Buletin Cosmic 173
Buletin Cosmic 173
Al treilea test Starship, căi ferate selenare, Europa alege Falcon 9 pentru Galileo, detalii Argo, schimbare de echipaj pe ISS, noi cutremure selenare
Orbita terestră
De obicei, sateliții geostaționari au dimensiuni mari (și mase măsurate în tone), iar asta înseamnă timpi lungi de asamblare și o complexitate ridicată. Terran Orbital își propune să dezvolte sateliți destinați orbitei geostaționare, însă de dimensiuni reduse, pentru a reduce și timpul alocat asamblării acestora (coborând astfel și prețul oferit clienților). Recent, Lockheed Martin și-a exprimat intenția de a cumpăra compania Terran Orbital (ar fi păcat, pentru că simbolul Terran Orbital pe bursa de la New York este LLAP).
Compania americană Gravitics anunță că are în faza de proiect trei tipuri de module pentru viitoare stații spațiale orbitale, bazate pe platforma Starmax: cu diametrul de 4 metri (pentru a fi lansate cu Falcon 9 sau Vulcan), 6 metri (pentru New Glenn) și 8 metri (pentru Starship). În 2022, compania a anunțat că a primit o finanțare de 20 de milioane de dolari pentru dezvoltarea unor module spațiale, însă Gravitics nu participă în programul finanțat de NASA pentru dezvoltarea de alternative comerciale la Stația Spațială Internațională (precum Axiom Space sau consorțiile conduse de Blue Origin sau Voyager Space).
Uniunea Europeană a semnat un acord cu compania SpaceX pentru a lansa 4 sateliți Galileo, sateliții europeni de geolocalizare (pentru că mai durează până când racheta Ariane-6 va deveni operațională). Conform acordului, având în vedere tehnologiile europene proprietare folosite în sateliții Galileo, echipele UE și ESA au acces neîngrădit pe rampa de lansare și vor avea prioritate în recuperarea fragmentelor, în caz de lansare eșuată. Cei 4 sateliți vor fi lansați cândva spre finalul anului, în 2 tranșe (câte 2 sateliți o dată, fiecare cântărind aproximativ 700 de kilograme), pe orbită circulară la 22000 km altitudine. UE va plăti pentru aceste 2 lansări un total de 180 milioane euro (cu 30% mai mult decât prețul normal al unei lansări Falcon-9, din cauza securității ridicate a misiunii).
Blue Origin continuă dezvoltarea proiectului Blue Reef, o propunere de viitoare stația spațială privată (în ciuda zvonurilor recente care spuneau că Blue Origin nu își mai concentrează atenția în această direcție). NASA notează că Blue Reef a efectuat cu succes 4 teste esențiale pentru viitoarele sisteme de menținere a vieții de la bord: un sistem de control al contaminanților din apa potabilă, un test de oxidare, teste pentru recuperarea apei din urină și un test al rezervorului de apă potabilă. NASA a finanțat Blue Origin cu $172 milioane până acum, pentru a încuraja construirea unei alternative private la Stația Spațială Internațională.
Lansarea capsulei Boeing Starliner este amânată din nou, de această dată pentru începutul lunii mai (nu mai devreme de 1 mai). Problemele legate de parașutele capsulei au fost rezolvate și în prezent capsula este alimentată cu combustibil, operațiune care se va încheia săptămâna viitoare, urmând ca ulterior aceasta să ajungă pe rampa e lansare. După lansare, capsula va face joncțiunea cu Stația Spațială Internațională la 24 de ore după lansare și va rămâne andocată timp de aproximativ 8 zile, perioada de timp va fluctua în funcție de condițiile meteo din zonele de aterizare. La finalul misiunii, Starliner va reveni la sol într-una din următoarele locații:baza militară White Sands (New Mexico), Edwards (California), Dugway (Utah) sau Willcox Playa (Arizona).
Pentru prima dată, lansarea unei rachete Soiuz-2.1a cu echipaj la bord a fost amânată cu doar câteva secunde înainte de pornirea motoarelor: echipajul Soiuz MS-25, format din Tracy Dyson (SUA), Oleg Novițki (Rusia) și Marina Vasilevskaia (Belarus) este în siguranță, însă va trebui să mai aștepte câteva zile până când va ajunge la bordul Stației Spațiale Internaționale. În cele din urmă, lansarea a avut loc sâmbătă, 23 martie, ora 12:36 UTC.
Stația Spațială Internațională
Jasmin Moghbeli (NASA), Andreas Mogensen (ESA), Satoshi Furukawa (JAXA) și Konstantin Borisov (Roscosmos), membri ai echipajului SpaceX Crew-7 au revenit cu bine pe Pământ la bordul capsulei Dragon Endurance, după ce au petrecut 197 de zile în spațiu. Capsula Dragon s-a desprins de modulul harmony al Stației Spațiale Internaționale în 11 martie, la ora 15:20 UTC și contactul cu apa Golfului Mexic a avut loc în 12 martie, la ora 09:47 UTC (manevra orbitală de frânare a avut loc în 12 martie, în jurul orei 08:56 UTC).
Joi, 14 martie, la ora 13:11 UTC, nava cargo Progress MS-26, andocată la portul Zvezda al Stației Spațiale Internaționale (ISS), și-a pornit propulsorul principal pentru 1096.7 secunde, cu scopul de a crește viteza stației cu 1.59 km/s; ca urmare, altitudinea stației a crescut cu 2.8 km, pregătind astfel traiectoria ISS pentru lansarea capsulei Soiuz MS-25 (programată inițial pentru 21 martie, lansată în 23 martie) și pentru revenirea pe Pământ a capsulei Soiuz MS-24 (programată pentru 2 aprilie).
O nouă capsulă Dragon cargo a andocat la modulul american Harmony al ISS, sâmbătă, 23 martie, ora 11:19 UTC, în cadrul misiunii CRS-30.
Luna
Bugetul NASA pentru 2025, în scădere față de anul precedent, prevede, pe lângă altele, și amânarea pentru 2026 a primei misiuni demonstrative Starship HLS, fără echipaj, care trebuia să aibă loc anul viitor. Astfel, acum sunt programate pentru 2026 atât prima misiune Starship HLS, cât și misiunea Artemis III, care ar trebui să duc astronauți pe Lună, la bordul vehiculului Starship HLS. În acest scenariu, este puțin probabil ca Artemis III să includă și o aselenizare, așa că probabil aceasta va avea loc în 2027 sau 2028 (fie va fi amânată misiunea Artemis III, fie va fi modificată și aselenizarea reprogramată pentru Artemis IV). În același timp, misiunea Artemis V, în care urmează să debuteze landerul Blue Moon al companiei Blue Origin, este acum planificată pentru 2030 (amânată din septembrie 2029).
Compania americană Interlune are în plan construirea unui vehicul care să extragă heliul-3 din regolitul lunar, pe care să-l trimită apoi spre Pământ, unde să fie folosit pentru diverse aplicații, de la calculatoare cuantice și imagistică medicală la fuziune nucleară. Interlune a fost fondată de foși oficiali ai Blue Origin, Rob Meyerson și Gary Lai, dar și de astronautul și geologul Harrison Schmitt (Apollo 17) și deocamdată a adunat $18 milioane de la investitori privați. Heliu-3 este un izotop al heliului care este rar pe Pământ, dar care se găsește în cantități abundente pe Lună: magnetosfera Pământului oprește acest izotop, produs în reacțiile de fuziune din Soare, să ajungă pe Pământ, dar el este capturat în regolitul lunar. Chiar și așa, compania va trebui să proceseze sute de tone de regolit pentru a extrage 1 gram de heliu-3. În acest scop, Interlune vrea să trimită pe Lună o misiune demo, probabil în 2026 la bordul unor landere din programul CLPS, pentru a măsura cantitatea de heliu-3 disponibilă și pentru a testa tehnologia de extracție. Alte misiuni vor urma în 2028 și 2030, care să extragă heliul-3 și să-l trimită pe Pământ, unde în prezent un litru de heliu-3 costă mii de dolari.
DARPA (Defense Advanced Research Projects Agency) a ales compania Northrop Grumman pentru dezvoltarea unui concept privind o rețea de căi ferate pe Lună, în cadrul unui studiu mai larg, denumit The 10-Year Lunar Architecture (LunA-10), lansat de DARPA în 2023. Northrop Grumman va trebui să investigheze cum o astfel de rețea feroviară pe Lună ar putea fi folosită pentru transportul de marfă și de pasageri, contribuind astfel la dezvoltarea economiei selenare: să definească resursele necesare pentru construirea unor căi ferate lunare, să identifice riscurile logistice și tehnologice, să identifice costurile unui astfel de proiect și să studieze posibilitatea ca aceste căi ferate să fie construite de roboți (fundația, amplasarea șinelor, alinierea acestora, inspecția lor, depanarea și reparațiile necesare în timpul funcționării).
Între 1969 și 1977, aproximativ 13000 de cutremure au fost descoperite pe Lună, grație seismografelor lăsate pe suprafața selenară de echipajele misiunilor Apollo. O parte din acestea sunt generate de impacturi cu meteoriți, dar restul sunt cutremure generate din interiorul satelitului nostru artificial. În anii 80-90, NASA și-a pierdut interesul pentru datele transmise de aceste seismografe, însă Yosio Nakamura, un cercetător nipon a convins agenția spațială japoneză să finanțeze transferul și digitalizarea arhivei NASA care conținea datele brute trimise de aceste seismografe. Analizând vechile date, Nakamura a reușit să descopere alte 22000 de cutremure, din care 46 par să fie generate la adâncimi de peste 10 km. Cele mai multe din aceste cutremure de adâncime provin de la seismograful instalat de misiunea Apollo 15, care a aselenizat în cel mai nordic punct dintre toate misiunile Apollo. Datele au fost prezentate recent la Lunar and Planetary Science Conference și urmează să fie publicate în Journal of Geophysical Research.
Defense Advanced Research Projects Agency (DARPA), în cadrul studiului LunA-10, a identificat 6 direcții pentru accelerarea dezvoltării economiei lunare: (i) sisteme de disipare și de generare a căldurii (pentru funcționarea echipamentelor în bune condiții, atât în timpul zilei lunare, cât și în timpul nopții lunare), (ii) prospecțiuni orbitale lunare pe scară largă (pentru identificarea rezervelor de apă, oxigen și alte resurse utile viitoarelor misiuni), (iii) crearea de plachete mari de siliciu pentru microsisteme de pe Lună, unde condițiile pentru creșterea cristalelor pot să fie mai bune decât pe Pământ, creând astfel noi oportunități (iv) biomanufacturare și folosirea regolitului pentru accelerarea construcțiilor selenare, (v) noi concepte pentru creșterea ratelor de rafinare a minereului lunar în condiții de gravitație scăzută și (vi) noi concepte pentru poziționare, navigație și măsurarea timpului pe suprafața Lunii. Detalii, se regăsesc într-un articol publicat recent pe arXiv.
Compania Intuitive Machines a confirmat în 24 martie că landerul selenar Odysseus nu a mai răspuns apelurilor radio și consideră că misiunea acestuia este încheiată, după ce comunicațiilor radio s-au întrerupt la 7 zile după aselenizare. Având în vedere că landerul nu a fost proiectat să reziste unei nopți selenare, nu este deloc o surpriză faptul că nu au mai putut fi reluate comunicațiile radio, însă Intuitive Machines a mai încercat totuși să-l contacteze, în speranța ca panourile solare ar mai fi putut încărca bateriile de la bord. Din păcate, acest lucru nu s-a mai întâmplat.
Spațiul interplanetar
Sonda Europa Clipper, viitoarea misiune spre luna joviană Europa, va avea la bord un instrument științific denumit Surface Dust Analyzer (SUDA), care va putea analiza un singur grăunte de gheață din jurul satelitului pentru a stabili dacă oceanul subteran din care acesta provine conține sau nu forme de viață. Testele efectuate recent la sol au confirmat că sensibilitatea detectorului SUDA este suficient de mare pentru ca acesta să poată analiza cantități foarte mici de gheață, care sunt expulzate periodic la suprafața Europei (dar și a altor lumi similare, cum ar fi Callisto, Ganymede sau Enceladus). Rezultatele au fost publicate recent în Science Advances. Europa Clipper va fi lansată în 10 octombrie 2024, de o rachetă Falcon Heavy și va ajunge în sistemul jovian în 11 aprilie 2030.
Impactul sondei DART cu asteroidul Dimorphos din 26 septembrie 2022 nu i-a schimbat acestuia doar orbita (scurtându-i perioada cu 32.7 minute): conform unui studiu recent (publicat în The Planetary Science Journal), se pare că forma asteroidului a fost și ea alterată în urma impactului. Dacă înainte de impactul cu sonda DART, Dimorphos avea o formă aproximativă de sferoid oblic, după impact forma acestuia a devenit elipsoid triaxial, conform observațiilor fotometrice efectuate de o echipă de cercetători de la JPL, APL și alte instituții din SUA și Cehia.
Telescopul spațial Euclid, lansat în spațiu în 01 iulie 2023 pentru a studia evoluția universului, a avut probleme cu instrumentele de la bord: se pare că un strat foarte subțire de gheață s-a format pe echipamentele de la bord, care în afectează măsurătorile. Acest lucru s-a întâmplat din cauză că acesta a fost asamblat în atmosfera Pământului și mici cantități de apă au rămas în interiorul telescopului, chiar dacă acesta a efectuat manevre de degivrare imediat după lansare, iar temperatura normală de funcționare este de –140°C. Câteva zile mai târziu, cercetătorii au reușit să rezolve problema: au fost activate toate echipamentele de la bord care pot produce căldură, crescând în acest fel temperatura telescopului până la –3°C,aducând telescopul în parametri normali.
Alte știri din spațiu
Joi, 14 martie, SpaceX a efectuat al treilea test al rachetei Starship, de pe rampa de lansare a centrului spațial de la Boca Chica, Texas. Fereastra disponibilă lansării s-a deschis la ora 12:00 UTC, însă lansarea a fost amânată până la ora 13:25 UTC din cauza unor vase care nu părăsiseră zona de excluziune din Golful Mexic. Însă Starship a părăsit rampa fără întârziere și toate motoarele primei trepte au funcționat. După separarea de prima treaptă, Starship a ajuns la 234 km altitudine, la 25 de minute după lansare. Din păcate, prima treaptă s-a prăbușit în apele Atlanticului, cu o viteză mai mare decât anticipase SpaceX (motoarele, deși s-au reaprins, nu au reușit să frâneze suficient vehiculul pentru a atinge viteza optimă). Treapta secundară a continuat zborul prin spațiu și a efectuat cu succes teste ale trapei, dar și transferul de combustibil între două rezervoare interne. SpaceX a decis să nu mai repornească motoarele Raptor în timpul zborului (din cauza unor probleme cu orientarea vehiculului), așa că aflată pe o traiectorie balistică, suborbitală, Starship a reintrat prin atmosferă la 45 de minute după lansare (camerele de la bord oferind imagini spectaculoase), când au putut fi observate și resturi care păreau desprinse din Starship. Vehiculul nu a supraviețuit trecerii prin atmosferă (așa cum spera SpaceX), contactul fiind pierdut la T+49:35m, în timp ce Starship se afla la 65 km altitudine și cobora spre Pământ cu 7.14 km/s (telemetria a fost transmisă prin sateliții TDRSS ai NASA și prin Starlink).
Cu un nume deocamdată prea puțin inspirat (și, sper eu, temporar), Medium Launch Vehicle (MRV) va debuta anul viitor, de la centrul spațial Wallops din Virginia (Mid-Atlantic Regional Spaceport —MARS). Racheta este rezultatul unei colaborări între Northrop Grumman și Firefly Aerospace, o evoluție a lansatorului Antares, care va putea urca peste 16 tone pe orbita joasă a Pământului (dublu față de performanța Antares). Antares 330, cu o treaptă primară nouă, propulsată de 7 motoare Miranda, dezvoltate de Firefly Aerospace, va debuta tot anul viitor, pentru a continua lansările capsulei Cygnus spre Stația Spațială Internațională, în timp ce MLV, un lansator mai performant, urmează să se adreseze și pieței comerciale și nevoilor guvernamentale.
După ce un bolid a fost observat pe cerul Noii Zeelande în 13 martie, o echipă de vânători de meteoriți au pornit într-o expediție pentru găsirea unor fragmente. Joi, 21 martie, după mai bine de o săptămână de căutări, au găsit un meteorit (condrită), cu o masă de aproximativ 800 de grame, care provine din respectivul bolid. Este (doar) al 11-lea meteorit recuperat din Noua Zeelandă.
Rocket Factory Augsburg (RFA) a oferit mai multe detalii despre capsula cargo reutilizabilă la care lucrează în prezent și care va debuta în 2028: pe site-ul companiei au fost publicate răspunsurile primite de la întrebările de acum câteva zile din partea publicului interesat. Puteți citi toate răspunsurile oferite de RFA sau puteți citi un rezumat pe care realizat pentru parsec.ro.
Un raport al NASA Office of Inspector General (OIG) relevă faptul că supercomputerele NASA sunt depășite și asta cauzează costuri suplimentare sau chiar amânări ale unor misiuni spațiale. NASA are în prezent 5 centre de computing, găzduite la Ames (California) și Goddard (Maryland): Aitken (13.12 PFLOPS, pentru programul Artemis), Electra (8.32 PFLOPS), Discover (8.1 PFLOPS, pentru studii cliamtice și modelări meteo), Pleiades (7.09 PFLOPS pentru simulări climatice, studii astrofizice și modelări aerospațiale) și Endeavour (154.8 TFLOPS), însă acestea au hardware vechi și de multe ori primesc mai multe sarcini decât pot efectua, pentru că vin de la misiuni diferite și nu există un management optim al priorităților. Raportul indică faptul că echipa care lucrează la Space Launch System (SLS) a fost nevoită să închirieze un cluster separat, pentru $250000/an, pentru că Aitken nu putea face față cererilor.
Tom Stafford, astronaut în cadrul misiunilor Gemini 6, Gemini 9, Apollo 10 și Apollo-Soyuz, a murit în 18 martie, la vârsta de 93 de ani.
În luna februarie, Wall Street Journal publica un articol despre un contract secret din 2021 între SpaceXși o agenție guvernamentală a cărui nume nu a fost atunci cunoscut, contract în valoare de 1.8 miliarde de dolari, pentru dezvoltarea unor sateliți secreți, probabil parte a proiectului Starshield. Astăzi, Reuterspublică un nou material pe acest subiect, în care spune că agenția respectivă este NRO (National Reconnaissance Office). Sateliții vor fi lansați pe orbită terestră joasă și vor avea rol de supraveghere optică a suprafeței Pământului. Nu avem detalii despre când vor deveni activi acești sateliți, când vor fi lansați sau dacă o parte din această constelație nu se află deja pe orbită.
Compania americană Lumen Orbit, deși înființată acum doar acum 3 luni, a reușit să adune finanțare în valoare de $2.4 milioane pentru că promite că va realiza o viitoare constelație de sute de sateliți dotați cu plăci grafice, pentru procesare de date în spațiu. Adi Oltean, fost angajat al SpaceX și actual inginer-șef în cadrul Lumen Orbit, explică pentru publicația Geekwire rolul acestor sateliți: aceștia vor prelua datele brute de la sateliții altor entități, vor prelucra la bord aceste date aplicând diverse modele de inteligență artificială și vor trimite spre Pământ doar datele prelucrate, economisind astfel lățimea de bandă dintre centrul de pe Pământ și sateliții care colectează date științifice.
Bugetul NASA pentru anul 2025 este în creștere sau în scădere în funcție de cine calculează, anul cu care se compară, dacă se ține sau nu seama de inflație și alte variabile, însă un lucru este cert: există efecte asupra misiunilor spațiale în desfășurare sau planificate. Astfel, misiunea VERITAS (spre Venus) este finanțată, însă DAVINCI rămâne suspendată și amânată pentru un orizont nedeterminat; misiunea Geospace Dynamics Constellation, care și-a propus să studieze soarele, este anulată; o nouă rundă de misiuni spațiale cu costuri reduse este amânată pentru 2026 și misiunea telescopului spațial Chandra este în pericol de a fi prematur terminată. Incertitudinile referitoare la misiunea Mars Sample Return rămân până când este finalizată evaluarea acesteia, după care NASA va lua decizii în ceea ce privește bugetul acesteia și probabil nou formă a misiunii. Misiunea MAVEN este finanțată integral pentru 2025 și 2026, dar finanțarea se oprește în 2027, deși este cel mai nou dintre releele de comunicație aflate pe orbita marțiană. Incertitudinile planează și asupra primelor module Gateway (Power and Propulsion Element –PPE și Habitation and Logistics Outpost –HALO), care ar trebui lansate de o rachetă Falcon Heavy cândva la finalul anului 2025, însă despre care nu mai avem noutăți.
Imaginea ediției
Oameni pe orbită
La bordul Stației Spațiale Internaționale se află următorii membri ai Expediției 70:
Loral O’Hara, 🇺🇸 NASA, Soiuz MS-24, din 15.09.2023;
Oleg Kononenko, 🇷🇺 Roscosmos, Soiuz MS-24, din 15.09.2023;
Nikolai Chub, 🇷🇺 Roscosmos, Soiuz MS-24, din 15.09.2023;
Alexander Grebenkin, 🇷🇺 Roscosmos, Dragon Crew-8, din 05.03.2024;
Matthew Dominick, 🇺🇸 NASA, Dragon Crew-8, din 05.03.2024;
Michael Barratt, 🇺🇸 NASA, Dragon Crew-8, din 05.03.2024;
Jeanette Epps, 🇺🇸 NASA, Dragon Crew-8, din 05.03.2024;
Oleg Novitski, 🇷🇺 Roscosmos, Soiuz MS-25, din 23.03.2024;
Marina Vasilevskaia, 🇧🇾 BSA, Soiuz MS-25, din 23.03.2024;
Tracy Caldwell-Dyson, 🇺🇸 NASA, Soiuz MS-25, din 23.03.2024.
La bordul stației spațiale chineze Tiangong se află următorul echipaj:
Tang Hongbo, 🇨🇳 CNSA, Shenzhou-17, din 26.10.2023;
Tang Shengjie, 🇨🇳 CNSA, Shenzhou-17, din 26.10.2023;
Jiang Xinlin, 🇨🇳 CNSA, Shenzhou-17, din 26.10.2023;
Lansări orbitale
2024-056: În data 24 martie, ora 03:09 UTC UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 23 de sateliți Starlink(6.42), de pe rampa LC-39A a centrului spațial Kennedy din Florida; a fost al 19-lea zbor al treptei primare B1060, care ulterior lansării a recuperată pe barja Just Read the Instructions.
2024-055: Sâmbătă, 23 martie, ora 12:36 UTC, racheta Soiuz-2.1a a lansat, de pe rampa 31/6 de la Baikonur, pe orbită terestră joasă capsula Soiuz MS-25, avându-i la bord pe Oleg Novitski (Rusia, al 4-lea zbor spațial), Marina Vasilevskaya (Belarus, primul zbor spațial) și Tracy Caldwell-Dyson (SUA, al 3-lea zbor spațial), după ce lansarea de joi, 21 martie, a fost anulată cu doar 20 de secunde înainte de aprinderea motoarelor, o premieră pentru o lansare a unei rachete Soiuz-2.1 cu echipaj la bord.
2024-054: Joi, 21 martie, ora 20:55 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat capsula Dragon, varianta cargo, spre Stația Spațială Internațională, în misiunea CRS-30 de aprovizionare a ISS, de pe rampa SLC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida; după o perioadă de renovări, în care rampei SLC-40 i-a fost montat un culoar de acces pentru echipaj, rampa poate lansa din nou capsule Dragon și în curând va lansa chiar capsule Dragon cu echipaj spre orbită, alături de LC-39A; odată cu capsula CRS-30 au fost lansați și 4 cubesats, parte a misiunii ELaNa-51; pentru acest zbor, SpaceX a folosit treapta primară B1080, aflată astfel la cel de-al 6-lea zbor, care, după lansare, a revenit la sol, pe Landing Zone 1; andocarea capsulei Dragon cu modulul american Harmony al ISS a avut loc sâmbătă, 23 martie, ora 11:19 UTC.
2024-053: Tot joi, 21 martie, dar de la ora 07:25, o rachetă americană Electron a lansat 3 sateliți pentru National Reconaissance Office (NRO), în misiunea NROL-123 (sau Live and Let Fly); cei trei sateliți au fost catalogați USA-352, USA-353 și USA-354 și au fost lansați de pe rampa LC-2 a centrului spațial Wallops din Virginia; a fost prima misiune a companiei Rocket Lab pentru NRO lansată din SUA (misiunile precedente au fost lansate din Noua Zeelandă).
2024-052: Joi, 21 martie, ora 05:27 UTC, de pe rampa SLS-2 a centrului spațial Jiuquan, o rachetă chineză Changzheng-2D, cu o treaptă superioară Yuanzheng-3, a lansat pe orbită terestră joasă satelitul meteorologic Yunhai-2-02.
2024-051: Miercuri, 20 martie, la ora 00:31, o rachetă Changzheng-8 a lansat, de pe rampa LC-2 a centrului spațial Wenchang, sonda Queqiao-2, care urmează să ajungă pe orbita Lunii, de unde va funcționa ca un releu de comunicație pentru viitoarele misiuni Chang’e-6, Chang’e-7 și Chang’e-8; pe lângă antena parabolică cu un diametru de 4.2 metri, Queqiao-2 are la bord și trei echipamente științifice pentru studierea Lunii; alături de sondă, pe orbita Lunii vor ajunge și sateliții de mici dimensiuni Tiandu-1 și Tiandu-2, care urmează să fie folosiți pentru testarea tehnologiilor de navigație și telecomunicații în spațiul cislunar; a fost a treia lansare a rachetei Changzheng-8.
2024-050: În data 19 martie, ora 02:28 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 20 de sateliți Starlink (7.16) și 2 sateliți Starshiled, de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 10-lea zbor al treptei primare B1075, care ulterior lansării a recuperată pe barja Off Course I Still Love You.
2024-049: În data 14 martie, ora 00:21 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 23 de sateliți Starlink (6.44), de pe rampa LC-39A a centrului spațial Kennedy Space Center din Florida; a fost al 19-lea zbor al treptei primare B1062, care ulterior lansării a recuperată pe barja A Shortfall of Gravitas.
2024-048: Lansarea unei rachete Changzheng-2C de miercuri, 13 martie, ora 12:51 UTC a fost una eșuată, în urma unei probleme cu treapta superioară Yuanzheng-1S, după cum afirmă agenția de presă Xinhua; la bord s-au aflat doi sateliți, DRO-A și DRO-B, sateliți care ar fi trebuit să se îndrepte spre Lună pentru a testa tehnologii pentru navigația și comunicațiile cu Pământul ale viitoarelor sondelor chinezești în spațiul cislunar (DRO-A și DRO-B urmau să comunice cu un alt satelit, DRO-L, aflat pe orbita joasă a Pământului); lansarea a avut loc de pe rampa LC-3 a centrului spațial de la Xichang. NORAD a identificat un obiect în urma acestei lansări, aflat pe orbita Pământului (524x132577 km altitudine, 27.72° înclinație orbitală).
2024-F01: Din păcate, lansarea inaugurală a rachetei Kairos, care a avut loc în 13 martie, ora 02:01 UTC, s-a încheiat cu un eșec, racheta explodând la câteva secunde după desprinderea de rampa de lansare. La bord s-a aflat un satelit de mici dimensiuni al agenției centrale de spionaj a Japoniei. Este prima lansare orbitală eșuată din acest an. Kii Advanced & Instant Rocket System (Kairos) este prima rachetă orbitală privată japoneză, care folosește pentru lansare un centru spațial dedicat (amplasat în peninsula Kii, construit între 2019 și 2021), rachetă dezvoltată de compania Space One. Kairos are 18 metri înălțime, 1.5 metri diametru și poate lansa 250 kilograme pe orbită terestră joasă (500 km altitudine, înclinație orbitală 33 de grade) sau 150 kilograme pe orbită terestră heliosincronă (500 km altitudine, înclinație orbitală 97 de grade). Este o rachetă de calibru mic, similară cu Electron, care are patru trepte: primele trei propulsate cu combustibil solid, iar ultima treaptă cu combustibil lichid.
2024-047: Marți, 12 martie, ora 14:13 UTC, o rachetă Electron a lansat pe orbită heliosincronă satelitul StriX-3 al companiei Synspective (misiunea Owl Night Long), al treilea și ultimul din mini-constelația StriX; lansarea a avut loc de pe rampa LC-1 a centrului spațial de la Mahia, Noua Zeelandă. StriX sunt sateliți radar cu apertură sintetică, dezvoltați de Universitatea din Tokyo, Institutul de Tehnologie din Tokyo și JAXA.
2024-046: În data 11 martie, ora 04:09 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 23 de sateliți Starlink (7.17), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 17-lea zbor al treptei primare B1063, care ulterior lansării a recuperată pe barja Off Course I Still Love You.
2024-045: În data 10 martie, ora 23:05 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 23 de sateliți Starlink (6.43), de pe rampa SLC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida; a fost al 11-lea zbor al treptei primare B1077.11, care ulterior lansării a recuperată pe barja Just Read the Instructions.
Detalii și statistici despre toate zborurile orbitale, găsiți pe site-ul www.parsec.ro.
Buletinul Cosmic apare de fiecare dată când avem Lună Plină (gratuit pentru toți abonații) sau Lună Nouă (doar pentru abonații care sprijină financiar acest proiect, prin platforma Substack).