Buletin Cosmic 187
Test reușit Starship, lansarea misiunii europene Hera, noutăți X-37B, al doilea zbor Vulcan cu emoții, lansarea misiunii americane Europa Clipper spre Jupiter, planuri ambițioase pentru PLD Space
Orbita terestră
Aflat în prezent pe o orbită cu excentricitate ridicată (323 x 38838 km) încă de la începutul misiunii OTV-7, avionul spațial american X-37B va executa în curând câteva manevre de aerofrânare pentru a-și modifica orbita (scăzându-i excentricitatea) folosind cât mai puțin combustibil, după care se va separa de modulul de serviciu atașat, care va fi trimis în siguranță prin atmosfera Pământului. Rămâne de văzut dacă avionul X-37B va rămâne pe orbita terestră joasă sau va reveni și el în curând pe Pământ. X-37B este un avion spațial american, fără echipaj, realizat de Boeing pentru Forțele Spațiale Americane și lansat în 28 decembrie 2023 de o rachetă Falcon Heavy (USSF-52); X-37B (USA-349) se află la cea de-a 7 misiune.
În 04 octombrie, ora 08:44 UTC, nava Progress MS-28, andocată la modulul rusesc Zvezda al Stației Spațiale Internaționale, și-a pornit propulsorul principal pentru 1207.62 de secunde, pentru a crește viteza Stației Spațiale Internaționale cu 1.66 m/s și a crește astfel altitudinea medie cu 2.9 km, până la 419 km. Conform Roscosmos, navele Progress au efectuat 208 din cele 366 de manevre de ridicare a orbitei ISS realizate până în prezent.
Capsula Shijian-19, lansată în 27 septembrie de o rachetă Changzheng-2D, a revenit cu bine pe Pământ în 11 octombrie, la ora 02:39 UTC; Shijian-19 nu este destinată zborurilor cu echipaj și este văzută de China ca un satelit reutilizabil, la bordul căruia au fost derulate mai multe experimente științifice, inclusiv din partea unor state partenere, precum Tailanda sau Pakistan.
NASA și Roscosmos au identificat alte 50 de zone cu probleme în sectorul rusesc al Stației Spațiale Internaționale, pe lângă cea care cauzează scurgerea constantă de aer în afara stației; studiul pe care NASA l-a solicitat companiei SpaceX în urmă cu câteva săptămâni, pentru planuri privind o evacuare de urgență a stației, nu erau, se pare, legate de echipajul Starliner, ci de aceste noi zone problematice; conform Washington Post, NASA i-a cerut lui Tracy Caldwell (și probabil și celorlalți astronauți americani) să rămână mereu în segmentul american al ISS cât timp sasul dintre modulul rusesc și capsula Progress este deschis, pentru a putea evacua mai rapid stația, în cazul în care situația o cere.
Misiunea Fram2, prima misiune cu echipaj care urmează să ajungă pe orbită polară, programată inițial pentru lansare la finalul acestui an, a fost amânată până în primăvara anului 2025.
Luna
Apa, depozitată în regolitul lunar sub formă de gheață, este prezentă în cantități mai mari decât se estima inițial, conform unor noi date furnizate de sonda americană Lunar Reconnaissance Orbiter (LRO), cu ajutorul instrumentului Lunar Exploration Neutron Detector (LEND) aflat la bordul acesteia; se credea că apa este prezentă în cantități mari în regolit în zonele acoperite mereu de umbră de al polul sud lunar, însă noi dovezi sugerează că și zone umbrite de până la 77 de grade latitudine sudică pot să conțină cantități mari de apă, conform unui articol științific publicat recent. Din păcate, nu se poate estima cu precizie despre ce volum de apă ar fi vorba
NASA a anunțat în 07 octombrie că Republica Dominicană a devenit al 44-lea stat semnatar al Acordurilor Artemis, iar în 13 octombrie Estonia a devenit al 45-lea stat semnatar (România semnat Acordurile Artemis în 01 martie 2022, fiind atunci al 16-lea stat semnatar).
Dacă inițial modulul european ESPRIT (European System Providing Refueling Infrastructure and Telecommunications) al viitoarei stații spațiale lunare Gateway trebuia să aibă 3 metri lungime, un diametru de 3.4 metri și o masă de 6 tone, Thales Alenia, contractorul selectat de ESA pentru realizarea acestui modul (pentru 296.5 milioane euro), a anunțat că a primit finanțare suplimentară (de 164 milioane euro) pentru a realiza un modul ESPRIT lung de 6.4 metri, cu un diametru de 4.6 metri și o masă de 10 tone.
ESA demarează programul Moonlight, prin care agenția spațială europeană se obligă să lanseze o constelație de 5 sateliți plasați pe orbita Lunii, pentru a susține viitoarele misiuni selenare, care au nevoie de telecomunicații și transfer de date spre Pământ; constelația va prioritiza zona polului sud lunar, acolo unde par să se concentreze viitoarele misiuni selenare, atât robotice cât și misiunile cu echipaj uman. Lunar Pathfinder, primul satelit care va testa tehnologiile necesare pentru Moonlight, va fi lansat în 2026, iar constelația va deveni operațională în jurul anului 2030.
Marte
În luna iunie, NASA anunța că demarează mai multe studii prin care partenerii din industrie să vină cu propuneri pentru a reduce costurile unei misiuni de aducere pe Pământ a eșantioanelor de sol marțian colectate de roverul Perseverance, având în vedere costurile ridicate și nesustenabile ale actualei misiuni Mars Sample Return. Luni, 07 octombrie, compania Rocket Lab anunță că a fost selectată pentru un astfel de studiu, alături de companiile nominalizate de NASA în vara acestui an, studiu pentru care va primi de la NASA, în primă fază, 620000 de dolari. Rocket Lab estimează că poate aduce eșantioanele de sol marțian pentru doar 2 miliarde de dolari folosind două rachete Neutron, lansate în 2028, la o săptămână distanță: prima va lansa Earth Return Orbiter (ERO), în timp ce a doua va lansa landerul care va prelua probele, împreună cu Mars Ascent Vehicle (MAV). MAV se va întâlni pe orbită cu ERO pentru a-i transfera probele, care vor fi astfel transportate pe Pământ.
Spațiul interplanetar și interstelar
Luni, 07 octombrie, ora 14:52 UTC, de pe rampa SLC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida, o rachetă Falcon 9 a lansat sonda europeană Hera, care se îndreaptă spre asteroidul Didymos, pentru a studia mai bine efectul impactului cu sonda DART, din septembrie 2022. România are contribuții semnificative la această misiune: unitatea de procesare a imaginii de la bordul sondei a fost dezvoltată de compania GMV România, însă aceasta este doar una dintre entitățile românești implicate în această misiune, alături de ATOS România (realizarea de sisteme de testare ale satelitului la sol și o procesare de date primară), Sonovision România (conexiuni de date), EFACEC România (teste hardware și software pentru un altimetru planetar), HPS România (contribuții la antena sondei) și Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Optoelectronică - INOE 2000 (proiectarea altimetru, testarea funcționalității optice a acestuia, realizarea echipamentelor de suport optic de la sol). Flaviu Răducanu (ROSA/ESA) subliniază câteva detalii interesante cu privire la Hera: aprobată în 2019, misiunea a început să prindă formă în timpul pandemiei din 2020; deși lansatorul a fost schimbat de 2 ori, deși în proiect au fost implicați peste 100 de contractori din 18 state, misiunea a fost finalizată la timp, cu un buget mai mic decât cel planificat inițial (130 milioane euro).
Observatoarele astronomice Catalina și ATLAS au descoperit treapta secundară Centaur V, a celei de-a doua lansări a rachetei Vulcan, pe orbită heliocentrică; inițial, obiectul a fost identificat drept un asteroid, denumit temporar C43KHJ1, însă ulterior s-a dovedit că nu este de fapt vorba despre un obiect natural, pentru că traiectoria lui se potrivește cu cea avută de Centaur V. În 27 februarie 2027, acesta se va apropia până la aproximativ 3000 de km de Pământ (valoarea este atât de mică și incertitudinile atât de mari încât ar putea intra în atmosfera Pământului în 27 februarie 2027). Din păcate, United Launch Alliance nu a făcut publice detaliile orbitei finală a treptei secundare Centaur, însă astronomii au determinat că în 04 octombrie, ora 12:05 UTC, C43KHJ1 se afla la aproximativ 735 km de Pământ; orbita temporară, în jurul Pământului, pe care treapta secundară a ajuns în prima fază, înainte de a doua pornire a motoarelor RL-10 (de la ora 11:56 UTC), a fost 492x498 km, 30 grade înclinație orbitală.
Sonda americană Psyche, aflată în drum spre asteroidul cu același nume, stabilește un nou record în domeniul comunicațiilor laser, reușind să trimită un semnal pe Pământ de la o distanță de 460 milioane kilometri depărtare. Deep Space Optical Communications este un experiment care oferă viteze de comunicare de 100 de ori mai mari și care în viitor ar putea fi folosite și în alte misiuni, pentru a suplini sau înlocui comunicațiile radio dintre sondă și echipamentele de pe Pământ (în 24 iunie, când sonda se afla la 390 milioane km depărtare de Pământ, viteza de transmitere a datelor era de 6.2-8.3 Mbps, mai mare decât cea prin unde radio și mai mică decât viteza maximă atinsă de o transmisiune de pe Psyche: 267 Mbps, de la 53 milioane km depărtare).
Agenția spațială europeană (ESA) a publicat primele imagini realizate cu telescopul spațial Euclid: este vorba doar de primul 1% din harta care va fi realizată de acest telescop; imaginea publicată de ESA are 208 gigapixeli, 100 de milioane de stele și galaxii și a fost realizată din datele obținute în două săptămâni.
Alte știri, pe scurt
Duminică, 13 octombrie (chiar în Ziua Internațională a Eșecului), la ora 12:25 UTC, cu doar 5 minute înainte de închiderea ferestrei rezervată pentru zbor, SpaceX a lansat al 5-lea vehicul Starship de pe rampa de la Boca Chica; vehiculul a fost compus din boosterul SupeHeavy B12 și treapta superioară S30. De această dată, toate obiectivele misiunii au fost atinse, inclusiv incredibila recuperare, din prima încercare, a treptei primare SuperHeavy, folosind cele două brațe robotice ale rampei de lansare. Treapta secundară a revenit prin atmosferă în Oceanul Indian, exact în zona stabilită în prealabil, astfel încât am avut și imagini în direct, de pe suprafața oceanului, cu momentul în care Starship a ajun în ocean (de altfel, întreg zborul a fost transmis în direct, folosind sateliții Starlink).
În 07 octombrie 2024, la aniversarea unui an de la zborul inaugural al rachetei suborbitale Miura-1 (care a ajuns până la 46 km altitudine), ambițioasa companie spaniolă PLD Space a anunțat că are planuri mari pentru viitor: Miura Next, un lansator orbital parțial reutilizabil, în 2 trepte, cu 5 motoare pentru treapta primară, care va putea lansa 13.5 tone pe LEO (420 km), 11 tone pe orbită heliosincronă (SSO, 500 km) și 4.6 tone pe GTO, a cărui primă lansare este programată pentru 2030; Miura Next Heavy, un lansator cu un booster central și două boostere similare laterale (15 motoare), care va lansa 36 de tone spre LEO, 30 tone spre SSO și 15 tone spre GTO, lansator disponibil în 2031-2032; Miura Next Super Heavy, care va avea un booster central și patru boostere laterale (25 de motoare), care va putea urca 53 de tone pe LEO și 23 de tone pe GTO, peste 16 tone spre Lună și aproape 14 tone spre Marte. Tot până în 2030, compania vrea să dezvolte o capsulă pentru cargo și echipaj uman, denumită LINCE. Până la Miura Next și LINCE, PLD promite să lanseze Miura-5 cândva în 2026. Dacă dezvoltarea Miura-5 a costat aproximativ $170 milioane, pentru viitoarele lansatoare și pentru capsula LINCE, PLD trebuie să mai găsească încă $700 milioane.
Compania americană Vast ne oferă mai multe detalii cu privire la viitoare stație spațială Haven-1: în materialele publicate de companie, Haven-1 are un aspect diferit de cel cu care ne-a obișnuit Stația Spațială Internațională, noua stație spațială fiind în mod evident dedicată turiștilor. Deși are doar 24 de metri cubi (10.1 metri lungime), pe Haven-1 poate găzdui simultan 4 persoane, care se vor putea bucura de un somn mai odihnitor, având în vedere un sistem inovator de "pat spațial", care simulează presiunea cauzată de gravitația cu care suntem obișnuiți aici pe Pământ. Deși are o perioadă de viață estimată la 3 ani, Haven-1 nu va fi locuită mai mult de 40 de zile, pentru că nu are un sistem propriu de menținere a vieții: pentru energie electrică, controlul temperaturii, oxigen și filtrarea aerului, stația spațială are nevoie de o capsulă Dragon care să fie andocată cât timp echipajul se află la bord. Vast speră să lanseze primul modul Haven-1 anul viitor, iar în 2028 este așteptată următoarea iterație a acesteia, Haven-2 (modulul va fi cu 5 metri mai lung decât Haven-1 și va putea fi cuplat cu alte astfel de module, pentru a forma o stație spațială de dimensiuni mai mari).
Rusia amână inaugurarea lansatorului Soiuz-5, cunoscut și sub numele Irtiș (Иртыш): acesta urma să fie lansat pentru prima dată în 2025, însă noua rachetă nu va fi gata mai devreme de 2026; Soiuz-5 este construită pentru a înlocui fosta racheta Zenit-2 și actuala Proton-M, urmând să lanseze până la 5 tone pe orbită geostaționară.
La Congresul Aeronautic Internațional de la Milano, Axiom Space și Prada au prezentat costumul pe care astronauții îl vor purta pe Lună în misiunile Artemis. Axiom Space spune că acesta este aproape finalizat și că în curând vor începe testele în bazinul Neutral Buoyancy Laboratory din Houston, locul unde în prezent se antrenează astronauții care efectuează activități extravehiculare de la bordul ISS.
Știri locale
Administratorul NASA, Bill Nelson, vizitează astăzi, joi, 17 septembrie, România. Cu această ocazie, Ambasada SUA din București organizează o recepție la care au fost invitați tineri și pasionați ai spațiului cosmic.
Imaginea ediției
Oameni pe orbită
La bordul Stației Spațiale Internaționale se află următorii membri ai Expediției 72:
Alexander Grebenkin, 🇷🇺 Roscosmos, Dragon Crew-8, din 05.03.2024;
Matthew Dominick, 🇺🇸 NASA, Dragon Crew-8, din 05.03.2024;
Michael Barratt, 🇺🇸 NASA, Dragon Crew-8, din 05.03.2024;
Jeanette Epps, 🇺🇸 NASA, Dragon Crew-8, din 05.03.2024;
Sunita Williams, 🇺🇸 NASA, Starliner Boe-CFT, din 06.06.2024;
Barry Wilmore, 🇺🇸 NASA, Starliner Boe-CFT, din 06.06.2024;
Ivan Vagner, 🇷🇺 Roscosmos, Soiuz MS-26, din 11.09.2024;
Alexei Ovchinin, 🇷🇺 Roscosmos, Soiuz MS-26, din 11.09.2024;
Donald Pettit, 🇺🇸 NASA, Soiuz MS-26, din 11.09.2024;
Nick Hague, 🇺🇸 NASA, Dragon Crew-9, din 29.09.2024;
Alexandr Gorbunov, 🇷🇺 Roscosmos, Dragon Crew-9, din 29.09.2024.
La bordul stației spațiale chineze Tiangong se află următorul echipaj:
Ye Guangfu, 🇨🇳 CNSA, Shenzhou-18, din 26.04.2024;
Li Cong, 🇨🇳 CNSA, Shenzhou-18, din 26.04.2024;
Li Guangsu, 🇨🇳 CNSA, Shenzhou-18, din 26.04.2024.
Lansări orbitale
2024-186: A patra lansare din 15 noiembrie și a doua din China a fost a rachetei Changzheng-4C, la ora 23:45 UTC, care, de pe rampa SLS-2 a centrului spațial Jiuquan, a lansat pe orbită heliosincronă satelitul Gaofen 12-05, ce urmează să fie folosit pentru observarea Pământului.
2024-185: A treia lansare din 15 noiembrie a avut loc la ora 11:06 UTC de pe rampa LA-9A a centrului spațial Taiyuan și a fost a unei rachete chinezești Changzheng-6A, care a urcat pe orbită polară 18 sateliți de telecomunicații Qianfan (a doua lansare pentru constalația Qianfan, replica Chinei la constelația Starlink).
2024-184: Tot în 15 octombrie, dar la ora 08:21 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 20 de sateliți Starlink (9.7), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 19-lea zbor al treptei primare B1071, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.
2024-183: În data 15 octombrie, ora 06:10 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 23 de sateliți Starlink (10.10), de pe rampa SLC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida; a fost al 11-lea zbor al treptei primare B1080, care ulterior lansării a recuperată pe barja A Shortfall of Gravitas.
2024-182: O rachetă Falcon Heavy a lansat luni, 14 octombrie, ora 16:06 UTC, de pe rampa LC-39A, una dintre cele mai importante misiuni științifice lansate a decadei, sonda interplanetară Europa Clipper, în valoare de 4.3 miliarde de dolari; este cea mai mare sondă construită vreodată de JPL/NASA și înainte să ajungă pe orbita lui Jupiter în aprilie 2030, sonda va survola Marte (februarie 2025) și Pământul (decembrie 2026); pentru această lansare, racheta Falcon Heavy nu a mai fost recuperată: boosterul central (B1090) a fost unul nou, iar boosterele laterale (B1064 și B1065) au fost folosite pentru a 6-a oară, inclusiv pentru a lansa sonda Psyche, spre asteroidul cu același nume.
2024-181: În 10 octombrie, ora 13:50 UTC, o rachetă Changzheng-3B a lansat pe orbită geosincronă (înclinație orbitală 33.7 grade), de pe rampa LC-2 a centrului spațial de la Xichang, satelitul de telecomunicații WHG-03 pentru conexiuni la internet (al treilea de acest fel), parte a proiectul chinezesc Belt and Road; a fost a 99-a lansare a unei rachete Changzheng-3B.
2024-180: Deși racheta Falcon 9 este investigată de FAA pentru problema cu treapta secundară din misiunea Crew-9, SpaceX a primit acordul de a lansa sonda europeană Hera, pentru că în acest caz nu este vorba despre o misiune spre orbita terestră joasă, drept urmare treapta secundară nu revine pe Pământ după desprinderea de treapta primară, deci nu reprezintă un pericol real pentru public; drept urmare, înainte de sosirea uraganului Milton în Florida, deși inițial condițiile meteo nu erau favorabile (doar 15% în dimineața lansării), vremea s-a îmbunătățit treptat și SpaceX a reușit să lanseze sonda Hera, la data și ora programate inițial: luni, 07 octombrie, ora 14:52 UTC, de pe rampa SLC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida; pentru că în această misiune sonda Hera a avut nevoie de performanța maximă a lansatorului Falcon 9, treapta primară, B1061, aflată la cea de-a 21-a misiune, nu a mai fost recuperată; în această misiune, treapta secundară Falcon 9 a atins o viteză record: 43040 km/h.
2024-179: În 04 octombrie, la ora 11:25 UTC, după o întârziere de 85 de minute cauzate de două probleme minore, a decolat a doua rachetă Vulcan (varianta VC2S) de pe rampa SLC-41 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida, însă lansarea nu a fost fără emoții: la câteva secunde după desprinderea de rampă, unul din cele două boostere auxiliare cu combustibil solid s-a dezintegrat parțial, însă racheta și-a continuat drumul spre orbită, pentru că motoarele BE-4 au putut compensa scăderea de tracțiune din partea boosterului cu probleme; ULA susține că treapta secundară a ajuns pe orbita nominală, în ciuda acestui eveniment nefericit: motoarele BE-4 ale treptei primare au rămas active cu 6 secunde mai mult decât planul inițial, iar prima manevră a treptei secundare Centaur a fost cu 20 de secunde mai lungă, pentru a compensa pierderea tracțiunii din prima fază a zborului; pentru că avionul spațial Dream Chaser nu a fost gata (va fi probabil lansată la mijlocul anului viitor) și pentru că ULA dorește să certifice racheta Vulcan pentru lansări ale sateliților USSF (certificare pentru care are nevoie de cel puțin 2 zboruri efectuate cu succes), racheta a fost lansată având un balast atașat de treapta secundară Centaur, care a ajuns pe orbită în jurul Soarelui.
Detalii și statistici despre toate zborurile orbitale, găsiți pe site-ul www.parsec.ro.
Newsletterul Buletinul Cosmic apare de fiecare dată când avem Lună Plină (gratuit pentru toți abonații) sau Lună Nouă (disponibil doar pentru abonații care sprijină financiar acest proiect, prin platforma Substack); realizat cu ajutorul Emacs.