Buletin Cosmic 170
Legătura dintre asteroidul 2024 BX1 și Mercur, ultimul zbor al lui Ingenuity, misiuni chinezești planificate spre Lună, un nou record privind șederile în spațiu dar și câteva știri spațiale locale
Orbita terestră
Starlab Space (un joint-venture între Voyager Space și Airbus) a semnat un acord cu SpaceX pentru lansarea viitoarei stații spațiale Starlab folosind o rachetă Starship, cândva până la sfârșitul deceniului. În comunicatul de presă, Starlab Space enumeră ca parteneri în acest proiect pe Northrop Grumman, ESA sau Hilton Hotels. Starlab Space a primit deja de la NASA fonduri în valoare de 217.5 milioane de dolari (în două tranșe), în cadrul unui program pentru stimularea companiilor private în dezvoltarea de viitoare stații spațiale care să înlocuiască Stația Spațială Internațională. Inițial, din proiectul Starlab făcea parte și Lockheed Martin (care ulterior s-a retras) și stația spațială avea un modul gonflabil, lucru ce făcea posibilă lansarea ei folosind o rachetă convențională. În actuala configurație, Starlab are un modul rigid, clasic, cu diametrul de 8 metri, ceea ce face ca lansarea să fie imposibilă cu orice altceva în afară de Starship (Falcon 9 are un diametru de 3.7 metri, Vulcan 5.4 metri iar New Glenn va avea 7 metri). Nu este singurul contract semnat de viitori clienți ai Starship: pe lângă misiunile Artemis-3, Artemis-4, Polaris, Dear Moon și viitorii sateliți Starlink, Starship urmează să mai lanseze satelitul Superbird-9, roverul lunar FLEX și modulul (sau stația spațială) Vast.
Naveta Dreamchaser Tenacity a companiei Sierra Space a ajuns la centrul spațial Neil Armstrong al NASA (Ohio), unde i-a fost instalat modulul de serviciu Shooting Star, în timpul ultimelor teste pentru zborul inaugural. Tenacity va fi lansată pe orbită în luna aprilie (misiunea SNC Demo-1), în cel de-al doilea zbor al rachetei Vulcan (Cert-2), urmând să andocheze la modul Harmony al Stației Spațiale Internaționale.
Eutelsat a anunțat că a retras din uz satelitul Eutelsat 113 West A (cunoscut și sub numele de Satmex-6) aflat pe orbită geostaționară, datorită unor probleme tehnice, care au survenit în 31 ianuarie. Satelitul, lansat în 28 mai 2006, asigura servicii de telecomunicații pentru America de Nord, America de Sud, Hawaii și Insulele Caraibe și-a depășit cu 3 ani perioada de viață estimată inițial.
Samantha Cristoforetti va conduce o echipă din partea ESA responsabilă cu implementarea inițiativei LEO Cargo Return Service, un proiect european pentru o navă cargo care să poată transporta încărcătură utilă spre orbita terestră joasă, dar care să supraviețuiască revenirii prin atmosferă și să poată aduce cargo și înapoi pe Pământ (navă cargo construită de sectorul privat). În prezent, nu există un vehicul european pentru transport de marfă spre și dinspre orbita terestră joasă, însă ESA speră să schimbe acest lucru, împreună cu Cristoforetti: lansat anul trecut, proiectul va vedea primele contracte semnate în luna mai a acestui an.
Stația Spațială Internațională
Capsula Cygnus NG-20, lansată în 30 ianuarie, a andocat la modulul Unity al Stației Spațiale Internaționale (ISS) joi, 1 februarie, după ce a fost capturată folosind brațul robotic Canadarm2 al stației. Cygnus transporta 3.7 tone de echipamente și provizii (14 kilograme în compartimentul nepresurizat al capsulei): 1.1 tone provizii pentru echipaj, 1.4 tone echipamente științifice, 16 kilograme echipamente necesare pentru viitoarele activități extravehiculare, 1.1 tone echipamente necesare pentru funcționarea ISS și 67 de kilograme de componente pentru computerele de la bord. În capsulă s-au aflat și două noi brațe robotice care vor fi montate în exteriorul ISS, lângă sasul Bishop al companiei Nanoracks. Cele două brațe, cu o lungime de 1.5 metri, sunt fabricate de compania japoneză GITAI și reprezintă un prototip pe care compania speră să-l dezvolte în viitor, pentru misiuni de manipulare (pe orbită) a sateliților.
Duminică, 04 februarie, ora 08:30 UTC, cosmonautul Oleg Kononenko a depășit recordul pentru cel mai mult timp petrecut cumulat pe orbită, deținut până acum de Ghenadi Padalka (878 de zile, 11 ore, în 5 zboruri cosmice). Kononenko, aflat și el în cea de-a 5-a misiune spațială, va depăși 1000 de zile petrecute cumulat pe orbită în 5 iunie 2024 și va reveni pe Pământ abia în 24 septembrie 2024. Toți cei 5 astronauți care au petrecut cumulat mai mult de 2 ani în spațiu sunt ruși (Advedeev, Kaleri, Krikaliov, Malenchenko, Padalka, Kononenko) și până în prezent sunt 51 de persoane care au petrecut mai mult de 1 an cumulat în spațiu.
Luna
JAXA a făcut publice, în cadrul unei conferințe de presă, mai multe detalii cu privire la aselenizarea landerului SLIM. Astfel, în timpul manevrei de survol de la 50 de metri altitudine deasupra solului selenar, landerul nipon SLIM a suferit o problemă tehnică, ce a dus la pierderea unui propulsor principal (acesta s-a desprins de lander și a căzut pe Lună în timpul survolului). Ca urmare, sonda a deviat cu 9 metri pe secundă în timpul apropierii de sol, deviație care nu a putut fi corectată de restul de propulsoare, și astfel SLIM a ajuns la 55 de metri de ținta propusă; însă chiar și așa abaterea a fost în marja de 100 de metri propuși inițial. LEV-2 (SORA-Q), unul dintre roverele desprinse de lander cu câteva secunde înainte de aselenizare, a trimis o imagine cu landerul, care, așa cum se vede, nu stă într-o poziție ideală. Imaginea a fost transmisă pe Pământ de LEV-1, celălalt rover. LEV-1 a funcționat timp de 1 oră și 51 de minute, mai mult decât anticipa JAXA, și a efectuat 6 salturi. Pentru că între timp Soarele și-a schimbat unghiul, panourile solare ale SLIM au fost iluminate și bateriile de la bord reîncărcate, iar în 29 ianuarie, JAXA a reușit să restabilească legătura radio cu SLIM. Din păcate, după 1 februarie, în zona în care a ajuns SLIM a început noaptea lunară, care durează 14 zile. JAXA va reîncerca să contacteze roverul și în următoarea zi lunară, însă șansele ca acesta să mai răspundă comenzilor primite de pe Pământ sunt mici, pentru că el nu a fost proiectat pentru a supraviețui temperaturilor scăzute din timpul nopții lunare.
LEV-2 (sau SORA-Q), unul din cele două rovere care a ajuns pe Lună cu câteva secunde înainte de SLIM și care a reușit să facă o poză cu SLIM răsturnat, a fost construit de compania niponă de jucării Takara Tomy—aceeași companie care ne-a oferit jucăriile Transformers. Mai mult, compania Takara Tomy chiar vinde o versiune a SORA-Q, cu ¥27500 (aproximativ $185).
Agenția Spațială Europeană (ESA), împreună cu Hassell, o firmă de arhitectură, au lansat Lunar Master Plan, un concept al unei viitoare baze lunare, realizată din module gonflabile și protejată de stabilopozi hexagonali, construiți din regolitul lunar prin tehnici de imprimare 3D. Astfel, baza este una modulară, care poate fi extinsă pentru a găzdui până la 150 de astronauți. Modulul gonflabil EUROHAB, luat în considerare pentru Lunar Master Plan, este un proiect al companiei franceze Spartan Space, va avea un diametru de 7 metri și mai multe astfel de module vor fi transportate pe suprafața Lunii folosind landerul european Argonaut. ESA lucrează deja la acest lander, care va avea un diametru de 4.5 metri și o înălțime de 6 metri, urmând să fie lansat de o rachetă Ariane 64. Argonaut va transporta putea transporta 1.2 tone pe suprafața Lunii și va putea să aselenizeze cu o precizie de 100 de metri. ESA speră să poată folosi Argonaut și în viitoarele misiuni Artemis, pentru că Lunar Master Plan este departe de a fi pus în practică.
Viitorul satelit chinezesc Queqiao-2 a ajuns la centrul spațial Wenchang, unde este pregătit pentru a fi lansat de o rachetă Changzheng-8 cel mai probabil în luna martie spre punctul Lagrange Pământ—Lună L2. De acolo, el va funcționa ca un releu pentru viitoarele misiuni Chang’e-6, Chang’e-7 și Chang’e-8 dar și pentru misiunea Chang’e-4, aflată în desfășurare pe fața îndepărtată a Lunii (și deservită în prezent de primul satelit Queqiao). Queqiao-2 are o masă de 1200 kilograme, o antenă cu diametrul de 4.2 metri și o durată de viață estimată la cel puțin 8 ani. După misiunea Chang’e-6, de scurtă durată, Queqiao-2 va intra pe orbita Lunii, pentru următoarele două misiuni selenare chinezești (care vor ajunge la polul sud lunar). Chang’e-6 va fi prima misiune care urmează să aducă pe Pământ eșantioane de sol lunar de pe fața îndepărtată a Lunii. Lansarea Chang’e-6 este programată pentru luna mai 2024.
Misiunea Chang'e-7, care urmează să ajungă la Polul Sud lunar în 2026, va fi trimisă spre craterul Shackelton, spre care se vor îndrepta și misiunile Artemis (craterul este suficient de mare pentru mai multe misiuni). Chang'e-7 conține o sondă orbitală, un lander și un rover, iar obiectivul principal al misiunii este detectarea prezenței apei în solul selenar, folosind mai multe instrumente științifice care vor fi trimise pe orbita și pe suprafața lunii (seismometru, radar, magnetometru, spectrometru etc).
Pentru că uneori e nevoie de electricitate și în zonele umbrite ale Lunii, NASA plănuiește să trimită un reactor nuclear pe Lună, care să funcționeze timp de 10 ani fără intervenția unui echipaj. În prima fază, un prototip care va avea mai puțin de 6 tone și va fi capabil să genereze 40 kW va fi trimis pe Lună în primii ani ai decadei următoare, urmând ca o versiune ulterioară a acestui dispozitiv să fie plasată pe un versant întunecat al craterului Shakelton, acolo unde echipajul va avea nevoie de energie, însă panourile solare nu sunt o soluție viabilă.
Marte
Din păcate, zborul cu numărul 72 a fost ultimul pentru elicopterul marțian Ingenuity: în urma unei la aterizări forțate, elicopterul marțian și-a avariat cel puțin una dintre pale, ceea ce face imposibil un nou zbor. Ajuns pe Marte la bordul roverului Perseverance, Ingenuity a parcurs în zbor, cumulat, o distanță de 17 km, timp de aproximativ 128 de minute (altitudinea maximă atinsă a fost de 24 de metri, deși inițial planul a fost pentru doar 5 metri). Ce se va întâmpla cu Ingenuity, acum că nu mai poate zbura? Elicopterul marțian are un set de panouri solare relativ curate și încă mai poate comunica radio cu Perseverance. Însă roverul își va continua misiunea pe suprafața planetei Marte și se va îndepărta treptat de Ingenuity, până când legătura radio dintre cele două vehicule va fi pierdută definitiv.
Spațiul interplanetar
ESA a aprobat două noi misiuni spațiale: EnVision, care va decola spre Venus în 2031, și LISA, misiune în cadrul căreia vor fi lansate în 2035 trei sonde pentru a identifica și studia undele gravitaționale (sondele vor ajunge pe o orbită în jurul Soarelui). Asta înseamnă că ESA va începe implementarea celor două misiuni, aflate până acum în faza de studiu. O rachetă Ariane 6 va fi folosită pentru fiecare din aceste misiuni.
Telescopul spațial James Webb a observat direct, pentru prima dată, două planete (WD 1202-232 și WD 2105-82) care au supraviețuit morții stelei din sistemul planetar din care făceau parte, cam ce se va întâmpla și în sistemul nostru solar pentru aproximativ 8 miliarde de ani.
Romania, prin Institutul de Științe Spațiale (ISS), Filiala INFLPR, este direct implicata in procesul de construcție al misiunii LISA. Mai multe detalii puteți citi pe pagina de Facebook a ISS.
Știați că Venus are un satelit natural și că acest satelit se numește Zoozve? De fapt, nu este chiar un satelit, pentru că Zoozve nu se rotește în jurul lui Venus (deși așa ar părea dacă l-am observa de pe suprafața lui Venus), ci în jurul Soarelui, însă are o traiectorie specială, cuplată de orbita lui Venus. Zoozve a fost descoperit în 2002 de astronomul american Brian A. Skiff, care l-a raportat la Minor Planet Center, așa cum prevede procedura, iar obiectul a primit numele provizoriu 2002 VE68, așa cum se întâmplă cu obiectele noi descoperite de astronomi. Nume cu care obiectul a rămas până acum câteva zile, când a fost schimbat dintr-o… greșeală. Cum s-a ajuns de aici la Zoozve? La începutul anului, Latif Nasser, un cercetător canadian, a observat că posterul cu Sistemul Solar din camera copilului său conținea un obiect lângă Venus, deasupra căruia ilustratorul (Alex Foster) a scris Zoozve. Foster a recunoscut ulterior că a scris greșit numele obiectului 2002 VE68, însă aceasta gafă simpatică a făcut ca Uniunea Astronomică Internațională să boteze oficial obiectul 2002 VE68 cu numele Zoozve. Și Pământul are câțiva astfel de cvasisateliți: 469219 Kamoʻoalewa, 2004 GU9, 2006 FV35, 2014 OL339, 2013 LX28, 2020 PP1 și 2023 FW13.
Știați că și Mimas, satelitul lui Saturn, are un vast ocean sub calota de gheață de la suprafață? Mai mult, este un ocean relativ nou (în termeni geologici), având doar 25 de milioane de ani vechime, conform unui studiu recent publicat în revista Nature.
Alte știri, pe scurt
Fragmentele meteoritului rezultat în urma intrării în atmosfera Pământului a asteroidului 2024 BX1 (descoperit cu mai puțin de 3 ore înainte de eveniment de astronomul maghiar Krisztián Sárneczky) au fost analizate în laborator și concluzia este că meteoritul face parte dintr-o clasă rară de meteoriți, acondrite, meteoriți denumiți aubrite. Acest lucru a făcut ca operațiunile de recuperare de fragmente să se desfășoare cu dificultate: aubritele nu seamănă, la prima vedere, cu meteoriții obișnuiți (condrite), nu au avea crustă de culoare închisă, au în schimb o crustă translucidă și conține foarte puțin fier, ceea ce îi face să fie, vizual, asemănători cu rocile obișnuite. Cel mai probabil, meteoritul va purta numele Ribbeck, după numele localității unde a fost găsit. Rezultatele analizelor au fost trimise Comitetului pentru Nomenclatură al The Meteoritical Society, pentru confirmare. Una din teoriile originii aubritelor susține că acestea ar fi fragmente dintr-un impact primordial al actualei planete Mercur cu un alt corp ceresc, impact care a avut loc la începuturile sistemului solar, caz în care 2024 BX1 ar fi un fragment din ceea ce a fost cândva planeta Mercur.
Pentru prima dată, o navetă spațială americană a fost montată vertical, altundeva decât la centrul spațial Kennedy sau Vandenberg: naveta spațială Endeavour a părăsit pavilionul în care era expusă (la orizontală) la California Science Center (CASC) din Los Angeles. În jurul navetei va fi construită o nouă clădire, unde Endeavour va putea fi admirată în configurația similară celei de pe rampa de lansare: cu rezervorul principal și cele două boostere auxiliare atașate, rivalizând astfel cu expoziția navetei Atlantis de la centrul spațial Kennedy. Noua expoziție a CASC va fi deschisă în următorii ani.
La sfârșitul lunii decembrie, Wu Yansheng și Wang Changqing, două persoane importante din industria spațială și de apărare din China (cu funcții de conducere în companiile de stat China Aerospace Science and Technology Corporation —CASC, principalul contractor al programului spațial chinezesc, respectiv China Aerospace Science & Industry Corporation —CASIC) au fost înlăturate din funcțiile deținute. La finalul lunii ianuarie, Wang Xiaojun (director al China Academy of Launch Vehicle Technology —CALT, organizație care, printre altele, produce rachetele Changzheng) a fost și el înlăturat din funcție.
Pentagonul a abordat recent SpaceX cu privire la o eventuală preluare a Starship pentru misiuni sensibile și potențial periculoase, ca un activ deținut și operat direct de Departamentul de Apărare, în loc să contracteze compania pentru a lansa încărcături utile (așa cum procedează acum).
Compania spaniolă PLD Space va primi 40.5 milioane de euro de la guvernul spaniol pentru a continua dezvoltarea rachetei orbitale Miura 5. Compania va trebui să returneze suma de bani într-o perioadă de 10 ani, după ce racheta va începe să deruleze misiuni comerciale, adică începând cu 2026 (zborul inaugural este planificată să aibă loc anul viitor). În iulie 2023, PLD Space a primit 1.5 milioane de euro și o variantă suborbitală a rachetei, Miura-1, a zburat în 07 octombrie 2023.
Viitorii sateliți ai Forțelor Spațiale ale SUA vor fi construiți cu o interfață care va permite re-alimetarea lor pe durata misiunilor (Passive Refueling Module —PRM), interfață dezvoltată de compania SpaceLogistics, parte a Northrop Grumman. Prin misiunile MEV (Mission Extension Vehicle), Northrop Grumman a dovedi că deține expertiza necesară cuplării a doi sateliți aflați pe orbită geostaționară, urmează ca în viitorul apropiat SpaceLogistic să execute și misiuni de re-alimentare orbitală a sateliților.
Jet Propulsion Laboratory (JPL) renunță la 530 de angajați (8% din forța de muncă) și la 40 de contractori, după ce la începutul lunii trecute a renunțat la alți 100 de contractori. Cauzele acestor decizii au legătură cu măsuri de reducere a costului misiunii Mars Sample Return (MSR), dar și cu incertitudinea privind bugetul pentru anul 2024. O nouă arhitectură a misiunii MSR este așteptată să fie anunțată în săptămânile viitoare.
NASA anunță că a încheiat cu succes 6 din cele 12 teste necesare pentru certificarea noilor motoare RS-25, care vor fi folosite pentru a propulsa rachetele SLS în misiunile ulterioare Artemis-4 (testele au avut loc la centrul Stennis al NASA din Mississippi). Dacă până la Artemis-4 inclusiv NASA va folosi pentru SLS motoarele rămase de la naveta spațială (RS-25D), începând cu Artemis-5, SLS va fi dotată cu motoare RS-25E de unică folosință, fabricate de L3Harris (compania care a achiziționat de curând Aeroject Rocketdyne) folosind tehnologii moderne, care, cel puțin teoretic, ar trebui să însemne o reducere a costului de producție. În 20 mai 2020, NASA a semnat un contract prin care se obliga să plătească 1.79 miliarde de dolari pentru 18 noi motoare RS-25E, care să fie folosite în misiunile Artemis după epuizarea stocului de motoare RS-25D moștenite de la naveta spațială.
Guvernul nipon finanțează cu 27 milioane de dolari compania Pale Blue pentru continuarea dezvoltării unui motor cu apă folosit pentru propulsia sateliților. Conceptul a fost deja testat pe orbită în martie anul trecut, când jeturi de abur au deplasat un mic satelit cubesat 6U, denumit Star Shpere. Compania lucrează în prezent la o versiune îmbunătățită a motorului, capabil să propulseze, în primă fază, sateliți cu masa până la 10 kilograme, urmând ca în anii următor, motoarele cu efect Hall să folosească apa pentru propulsia sateliților cu o masă de până la 500 de kilograme.
Evenimente locale
Conform Agerpress, România a preluat președinția Subcomitetului Științific și Tehnic al Comitetului ONU pentru utilizarea pașnică a spațiul cosmic. Președinția comitetului și subcomitetelor revine o dată la zece ani, pentru un mandat de doi ani, prin rotație, câte unui reprezentant al grupurilor regionale din cadrul ONU, unde sunt analizate candidaturile propuse de statele membre și este aleasă cea mai competentă persoană în domeniul spațial și în funcționarea comitetului de specialitate al ONU. Grupul statelor est-europene, din care face parte și România, a analizat și aprobat candidatura doamnei Ulpia Elena Botezatu, specialistă în cadrul Agenției Spațiale Române, la postul de președinte al Subcomitetului Științific și Tehnic al Comitetului ONU pentru utilizarea pașnică a spațiului cosmic, candidatura fiind confirmată prin consens de cele 107 state membre ale COPUOS.
Ești tânăr și vrei să lucrezi la Agenția Spațială Europeană (ESA)? Probabil dacă citești acest Newsletter, răspunsul la cel puțin una dintre cele două întrebări este da. Dacă ai terminat recent un masterat într-un domeniu tehnic sau dacă ești în ultimul an la un curs de masterat, s-ar putea să fii eligibil pentru programul Young Graduate Trainee (YGT) al ESA, unde sunt disponibile peste 100 de poziții. Mai multe detalii, pe pagina ESA dedicată Young Graduate Trainee.
Anca Grădinaru a realizat, pentru Europa Liberă, un interviu cu ambasadorul Sorin Ducaru, directorul Centrului Satelitar al Uniunii Europene, în care aflăm detalii cu privire la IRIS², viitoarea constelație satelitară a Comisiei Europene. Interviul poate fi citit aici, sau ascultat/urmărit pe YouTube.
Imaginea ediției
Oameni pe orbită
La bordul Stației Spațiale Internaționale se află următorii membri ai Expediției 70:
Jasmin Moghbeli, 🇺🇸 NASA, Dragon Crew-7, din 26.08.2023;
Andreas Mogensen, 🇩🇰 ESA, Dragon Crew-7, din 26.08.2023;
Satoshi Furukawa, 🇯🇵 JAXA, Dragon Crew-7, din 26.08.2023;
Konstantin Borisov, 🇷🇺 Roscosmos, Dragon Crew-7, din 26.08.2023;
Oleg Kononenko, 🇷🇺 Roscosmos, Soiuz MS-24, din 15.09.2023;
Nikolai Chub, 🇷🇺 Roscosmos, Soiuz MS-24, din 15.09.2023;
Loral O’Hara, 🇺🇸 NASA, Soiuz MS-24, din 15.09.2023;
Împreună cu aceștia, sunt și membri echipajului comercial Axiom-3:
Michael López-Alegría, 🇺🇸🇪🇸 Axiom Space, Dragon Ax-3, din 20.01.2024;
Walter Villadei, 🇮🇹 Forțele Aeriene Italiene, Dragon Ax-3, din 20.01.2024;
Alper Gezeravcı, 🇹🇷 Agenția Spațială Turcă, Dragon Ax-3, din 20.01.2024;
Marcus Wandt, 🇸🇪 SNSA / ESA, Dragon Ax-3, din 20.01.2024.
La bordul stației spațiale chineze Tiangong se află următorul echipaj:
Tang Hongbo, 🇨🇳 CNSA, Shenzhou-17, din 26.10.2023;
Tang Shengjie, 🇨🇳 CNSA, Shenzhou-17, din 26.10.2023;
Jiang Xinlin, 🇨🇳 CNSA, Shenzhou-17, din 26.10.2023;
Lansări orbitale
2024-026: Vineri, 09 februarie, ora 07:03 UTC, o rachetă Soiuz-2.1v a lansat un satelit militar de la cosmodromul Plesetsk, probabil Kosmos-2575; nu se cunosc detalii despre satelitul lansat, dar acesta pare să fie similar cu Kosmos-2574 (lansat la finalul anului trecut și aflat la 350 km altitudine, înclinație orbitală 96.8 grade).
2024-025: În 08 februarie, ora 06:33 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat, pe orbită heliosincronă, sonda PACE, pentru NASA, de pe rampa SLC-40 a centrului spațial Cape Canaveral; a fost al 4-lea zbor pentru treapta primară B1081, care după lansare a revenit la sol, pe Landing Zone 1 (LZ1); a fost a 37-a aterizare pe LZ1.
2024-024: Sâmbătă, 03 februarie la ora 03:06, o rachetă Jielon-3 a lansat 9 sateliți pe orbită geonsincronă de pe platforma maritimă Bo Run Zhou (amplasată în Marea Chinei de Sud).
2024-023: Vineri, 02 februarie, ora 23:37, o rachetă Changzheng-2C a lansat 11 sateliți de telecomunicații GeeSAT-2 (ai companiei chinezești Geespace) pe orbită terestră joasă, de pe rampa LC-3 a centrului spațial Xichang.
2024-022: Miercuri, 31 ianuarie, o rachetă Electron a companiei americane Rocket Lab a lansat pe orbită heliosincronă 4 sateliți Skylark (Lemur-2) ai companiei Spire Global (misiunea Four of a kind); lansarea a avut loc de pe rampa LC-1B a centrului spațial mahia din Noua Zeelandă, la ora 06:34 UTC, iar prima treaptă a rachetei Electron a revenit prin atmosferă și a fost recuperată din apele Oceanului Pacific.
2024-021: O rachetă Falcon 9 a lansat pentru prima dată o capsulă cargo Cygnus, în misiunea NG-20 (după ce racheta Antares-230, folosită până acum de compania Northrop Grumman, a fost retrasă și urmează să fie înlocuită cu o versiunea cu motoare Miranda, produse de compania Firely) spre Stația Spațială Internațională; lansarea a avut loc marți, 30 ianuarie, de pe rampa SLC-40 a centrului spațial Cape Canaveral, la ora 17:07 UTC; a fost al 10-lea zbor pentru treapta primară B1077, care după lansare a revenit la sol, pe Landing Zone 1, aflată la câțiva kilometri de rampa de lansare.
2024-020: În data 29 ianuarie, ora 05:57 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 22 de sateliți Starlink (7.12), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 9-lea zbor al treptei primare B1075, care ulterior lansării a recuperată pe barja Off Course I Still Love You.
2024-019: În data 29 ianuarie, ora 01:10 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 23 de sateliți Starlink (6.38), de pe rampa LC-39A a centrului spațial Kennedy din Florida; a fost al 18-lea zbor al treptei primare B1062, care ulterior lansării a recuperată pe barja A Shortfal of Gravitas.
2024-018: În 28 ianuarie, ora 00:02 UTC, o rachetă iraniană Simorgh, aparținând agenției spațiale iraniene și lansată de la centrul spațial Semnan, a ajuns pentru prima dată pe orbită, transportând trei sateliți: Mahda, Hatef-1 și Keyhan-2, ultimii doi fiind cubesats (fiecare având o masă mai mică de 10 kg) folosiți pentru comunicații, în timp ce Mahda (32 kg) este un prototip, folosit pentru testarea diverselor componente. Sateliții au ajuns pe o orbită cu altitudinea de 450 km și au fost confirmați de NORAD la doar câteva ore după lansare. Lansarea rachetei Simorgh vine la doar 8 zile distanță de o altă lansare reușită din Iran, cea a rachetei Qaem-100.
Detalii și statistici despre toate zborurile orbitale, găsiți pe site-ul www.parsec.ro.
Buletinul Cosmic apare de fiecare dată când avem Lună Plină (gratuit pentru toți abonații) sau Lună Nouă (doar pentru abonații care sprijină financiar acest proiect, prin platforma Substack).