrie.
Miercuri, 25 octombrie, a avut loc a 268-a activitatea extravehiculară de la bordul Stației Spațiale Internaționale și a 11-a din acest an. Oleg Kononenko (a 6-a activitatea extravehiculară) și Nikolai Chub (prima activitate extravehiculară) au părăsit ecluza modulului Poisk la ora 17:49 UTC. Cei doi au inspectat zona modulului Nauka unde a avut loc scurgerea de lichid de răcire de la începutul lunii octombrie și, în timp ce acționau valvele pompei de răcire, în proximitatea cosmonauților s-a format o bulă de lichid (de răcire). Controlorii de zbor de la Moscova le-au ordonat celor doi să se îndepărteze de zona respectivă, pentru a evita contaminarea costumelor de cosmonaut cu lichid de răcire (care este toxic, iar costumele ajung în interiorul stației, la finalul activității extravehiculare). Cablul de siguranță dintre cosmonaut și stația spațială a fost însă contaminat cu lichid de răcire, așa că acesta a fost izolat într-un compartiment special. Ulterior, cei doi au încercat să instaleze în afara modulului Nauka un radar cu apertură sintetică (Napor), însă unul din cele patru panouri ale radarului nu a putut fi desfăcut.Următoarea sarcină pe lista activităților a fost lansarea manuală a unui mic satelit (denumit Parus), construit de studenții Universității Tehnice Bauman din Moscova, ajuns la bordul ISS odată cu misiunea Progress MS-23. Satelitul era dotat cu pânze solare (pentru propulsie), însă nici acestea nu s-au desfăcut, după ce satelitul a fost lansat. Cosmonauții au mai încercat încă o dată să desfacă panoul buclucaș al radarului Napor, însă nu au reușit, pasând problema viitorului echipaj de cosmonauți care vor efectua următoarea activitate extravehiculară. După 7 ore și 41 de minute, cei doi s-au întors în interiorul Stației Spațiale Internaționale. A fost a 61-a activitate extravehiculară rusă de la bordul ISS.
Marea Britanie va trimite un astronaut la bordul Stației Spațiale Internaționale, conform unui acord semnat între Agenția Spațială Britanică și Axiom Space. Nu știm detalii despre numele astronautului sau despre când acesta va zbura în spațiu (la bordul unei capsule Dragon), dar acest lucru nu se va întâmpla mai devreme de octombrie 2024, când este planificată misiunea Axiom-4. Este, după Ungaria, al doilea stat membru ESA care va trimite astronauți la bordul Stației Spațiale Internaționale fără un acord în acest sens cu Agenția Spațială Europeană.
Orbita terestră joasă (și foarte joasă)
Agenția Spațială Europeană (ESA) este interesată să exploreze avantajele aduse de sateliți plasați pe orbite terestre foarte joase (Very Low Earth Eearth Orbits, VLEO), adică sateliți care au altitudini între 100 și 450 km în cazuri extreme sau 250-350 km în cele mai întâlnite cazuri. Deși oferă o serie de avantaje (latență scăzută, observații optice cu rezoluții ridicate și revenire rapidă prin atmosferă în cazul unei defecțiuni, fără a polua orbita cu deșeuri), orbitele joase oferă și o serie de provocări, cea mai evidentă fiind interacțiunea pronunțată cu atmosfera. Motiv pentru care ESA dorește să studieze și variante de propulsie atmosferică pentru acești sateliți. Apelul ESA pentru idei de proiecte care pot să fie derulate pe orbita terestră foarte joasă este deschis până în 19 noiembrie.
Cu ocazia Consiliului ESA, care a avut loc la Paris între 18-19 octombrie, s-a decis ca următorul test static de lungă durată a motorului Vulcain 2.1 a rachetei Ariane 6 să aibă loc în noiembrie, la Kourou, Guiana Franceză (470 de secunde, durata nominală de funcționare a treptei primare). Până atunci, va avea loc o repetiție generală a numărătorii inverse (36 de ore), cel mai probabil până la finalul lunii octombrie, care se va încheia cu pornirea motoarelor primei trepte. În decembrie, la Lampoldshausen, Germania, va avea loc un test al motorului treptei superioare. ESA reafirmă că Ariane 6 va fi inaugurată în 2024.
După lansarea Vega din 09 octombrie 2023 (VV23), doi sateliți, din cei 12 lansați, nu s-au desprins de treapta secundară a rachetei și au revenit distructiv prin atmosferă când treapta secundară a fost deorbitată, la scurt timp după lansare. Misiunea principală a fost lansarea sateliților THEOS-2 și FORMOSAT-7R, iar obiectivul secundar îl reprezenta lansarea a încă 10 sateliți, de mai mici dimensiuni. Imediat după lansare, pe orbită au fost identificați doar 10 din cei 12 sateliți așteptați și Arianespace nu a confirmat niciodată separarea tuturor sateliților de treapta secundară a rachetei Vega. Cei doi sateliți cu probleme se pare că au fost ESTCube-2 (construit de studenți estonieni) și ANSER-Leader (satelit spaniol).
Guvernul italian dorește ca Avio, compania care construiește și lansează racheta Vega (și Vega-C) să se desprindă de Arianespace, compania-mamă și să înceapă independent dezvoltarea de vehicule noi. Avio a primit în 2022 o sumă de 340 milioane de euro de la guvernul italian pentru a construi un motor cu metan și un lansator parțial reutilizabil. Lucrurile sunt complicate, pentru că cel puțin pentru rachetele Vega, Avio are nevoie de rampele de lansare ale Arianespace, din Guiana Franceză.
India a testat sâmbătă sistemul de anulare al lansări unei capsule Gaganyaan, vehiculul care va transporta în curând (2025) primii astronauți indieni pe orbită, lansați de agenția spațială indiană (ISRO). Misiunea, denumită TV-D1, a implicat lansarea unei capsule Gaganyaan folosind un booster cu combustibil lichid al rachetei GSLV Mk.2, special modificat pentru acest test. La 61 de secunde după lansare și 16.9 km altitudine, capsula (în care nu se afla echipaj) s-a desprins de rachetă, așa cum a fost planificat, simulând o anulare de urgență a lansării. Testul s-a încheiat cu succes, dar nu a fost lipsit de emoții: inițial, numărătoarea inversă s-a oprit cu 5 secunde înaintea lansării (03:00 UTC), din cauza unei probleme cu un senzor, problemă care a fost rezolvată câteva zeci de minute mai târziu (04:30 UTC).
Premierul indian Narendra Modi a declarat că India urmează să construiască o stație spațială până în 2035 și să trimită primii astronauți indieni pe Lună până în 2040. Stația spațială se va numi Bharatiya Antariksha Station (Stația Spațială Indiană). Declarația lui Modi a venit cu câteva zile înainte de un test al sistemului de desprindere rapidă capsulei Gaganyaan de restul rachetei purtătoare, unul din testele premergătoare primului zbor indian cu echipaj uman, programat să aibă loc în 2025. Spre comparație, China a avut nevoie de aproximativ 20 de ani de la primul zbor al unui taikonaut până la zboruri orbitale de lungă durată la bordul unei stații spațiale proprii.
Blue Ring este o platformă spațială, dezvoltată de Blue Origin pentru clienți guvernamentali și privați, care va putea asigura lansări de sateliți pe mai multe orbite, realimentare pe orbită, telemetrie și chiar… "in-space cloud computing", pe orbită terestră joasă și în spațiu cis-lunar. Practic, este un dispenser de sateliți, cum am văzut deja la companii precum D-Orbit (ION-SCV) sau Andrews Space (SHERPA), pentru sateliții de mici dimensiuni, dar probabil și un "remorcher de sateliți" (adică va putea muta un satelit de pe o orbită pe alta). Blue Ring va fi dedicată sateliților cu masă de până la 3 tone și va putea fi lansată de New Glenn, dar și de Vulcan sau Falcon.
În 2021, comisia federală americană pentru comunicații (FCC) aproba planul companiei Boeing de a lansa o constelație de 147 de sateliți de telecomunicații (din care 132 de sateliți pe orbită terestră joasă). Fără să lanseze nici un satelit, Boeing a cerut ulterior ca FCC să aprobe extinderea constelației la 5000 de sateliți. Însă în septembrie 2023, Boeing notifica FCC că renunță la planul său de a construi o constelație proprie și că va plăti amenda de 2.2 milioane de dolari, impusă de FCC pentru că în 6 ani nu au fost lansați jumătate din sateliții promiși.
Iran a depus o plângere la Uniunea Internațională pentru Comunicații (ITU), privind furnizarea de servicii de internet în interiorul granițelor sale, prin rețeaua Starlink, fără ca autoritățile iraniene să fi alocat o licență pentru aceste servicii. Deși terminalele necesar pentru conexiunea la Starlink nu se vând în Iran, acestea se pare că au fost introduse în Iran pe canale neoficiale.
Modernizarea rampei de lansare LC-1/5 (Gagarin Start) de la Baikonur, de unde Iuri Gagarin a fost lansat în spațiu în 12 aprilie 1961, se pare că nu va mai avea loc. Conform TASS, aceasta va fi transformată într-un muzeu. Ultimul zbor de pe rampa LC-1/5 a avut loc în 25 septembrie 1957, odată cu ultima lansare a rachetei Soiuz-FG (misiunea Soiuz MS-15). După această lansare, lansatorul Soiuz-FG a fost înlocuit cu Soiuz-2.1 și atunci planurile erau de transformare a acestei rampe într-una de pe care să poată fi lansate rachete Soiuz-2.1.
Marte
După ce în timpul precedentului zbor Ingenuity a doborât recordul de altitudine, cu ocazia celui mai recent zbor, al 62-lea, elicopterul marțian și-a doborât recordul de viteză: 10 m/s. Zborul a avut loc în 12 octombrie 2023 (Sol 940) și a durat 121.1 secunde. De atunci, Ingenuity a zburat și în 19 octombrie (Sol 947), parcurgând 579 de metri și atingând o altitudine maximă de 12 metri, timp de 142.6 secunde.
Joi, 19 octombrie, la ora 22:55 UTC, sonda europeană Mars Express (MEX) a efectuat orbita cu numărul 25000 în jurul lui Marte. Sonda a fost lansată în 02 iunie 2003 de o rachetă Soiuz-FG și a intrat pe orbita Planetei Roșii în 25 decembrie 2023. MEX este a doua cea mai longevivă sondă interplanetară aflată pe orbita unei alte planete decât Pământul, după sonda americană Mars Odyssey.
Spațiul interplanetar
NASA are deja peste 70 de grame de fragmente de pe asteroidul Bennu, înainte să deschidă compartimentul principal al capsulei trimise de Osiris-REx pe Pământ—mai mult decât obiectivul inițial al misiunii (60 de grame). O cantitate și mai mare de material se află în compartimentul principal al capsulei, care însă nu poate fi deschis: 2 din cele 35 de șuruburi care securizează capsula par să fie înțepenite. Așa că NASA va trebui să certifice alte unelte, cu care cele două șuruburi buclucașe să poată fi deschise, fără a contamina probele de sol din interiorul acesteia.
Anul trecut, sonda Voyager-1 ne-a dat ceva emoții, după ce comunicațiile cu Pământul au fost întrerupte o perioadă, datorită unei poziționări greșite a antenei. Până la urmă, problema a fost rezolvată, iar acum inginerii de la JPL vor trimite un patch software spre cele două sonde Voyager, pentru a se asigura că această situație nu se va mai întâmpla în viitor și că nu va fi afectată și cealaltă sondă, Voyager-2. În același timp, inginerii se vor asigura că în viitor, sondele vor efectua mai puține manevre ale motoarelor (folosite pentru poziționarea antenei spre Pământ), reducând astfel rezidurile care se depun pe canalele din componența motoarelor și prelungind astfel viața celor două sonde interplanetare (Voyager-1 și Voyager-2 au fost lansare în 1977 și ele continuă să fie active și să transmită telemetrie și date chiar și astăzi, de la peste 20 de miliarde de kilometri de Pământ).
Având în vedere reducerea bugetului pentru departamentului de astrofizică, NASA ia în considerare reducerea bugetelor alocate telescoapelor spațiale Hubble și Chandra. Pentru anul fiscal 2024, departamentul a solicitat 1.56 miliarde de dolari, însă nu este deocamdată clar ce procent din această sumă va fi până la urmă alocată. Hubble (93.3 milioane dolari) și Chandra (68.7 milioane dolari) sunt cele mai costisitoare misiuni ale departamentului de astrofizică al NASA, după telescopul spațial Hubble.
Telescopul spațial Jamess Webb a descoperit nanocristale de cuarț în straturile superioare ale exoplanetei WASP-17b, aflată la 1300 de ani-lumină distanță de Pământ. Descoperirea a fost posibilă grație echipamentului MIRI (Mid-Infrared Instrument) de la bordul telescopului spațial. Este pentru prima dată când particule de (dioxid de) siliciu sunt detectate în atmosfera unei exoplanete. WASP-17b are un volum de aproximativ 7 ori mai mare decât Jupiter și o perioadă orbitală de doar 3.7 zile, iar nanoparticulele de cuarț au un diametru de aproximativ 10 nanometri. Pentru că exoplaneta este extrem de fierbinte (1500 °C) în regiunea în care se presupune că se află aceste nanocristale și pentru că presiunea atmosferică mult mai mică decât pe Pământ, cristalele solide de dioxid de siliciu se pot forma direct din gaz, fără să mai treacă în prealabil prin fază lichidă.
Imaginea ediției
Oameni pe orbită
La bordul Stației Spațiale Internaționale se află următorii membri ai Expediției 70:
Jasmin Moghbeli, 🇺🇸 NASA, Dragon Crew-7, din 26.08.2023;
Andreas Mogensen, 🇩🇰 ESA, Dragon Crew-7, din 26.08.2023;
Satoshi Furukawa, 🇯🇵 JAXA, Dragon Crew-7, din 26.08.2023;
Konstantin Borisov, 🇷🇺 Roscosmos, Dragon Crew-7, din 26.08.2023;
Oleg Kononenko, 🇷🇺 Roscosmos, Soiuz MS-24, din 15.09.2023;
Nikolai Chub, 🇷🇺 Roscosmos, Soiuz MS-24, din 15.09.2023;
Loral O’Hara, 🇺🇸 NASA, Soiuz MS-24, din 15.09.2023.
La bordul stației spațiale chineze Tiangong se află următorul echipaj:
Jing Haipeng (🇨🇳 CNSA, Shenzhou-16), din 30.05.2023;
Zhu Yangzhu (🇨🇳 CNSA, Shenzhou-16), din 30.05.2023;
Gui Haichao (🇨🇳 CNSA, Shenzhou-16), din 30.05.2023;
Tang Hongbo (🇨🇳 CNSA, Shenzhou-17), din 26.10.2023;
Tang Shengjie (🇨🇳 CNSA, Shenzhou-17), din 26.10.2023;
Jiang Xinlin (🇨🇳 CNSA, Shenzhou-17), din 26.10.2023.
Lansări orbitale recente
2023-165: În 27 octombrie, ora 06:04 UTC, Rusia a lansat de pe cosmodromul militar Plesetsk satelitul Kosmos-2570, folosind o rachetă Soiuz-2.1b. Cel mai probabil este vorba despre un satelit militar din constelația Lotos-S1, folosind pentru supraveghere electronică. La fel ca în cazul precedenților sateliți Lotos, este de așteptat ca după circularizarea orbitei, de la bordul satelitului principal, să fie lansat un satelit de mici dimensiuni.
2023-164: În 26 octombrie, ora 03:13 UTC, o rachetă Changzheng-2F a lansat pe orbită capsula Shenzhou-17, la bordul căreia s-au aflat 3 taikonauți: Tang Hongbo (al doilea zbor), Tang Shengjie (primul zbor) și Jiang Xinlin (primul zbor). Lansarea a avut loc de la centrul spațial Jiuquan și joncțiunea cu modulul Tianhe al stației spațiale chineze Tiangong a avut loc 6.5 ore mai târziu, la ora 09:46 UTC.
2023-163: În 23 octombrie, la ora 20:03 UTC, o rachetă Changzheng-2D a lansat trei sateliți Yaogan-39-04 pe orbită terestră joasă, de pe rampa LC-3 a centrului spațial Xichang.
2023-162: Duminică, 22 octombrie, ora 02:17 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 23 de sateliți Starlink (6.24), de pe rampa SLC-40 a centrului spațial Cape Caneveral din Florida; a fost al 4-lea zbor ar treptei primare B1080, care a fost recuperată pe barja A Shortfall of Gravitas; a fost cea mai mare masă lansată de o rachetă Falcon 9 pe orbită: 18.4 tone.
2023-161: Sâmbătă, 21 octombrie, ora 08:23 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 21 de sateliți Starlink (7.5), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 16-lea zbor ar treptei primare B1061, care a fost recuperată pe barja Of Course I Still Love You.
2023-160: Miercuri, 18 octombrie, ora 00:39 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 22 de sateliți Starlink (6.23), de pe rampa SLC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida; a fost al 16-lea zbor ar treptei primare B1062, care a fost recuperată pe barja Just Read the Instructions.
2023-159: Duminică, 15 octombrie, ora 00:54 UTC, o rachetă Changzheng-2D a lansat pe orbită heliosincronă (756 x 773 km altitudine, 98.6 grade înclinație orbitală) satelitul de observare al suprafeței Pământului Yunhai-1-04, de pe rampa LC43/94 a centrului spațial Jiuquan.
Detalii și statistici despre toate zborurile orbitale, găsiți pe site-ul www.parsec.ro.
Buletinul Cosmic apare de fiecare dată când avem Lună Plină (gratuit pentru toți abonații) sau Lună Nouă (doar pentru abonații care sprijină financiar acest proiect, prin platforma Substack).
Erată: în ultimele numere ale Buletinului Cosmic, în secțiunea Oameni în spațiu, dintr-o regretabilă eroare, a fost complet omis echipajul Shenzhou-17 și a fost prezentată doar componența echipajului Shenzhou-16; am remediat abia acum această eroare, cu câteva zile înainte ca acesta să revină pe Pământ.