Buletin Cosmic 181
Ramses se pregătește să-l întâlnească pe Apophis, NASA renunță la landerul selenar VIPER, inaugurarea Ariane-6, trei lansări cu probleme pentru Ariane 6, Falcon 9 și Hyperbola-1
Orbita terestră
O rachetă Falcon 9 va lansa din Florida, în 2027, telescopul Compton Spectrometer and Imager (COSI) al NASA pentru un preț de 69 de milioane de dolari; acesta va capta razele gama emise de supernove și va studia procesele de nucleosinteză care au loc în timpul acestor evenimente. Telescopul, construit de compania Northrop Grumman, cântărește mai puțin de 1 tonă, însă va fi trimis pe orbită ecuatorială, la 550 km altitudine (pentru a evita Anomalia din Atlanticul de Sud, unde centura Van Allen se apropie cel mai mult de Pământ).
NASA că misiunea telescopului spațial NEOWISE (Near-Earth Object Wide-field Infrared Survey Explorer) se va încheia în 31 iulie, după 14 ani. NEOWISE se află pe orbita joasă a Pământului și datorită activității solare intense, altitudinea acestuia scade accelerat (iar telescopul nu are la bord propulsoare pentru a-și corecta traiectoria); telescopul a fost folosit pentru a detecta asteroizi din sistemul solar și va fi succedat de viitorul telescop spațial NEO Surveyor, care urmează să fie lansat în 2027. NEOWISE a studiat 44000 de obiecte din sistemul solar, din care 3000 de asteroizi potențial periculoși pentru Pământ, descoperind de-a lungul misiunii sale 215 asteroizi.
Compania Axiom Space va achiziționa de la Gravitics un modul pentru viitoarea stație spațială privată ce urmează să fie asamblată pe orbită. Axiom Space speră să lanseze în 2026 primul modul care va fi cuplat de Stația Spațială Internațională, urmând ca în viitor să fie trimise pe orbite alte module și după ce ISS va fi retrasă din uz, stația spațială Axiom să poată funcționa independent. Primul astfel de modul este construit în prezent de compania italiană Thales Alenia, iar Gravitics va construi, pentru 125 milioane de dolari, un modul cu un diametru de 4 metri, care va fi dotat cu propulsie și energie electrică.
Treapta secundară a rachetei chineze Changzheng-6A pare că are o problemă recurentă: compania elvețiană S2a systems anunță că a descoperit mai multe deșeuri în jurul treptei secundare care a lansat în 04 iulie satelitul Tinhui-5-02. Forțele Spațiale ale SUA nu a catalogat aceste resturi, probabil din cauza dimensiunilor reduse ale acestora, însă compania S2a systems a precizat că astfel de resturi nu au fost descoperite în jurul altor trepte secundare; decât în jurul treptei secundare Changzheng-6A care a lansat în 26 martie satelitul Yunhai-3-02 (aproximativ 60 de obiecte).
În 12 iulie, la ora 11:01 UTC, brațul robotic Canadarm2 al Stației Spațiale Internaționale a eliberat nava cargo Cygnus NG-20 S.S. Patricia “Patty” Hilliard Robertson, după ce acesta a ajutat la desprinderea navei de portul de andocare al modulului american Unity (ora 08:00 UTC), după 5 luni și jumătate petrecute pe orbită (Cygnus NG-20 a ajuns la ISS în 01 februarie 2024). Misiunea navei a mai continuat independent de ISS pentru a fi derulate câteva experimente științifice (de exemplu Kentucky Re-entry Probe Experiment-2, KREPE-2), până sâmbătă, 13 iulie, când nava a revenit controlat și distructiv prin atmosfera Pământului.
NASA a explicat de ce a ales compania SpaceX pentru realizarea vehiculul USDV (United States Deorbit Vehicle) pentru deorbitarea Stației Spațiale Internaționale: conform unei analize interne, propunerea SpaceX vine cu riscuri mai mici decât cealaltă propunere, făcută de Northrop Grumman (probabil bazată pe nava cargo Cygnus). Ulterior, SpaceX a oferit detalii cu privire la viitorul vehicul USDV: acesta va fi o capsulă Dragon existentă, dar modificată, cu o lungime aproape dublă, capabilă să transporte aproximativ 16 tone de combustibil (de aproape 6 ori mai mult decât o variantă obișnuită a capsulei Dragon) pentru cele 46 de motoare Draco; capsula Dragon USDV va fi probabil lansată cu o rachetă Falcon Heavy și după lansare va petrece cel puțin un an andocată la ISS, înainte de deorbitarea stației (echipajul va părăsi ISS cu 6 luni înainte ca această să fie trimisă spre Oceanul Pacific).
Conform lui Jonathan McDowell, în iulie 2024, pentru prima dată în istorie, numărul de sateliți activi aflați pe orbită a depășit 10000 (mai precis, avem 10036 sateliți activi). Numărul total de obiecte catalogate aflate pe orbita Pământului (cu diametrul mai mare de 5 cm) este 28489.
Luna
În 03 iulie, Kazahstan a semnat un memorandum prin care aderă la programul International Lunar Research Station (ILRS) coordonat de China; este al 12-lea stat într-o listă cu 22 de entități care iau parte la acest program (spre deosebire de Acordurile Artemis, din IRLS fac parte nu doar state, dar și universități, institute de cercetare sau organizații internaționale). Acordul a fost semnat în timpul vizitei președintelui chinez Xi Jingping în Kazahstan.
În ultimii doi ani, cele trei sonde aflat pe orbita Lunii (LRO, Chandrayaan și KPLO) au fost nevoie să execute 40 de manevre de evitare reciprocă, conform Payload. Recent, doar sonda sud-coreeană KPLO a fost nevoită să execute trei astfel de manevre, pentru a evita inclusiv sonda niponă SLIM, care se pregătea de aselenizare. Ce nu se cunoaște însă este distanța pe care fiecare agenție spațială implicată în aceste evenimente o consideră periculoasă și care să declanșeze astfel de manevre de evitare.
După a doua tentativă nereușită de a contacta landerul nipon SLIM (aflat pe Lună din 19 ianuarie 2024), operațiune derulată între 21 și 27 iunie, JAXA consideră acum landerul pierdut definitiv; echipa SLIM a fost dizolvată în 04 iulie.
Imagini surprinse de sonda Lunar Reconaissance Orbiter (LRO) în 2010 sugerează că peșteri lunare, cu lungimi de zeci de metri, ar putea fi ușor accesibile de la suprafața Mării Liniștii, mai exact din structura "Mare Tranquillitatis pit", o "groapă" naturală, adâncă de aproximativ 100 de metri, cu un diametru similar; astfel de peșteri ar putea oferi un loc ideal pentru viitoare baze lunare, oferind o mai bună protecție împotriva radiațiilor cosmice. Datele au fost publicate într-un articol din revista Nature Astronomy.
NASA renunță la misiunea selenară Volatiles Investigating Polar Exploration Rover (VIPER). În cadrul acestei misiuni, un rover urma să ajungă pe Lună în acest an, cu ajutorul landerului Griffin al companiei Astrobotic—parte a programului Commercial Lunar Payload Services (CLPS). Insă landerul Griffin va fi trimis spre Lună (cel mai devreme în toamna anului viitor) fără VIPER, care va fi dezasamblat, iar instrumentele științifice ale acestuia urmează să fie folosite în alte misiuni viitoare. NASA va trimite însă la bordul lui Griffin un balast, pentru a nu modifica masa finală a landerului. Motivul anulării este, conform NASA, evitarea perturbării viitoarelor misiuni CLPS, din cauza întârzierilor și depășirilor de buget din misiunea VIPER. Până în iunie 2024, costul misiunii a ajuns la 450 milioane de dolari.
În 12 iulie, organizația chineză Deep Space Exploration Laboratory (DSEL) a semnat un memorandum cu Hungarian Solar Physics Foundationpentru activități comune în cadrul programului International Lunar Research Station (ILRS).
Marte
Agenția Spațială Europeană (ESA) anunță că a finalizat proiectarea sondei orbitale Earth Return Orbiter (ERO) care va primi eșantioanele de sol marțian prelevate de pe Marte pentru a le aduce pe Pământ, o componentă esențială a misiunii Mars Sample Return (MSR). De acum, poate începe fabricarea, testarea și integrarea componentelor sondei, însă rămâne de văzut dacă NASA va păstra actuala arhitectură a misiunii MSR sau va prezenta în curând o nouă variantă a acestei misiuni, într-o încercare de a scădea semnificativ costurile.
Conforma a două studii publicate în revistele Science și Nature, rata de impact a meteoroizilor cu suprafața marțiană este una mai mare decât se credea până acum, conform datelor seismice furnizate de landerul InSight. Problema era că de pe orbită, craterele mai mici sunt observate mai greu (sau deloc), în timp ce InSight a oferit date de pe suprafața planetei, cât timp misiunea a fost activă.
Spațiul interplanetar
În 16 iulie, la 30 de ani de la spectaculosul impact al cometei Shoemaker-Levy 9 cu Jupiter, ESA anunță demararea misiunii Ramses, în care o sondă se va întâlnit cu asteroidul 99942 Apophis în 2029, cu două luni înainte ca acesta să se apropie până la 32000 km de Pământ. Vineri, 13 aprilie 2029, 99942 Apophis va putea fi vizibil pe boltă, cu ochiul liber, pentru un scurt timp, din Europa, Africa și parțial din Asia. Ramses nu va urma ciclul obișnuit al dezvoltării unei misiuni spațiale: ESA va testa cu această ocazie proiectarea, lansarea și derularea unei misiuni spațiale în regim de urgență. Pentru ca Ramses să se întâlnească cu 99942 Apophis în februarie 2029, lansarea sondei trebuie să aibă loc în aprilie 2028, timp în care sonda trebuie proiectată și asamblată din resursele pe care ESA le are deja la îndemână. În același timp, Ramses va include tehnologii deja dezvoltate pentru alte misiuni spațiale (DART, Hera) și va însoți asteroidului pentru câteva luni, studiind modul în care interacțiunea cu gravitația Pământului îi modifică acestuia traiectoria. 99942 Apophis are un diametru de 375 de metri și nu va prezenta un pericol pentru planeta noastră pentru următorii 100 de ani (cel puțin, pentru că aceasta este limita modelelor de predicție ale traiectoriei pe care le avem astăzi la dispoziție), dar apropierea lui de Pământ din 2029 ne reamintește că asteroizii pot reprezenta un real pericol pentru planeta noastră. Este a doua misiune anunțată care va studia de aproape asteoroidul 99942 Apophis, după ce modulul orbital al fostei misiuni OSIRIS-REx (acum misiunea OSIRIS-Apex) va intercepta asteroidul în iunie 2029.
În 30 iunie ora 03:47 UTC, sonda Parker s-a aflat la cel de-al 20-lea periheliu (cel mai apropiat punct al orbitei față de Soare), trecând la doar 7.26 milioane kilometri de suprafața Soarelui, cu o viteză de 635266 km/h. Lansată în 12 august 2018 de o rachetă Delta IV Heavy, sonda Parker a devenit cel mai rapid obiect trimis în spațiu.
Misiunea Europa Clipper este în pericol, din cauza instalației electrice a sondei, care s-ar putea să nu facă față radiației din jurul lui Jupiter.
Engineers with NASA’s Europa Clipper mission continue to conduct extensive testing of transistors that help control the flow of electricity on the spacecraft. NASA’s Jet Propulsion Laboratory in Southern California, which manages the mission, began the tests after learning that some of these parts may not withstand the radiation of the Jupiter system, which is the most intense radiation environment in the solar system. […] The issue with the transistors came to light in May when the mission team was advised that similar parts were failing at lower radiation doses than expected. In June 2024, an industry alert was sent out to notify users of this issue. The manufacturer is working with the mission team to support ongoing radiation test and analysis efforts in order to better understand the risk of using these parts on the Europa Clipper spacecraft.
Lansarea Europa Clipper este programată pentru 10 octombrie și fereastra disponibilă se întinde pe o durată de 21 de zile.
Alte știri, pe scurt
Doi din cei patru vyomnauți ai Indiei (Prasanth Nair, Ajit Krishnan, Angad Pratap și Shubhanshu Shukla) se vor antrena în Statele Unite și unul dintre el va zbura spre Stația Spațială Internațională în misiunea comercială Axiom-4, programată pentru octombrie 2024 (din care până acum se știe că va face parte Peggy Whitson). India să pregătește să lanseze prima sa misiune cu echipaj spre orbită, Gaganyaan-4, cândva în 2025.
Compania italiană Avio va opera zborurile rachetei Vega-C începând cu anul 2025 (după zborul VV29), iar clienții care au deja rezervat un zbor după acest VV29 vor fi automat transferați de la Arianespace spre Avio. Până atunci, Arianespace împreună cu Avio vor lansa ultima rachetă Vega în toamna acestui an, după care toate zborurile următoare vor fi efectuate cu varianta îmbunătățită Vega-C (care va reveni pe rampa de lansare până la finalul acestui an, după ce ultimul zbor al rachetei, din 21 decembrie 2022, s-a încheiat cu un eșec).
Joi, 11 iulie, compania americană Firefly Aerospace a testat pentru prima dată motorul Miranda, care urmează să propulseze viitoarea rachetă proiectată de Firefly Aerospace (denumită deocamdată Medium Launch Vehicle, care va succeda Alpha), dar și racheta Antares 330 a companiei Northrop Grumman. Miranda poate dezvolta o forță de tracțiune de 1MN și este alimentat cu kerosen și oxigen lichid.
Compania Sierra Space a semnat un acord cu parteneri din Japonia (inclusiv cu prefectura Oita) pentru ca în viitor să poată folosi pista aeroportului Oita pentru aterizarea vehiculului Dream Chaser, după finalizarea unei misiuni spațiale. Pista a mai fost obiectul unui acord cu compania Virgin Orbit, planul fiind ca avionul Cosmic Girl să decoleze din Japonia pentru lansarea LauncherOne (existau astfel de planuri și pentru un aeroport din Marea Britanie), însă din păcate acest nu lucru nu s-a mai întâmplat, iar compania Virgin Orbit a intrat în faliment. Dream Chaser urmează să fie lansat spre Stația Spațială Internațională la finalul acestui an sau în prima parte a anului viitor.
NASA vrea să profite de noile lansatoare supergrele (New Glenn, SLS, Starship) și să lanseze un telescop de mari dimensiuni care să caute urme de viață pe planete îndepărtate; New Glenn are un diametru de 7m și va putea urca aproximativ 45 de tone pe orbita terestră joasă (LEO), SLS are 8.4 metri diametru și poate urca aproape 100 de tone pe LEO, iar Starship are un diametru de 9 metri și poate urca între 100 și 400 de tone pe orbită (în funcție de configurație și numărul de realimentări orbitale). Denumit deocamdată HWO (Habitable Worlds Observatory), telescopul va căuta amprente ale unor potențiale forme de viață, sub formă de oxigen, apă, dioxid de carbon și metane pe exoplanete similare cu Pământul pe cel puțin 25 de exoplanete similare cu Pământul, pe care le va studia direct. Lansarea viitorului telescop spațial HWO este programată să aibă loc cândva în anii 2040. BAE Systems, Lockheed Martin și Northrop Grumman au primit deja 17.5 milioane de dolari de la NASA pentru a investiga cum vor putea fi folosite noile tehnologii și noile lansatoare supergrele în proiectarea viitorului telescop HWO.
Bill Weber, CEO al Firefly Aerospace, a fost concediat ce boardul companiei, după o investigație asupra unei relații inadecvate dintre acesta și o angajată a companiei. Weber a fost CEO al Firefly Aerospace din 2022.
Luni, 15 iulie, SpaceX a efectuat la centrul spațial de la Boca Chica, Texas, un test static complet al treptei primare Starship, în pregătirea celui de-al 5-lea zbor test, programat pentru finalul acestei luni. Pentru acest zbor, Starship va fi compusă din Booster-12 (aflat deja pe rampa de lansare) și Ship-30. Conform unui video publicat de SpaceX, se va încerca aduerea treptei primare înapoi la Boca Chica și capturarea acesteia în momentul aterizării, folosind cele două brațe mecanice ale turnului de lansare.
Wild Wild Space este un documentar despre rivalitatea dintre Chris Kemp (Astra Space) și Peter Beck (Rocket Lab) și încercările celor doi de a lansa sateliți cu rachete de calibru ușor. Acum, retrospectiv, știm cine a câștigat, dar tot merită văzută povestea, bazată pe cartea "When Heavens Went on Sale" a lui Ashlee Vance; documentarul poate fi urmărit pe platforma Max (trailerul este disponibil pe YouTube).
Debut cu probleme pentru Ariane 6
Europa are din nou un lansator orbital propriu, însă debutul rachetei Ariane 6 nu a fost unul lipsit de incidente neplăcute. Unul din elementele noi ale rachetei Ariane 6 este ceea ce se numește APU: Auxiliary Propulsion Unit, o componentă esențială care permite repornirea motorului Vinci, pentru manevre orbitale după lansare, esențiale pentru zboruri cu mai mult de un pasager principal și principalul element de noutate al rachetei europene.
Rolul APU este acela de a presuriza rezervoarele cu combustibil. Pentru a face acest lucru, folosește o cantitate mică de oxigen și hidrogen, pe care le încălzește și apoi le injectează înapoi în rezervor, crescând astfel presiunea în interiorul acestuia. În același timp, APU poate genera și o forță de tracțiune, nu foarte mare, dar uneori suficientă pentru anumite manevre, de exemplu, pentru deorbitarea treptei secundare la finalul misiunii. În acest fel, datorită forței dezvoltate de APU, combustibilul rămas este împins spre capătul rezervoarelor, de unde este preluat de turbopompe și ulterior folosit de către motor. Altfel, în imponderabilitate, combustibilul plutește prin rezervor și nu poate fi aspirat eficient de turbopompe, deci motorul Vinci nu poate funcționa.
În prima fază a misiunii inaugurale Ariane 6, APU a funcționat perfect, fiind pornit de două ori. Însă în ultima fază a misiunii, APU a fost activat, după care s-a oprit. Asta înseamnă că motorul Vinci nu a putut să fie pornit pentru a treia oară, așa cum cerea planul de zbor. Și treapta nici nu a putut fi frânată pentru a reveni controlat prin atmosferă, ceea ce înseamnă că treapta secundară, momentan aflată la aproximativ 600 km altitudine, va rămâne pe orbită pentru următoarele decenii (deși Arianespace și ESA promiteau că vor implementa o regulă cu zero deșeuri orbitale odată cu introducerea noului lansator).
Arianespace pare încrezătoare că va putea remedia rapid problema și speră ca o a doua rachetă Ariane 6 să zboare din nou până la finalul acestui an, când urmează să lanseze satelitul militar francez CSO-3.
Din păcate, acest lucru a afectat și experimentele atașate de treapta secundară, care urmau să fie derulate la revenirea prin atmosferă. Unul din aceste experimente urmărea comportamentul unei machete, denumită Bikini, care urma să testeze forma care va fi folosită în viitor de capsula Nyx, un vehicul dezvoltat de compania germană The Exploration Company, care își propune să fie un vehicul reutilizabil de transport cargo spre și dinspre orbită (și care va fi testat anul viitor, în cadrul unei lansări Falcon 9).
Evenimente locale
O echipă de cercetători de la Universitatea din București și un institut de cercetări din China au publicat recent un articol în revista Nature Communications privind efectul radiației solare asupra interiorului Pământului, conform unui comunicat al agenției de știri Xinhua.
Imaginea ediției
Oameni pe orbită
La bordul Stației Spațiale Internaționale se află următorii membri ai Expediției 70:
Oleg Kononenko, 🇷🇺 Roscosmos, Soiuz MS-24, din 15.09.2023;
Nikolai Chub, 🇷🇺 Roscosmos, Soiuz MS-24, din 15.09.2023;
Alexander Grebenkin, 🇷🇺 Roscosmos, Dragon Crew-8, din 05.03.2024;
Matthew Dominick, 🇺🇸 NASA, Dragon Crew-8, din 05.03.2024;
Michael Barratt, 🇺🇸 NASA, Dragon Crew-8, din 05.03.2024;
Jeanette Epps, 🇺🇸 NASA, Dragon Crew-8, din 05.03.2024;
Tracy Caldwell-Dyson, 🇺🇸 NASA, Soiuz MS-25, din 23.03.2024;
Sunita Williams, 🇺🇸 NASA, Starliner Boe-CFT, din 06.06.2024;
Barry Wilmore, 🇺🇸 NASA, Starliner Boe-CFT, din 06.06.2024.
La bordul stației spațiale chineze Tiangong se află următorul echipaj:
Ye Guangfu, 🇨🇳 CNSA, Shenzhou-18, din 26.04.2024;
Li Cong, 🇨🇳 CNSA, Shenzhou-18, din 26.04.2024;
Li Guangsu, 🇨🇳 CNSA, Shenzhou-18, din 26.04.2024.
Lansări orbitale
2024-130: Vineri, 19 iulie, ora 03:15 UTC, o rachetă Changzheng-4B a lansat, de pe rampa LA-9 a centrului spațial Taiyuan, satelitul civil, pentru observații ale suprafeței Pământului, Gaofen-11-05, pe orbită heliosincronă.
2024-129: În data 12 iulie, ora 02:35 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 20 de sateliți Starlink (9.3), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 19-lea zbor al treptei primare B1063, care ulterior lansării a recuperată pe barja Off Course I Still Love You; din păcate, la scurt timp după lansare, în transmisiunea live s-a putut observa cum o cantitate semnificativă de gheață se formează la baza motorului treptei secundare; conform lui Elon Musk, a doua pornire a motorului (procedură normală pentru a optimiza traiectoria sateliților) a dus la o dezintegrare a treptei secundare; sateliții au rămas astfel pe o orbită neconformă și FAA investighează problema tehnică avută de SpaceX, ceea ce înseamnă o suspendare temporară a zborurilor rachetei Falcon 9.
2024-128: Inaugurarea rachetei Ariane-6 a avut loc în 09 iulie, ora 19:00 UTC, de pe rampa ELA-4 a centrului spațial european din Guiana Franceză (cu o întârziere de 1 oră, cauzată de o problemă de comunicații în timpul transportului rachetei de la hangar spre rampa de lansare); lansarea, în care s-a folosit varianta Ariane 62 a rachetei, cu doar două boostere auxiliare, a fost în general un succes, însă a treia repornire a motorului Vinci al treptei secundare nu a mai avut loc din cauza unei probleme cu Auxiliary Power Unit (APU), ceea ce a făcut imposibilă separarea ultimilor sateliți, iar treapta superioară a rămas pe orbită, fiind imposibil să mai frâneze pentru a reveni controlat prin atmosferă.
2024-F03: În 10 iulie, la ora 23:40 UTC, o rachetă Hyperbola-1 (Shuang Quxian 1, SQX-1), a companiei chinezești i-Space, a eșuat în tentativa de a trimite spre orbită heliosincronă 3 sateliți meteorologici Yunyao-1 (15-17), după o problemă cu treapta superioară (a 4-a), problemă care a dus la pierderea sateliților; a fost a 7-a lansare a unei rachete Hyperbola-1 (din 2019, când a fost prima rachetă a unei companii private chinezești care a trimis un satelit pe orbită) și al 4-lea eșec al acestui lansator.
2024-127: În 08 iulie, la ora 23:30, a avut loc lansarea unei rachete Falcon 9, având la bord satelitul de telecomunicații Turksat-6A, care a ajuns pe orbită geosincronă; lansarea a avut loc de pe rampa SLC-40 a centrului spațial Cape Canaveral și pentru această lansare SpaceX a folosit treapta primară B1076 aflată la cel de-al 15-lea zborș după lansare, treapta primară a fost recuperată pe barja Just Read the Instructions.
Detalii și statistici despre toate zborurile orbitale, găsiți pe site-ul www.parsec.ro.
Newsletterul Buletinul Cosmic apare de fiecare dată când avem Lună Plină (gratuit pentru toți abonații) sau Lună Nouă (disponibil doar pentru abonații care sprijină financiar acest proiect, prin platforma Substack); realizat cu ajutorul Emacs și Denote.