Buletin Cosmic 221
Misiunea Artemis II a fost lansată spre Lună, al 4-lea satelit românesc (EMISAR) a ajuns pe orbită, Mike Finke a dezvăluit motivul pentru care misiunea Crew-11 a fost scurtată
Artemis II
Racheta SLS a fost lansată în 01 aprilie 2026, ora 22:35, de pe rampa LC-39B a centrului spațial Kennedy din Florida, cu doar 11 minute mai târziu decât ora planificată inițial.
Artemis II pe scurt: echipajul nu va aseleniza, nu va orbita Luna, se va afla pe o traiectorie în jurul Lunii (vor survola Luna), apoi vor reveni pe Pământ, după 10 zile.
Echipajul Artemis II va fi echipajul care se va afla cel mai departe de suprafața Lunii: în timpul survolului feței îndepărtate a Lunii, echipajul se va afla la 6513 km distanță de Lună. Spre deosebire de Artemis II, misiunea Apollo 8 s-a înscris pe orbita Lunii, singura misiune care a ocolit Luna (free-return trajectory, adică a lăsat gravitația să facă mare parte din efort, fără propulsoarele capsulei) a fost misiunea Apollo 13 (al cărei echipaj s-a apropiat până la 254 km de Lună).
Este pentru prima dată când un echipaj de 4 astronauți zboară spre Lună (misiunile Apollo aveau 3 membri ai echipajului) și pentru prima dată când un vehicul lunar este dotat și cu o toaletă (capsulele Apollo nu aveau toaletă la bord).
De ce nu va aseleniza? Pentru că aselenizarea este o misiune complexă și înainte de misiuni complexe, NASA dorește să se pregătească, prin misiuni cu un grad mai mic de complexitate (și implicit un grad mai mic de risc pentru echipaj), similar cum s-a întâmplat în programul Apollo: înainte de Apollo 11 au fost misiunile Apollo 7, 8, 9, 10, fiecare testând diverse componente necesare pentru aselenizarea din cadrul misiunii Apollo 11. Artemis II este doar al treilea zbor spațial al capsulei Orion și al doilea spre Lună și primul dotat cu sisteme de menținere a vieții. În plus, nu sunt încă gata nici costumele de astronauți necesare pentru aseleniare, nici landerele necesare pentru ca echipajul să ajungă de pe orbită pe suprafața Lunii.
De ce este importantă misiunea Artemis II? Pentru că pregătește un șir de alte misiuni, din ce în ce mai complicate, care vor culmina, după 2030, cu baze selenare, care vor găzdui echipaje. Pentru că, în sfârșit, un echipaj uman va părăsi orbita joasă a Pământului, după jumătate de secol.
Ce urmează după Artemis II? În misiunea Artemis III (2027), capsula Orion nu va părăsi orbita Pământului, însă va andoca cu unul sau două landere lunare și echipajul va avea ocazia să testeze și costumele de astronauți. Dacă Artemis II și Artemis III decurg fără incidente, aselenizarea este programată pentru Artemis IV (2028).
De ce ne întoarcem pe Lună la 50 de ani distanță de ultima misiune Apollo? Pentru că programul Apollo a costat enorm: în perioada Apollo, bugetul NASA era 4% din PIB-ul SUA și programul Apollo era principala activitate a NASA; în prezent, bugetul NASA este de aproximativ 0.4% din PIB-ul SUA și acum, pe lângă Artemis, NASA trebuie să sprijine și activitățile la bordul Stației Spațiale Internaționale, sondele marțiene sau restul flotei de sonde interplanetare.
Dar nu a evoluat tehnologia între timp? Ba da, avem computere mai performante, dar motoarele de rachetă nu au evoluat la fel de spectaculos, pentru că legile fizicii (și, implicit, ale chimiei carburanților și a materialelor) ne impun, deocamdată, unele limite; nu toate domeniile au avansat cu viteza cu care au avansat computerele nici automobilele nu au evoluat spectaculos în ultimele decenii (nu avem astăzi mașini zburătoare, nu?), iar în domeniul aviatic nu mai avem nici măcar avioane de pasageri supersonice.
Contribuția Europei la Artemis. În timp ce programul Apollo a fost unul prin excelență american, să nu uităm că programul Artemis are și o componentă internațională. De exemplu, se vorbește foarte des despre capsula Orion, care va găzdui astronauții în drumul lor spre și dinspre Lună, dar se vorbește prea puțin despre modulul de serviciu european (ESM), contribuția principală a Agenției Spațiale Europene (ESA) la misiunile Artemis. ESM va însoți capsula Orion până aproape de momentul în care Orion va reveni prin atmosfera Pământului, când se va separa de Orion. ESM asigură, pe întreaga durată a misiunii, oxigen și electricitate pentru echipaj și propulsie pentru Orion, asigurând orientarea corectă a capsulei în jurul centrului de masă și asigurând propulsoarele și combustibilul necesar pentru manevrele de corecție ale traiectoriei. Compania care a construit ESM este Airbus Defence and Space, însă multe dintre componente sunt realizate și asamblate de (mulți) subcontractanți, printre care se regăsește și o companie care se numește Sonaca. Atât Airbus, cât și Sonaca, au puncte de lucru și în România. Recunosc că nu știu asta cu certitudine, dar nu m-ar mira ca vehiculele misiunii Artemis II (Orion și ESM), în drumul lor spre Lună, să aibă componente fabricate sau asamblate în România.
Lansări orbitale
2026-067: Tot în 30 martie, o rachetă Falcon 9 a lansat, de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg, 119 sateliți pe orbită terestră heliosincronă, în misiunea rideshare Transporter-16; pentru această lansare, SpaceX a folosit treapta primară B1093, aflată la cel de-al 12-lea zbor, treaptă primară recuperată ulterior pe barja Of Course I Still Love You; unul dintre sateliții lansați a fost și satelitul EMISAR (al 4-lea satelit românesc lansat pe orbită).
2026-066: Luni, 30 martie, a avut loc zborul inaugural al rachetei Lijian-2 (Kinetica-2), dezvoltată de CAS Space, o companie care are legături cu Chinese Academy of Sciences; lansarea a avut loc de pe noua rampă LC140 a centrului spațial Jiuquan; racheta este una de calibru mediu, cu combustibil lichid (spre deosebire de Lijian-1, care era cu combustibil solid), fiecare booster fiind propulsat de 3 motoare YF-102; înălțimea este de 52 de metri și diametrul unui booster este de 3.35 metri. Lijian-2 poate urca 8 tone pe orbită terestră heliosincronă (500 km altitudine) sau 12 tone pe orbita terestră joasă. În prima lansare a fost trimisă pe orbită o navă cargo Qingzhou, care în viitor va fi folosită pentru transport de cargo spre stația spațială chineză Tiangong; de această dată, Qingzhou transportă 27 de experimente cu o masă totală de 1.02 tone, care vor fi efectuate la diverse altitudini, între 200-600 km, însă în viitor va putea transporta 1.8 tone spre Tiangong, având un volum presurizat de 27 de metri cubi.
2026-065: În 28 martie, la ora 09:14 UTC, o rachetă Electron a lansat, de pe rampa LC-1 a centrului spațial Mahia, din Noua Zeelandă, doi sateliți europeni, Celeste IOD 1 și 2 (Pathfinder A1 și A2, misiunea Daughter Of The Stars, sateliți care fac parte dintr-o viitoare constelație, denumită Celeste LEO-PNT, pentru augmentarea semnalelor de localizare primite de la sateliții Galileo; sateliții sunt realizați de Thales Alenia Space și GMV și orbitează Pământul la 510 km altitudine.
2026-064: O rachetă Changzheng-2C a lansat, în 27 martie, la ora 04:11 UTC, satelitul Shiyan-33 pe orbită terestră heliosincronă, de pe rampa SLS-2 a centrului spațial Jiuquan.
2026-063: În data 26 martie, ora 23:03 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 25 de sateliți Starlink (17.17), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 23-lea zbor al treptei primare B1081, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.
2026-062: O rachetă Changzheng-2D a lansat, în 25 martie, la ora 22:51 UTC, de pe rampa LC-9 a centrului spațial Taiyuan, 2 sateliți comerciali, cu apertură radar sintetică, SuperView Neo-2 (05 și 06), pentru compania chineză China Siwei Survey, ce urmează să fie folosiți pentru observații ale suprafeței Pământului; sateliții au ajuns cu bine pe orbita terestră joasă.
2026-061: În 23 martie, la ora 17:24 UTC, o rachetă Soiuz-2.1b (dotată cu o treaptă secundară Fregat-M) a lansat, de pa rampa 43/4 a centrului spațial Plesețk, pe orbită terestră joasă, 16 sateliți Rassvet, ai companiei Byuro-1440, primii dintr-o constelație rusească, care se dorește similară cu Starlink.
2026-060: O rachetă Jielong-3 a lansat, în 22 martie, la ora 15:49 UTC, 10 sateliți CentiSpace-1 pe orbită terestră joasă, de pe platforma maritimă Dong Fang Hang Tian Gang din Marea Galbenă.
2026-059: În data de 22 martie, ora 14:47 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 29 de sateliți Starlink (10.62), de pe rampa LC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida; a fost al 27-lea zbor al treptei primare B1078, care ulterior lansării a fost recuperată pe barja A Shortfall of Gravitas.
2026-058: O rachetă Soiuz-2.1a a lansat, în 22 martie, la ora 11:59 UTC, nava cargo Progress MS-33 spre Stația Spațială Internațională, de pe rampa 31/6 a centrului spațial Baikonur din Kazahstan; a fost prima lansare de pe rampa 31/6 după reparațiile efectuate în urma avariei lansării Soiuz MS-28 din 27 noiembrie anul trecut. Nava Progress a ajuns cu bine pe orbită, însă una din cele două antene folosite de sistemul automat de andocare Kurs nu a putut fi activată.
2026-057: În data 20 martie, ora 21:51 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 25 de sateliți Starlink (17.15), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 4-lea zbor al treptei primare B1100, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.
2026-056: O rachetă Electron a lansat, în 20 martie, la ora 18:10 UTC, un nou satelit StriX, în misiunea Eight Days a Week (StriX-6), satelit amplasat pe orbita terestră joasă pentru observații ale suprafeței Pământului; lansarea a avut loc de pe rampa LC-1B a centrului spațial Mahia din Noua Zeelandă.
2026-055: În data de 19 martie, ora 14:20 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 29 de sateliți Starlink (10.33), de pe rampa LC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida; a fost al 27-lea zbor al treptei primare B1077, care ulterior lansării a fost recuperată pe barja Just Read The Instructions.
2026-054: În data de 17 martie, ora 13:27 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 29 de sateliți Starlink (10.46), de pe rampa LC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida; a fost al 22-lea zbor al treptei primare B1090, care ulterior lansării a fost recuperată pe barja A Shortfall of Gravitas.
2026-053: În data de 17 martie, ora 05:19 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 25 de sateliți Starlink (17.24), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 14-lea zbor al treptei primare B1088, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.
Astronauți aflați în spațiul cis-lunar
La bordul capsulei Orion, în drum spre Lună, în misiunea Artemis II, se află următorii astronauți:
Reid Wiseman, SUA/NASA, Orion/Integrity, din 01.04.2026;
Victor Glover, SUA/NASA, Orion/Integrity, din 01.04.2026;
Christina Koch, SUA/NASA, Orion/Integrity, din 01.04.2026;
Jeremy Hansen, CAN/CSA, Orion/Integrity, din 01.04.2026;
La bordul Stației Spațiale Internaționale se află următorii membri ai Expediției 74:
Jessica Meir, SUA/NASA, Crew-12, din 14.02.2026;
Jack Hathaway, SUA/NASA, Crew-12, din 14.02.2026;
Sophie Adenot, FRA/ESA, Crew-12, din 14.02.2026;
Andrei Fediaev, RUS/ESA, Crew-12, din 14.02.2026;
Serghei Kud-Svercikov, RUS/Roscosmos, Soiuz MS-28, din 27.11.2025;
Serghei Mikaiev, RUS/Roscosmos, Soiuz MS-28, din 27.11.2025;
Christopher Williams, SUA/NASA, Soiuz MS-28, din 27.11.2025.
La bordul stației spațiale chineze Tiangong se află următorul echipaj:
Zhang Lu, CHN, CNSA, Shenzhou-21, din 31.10.2025;
Wu Fei, CHN, CNSA, Shenzhou-21, din 31.10.2025;
Zhang Hongzhang, CHN, CNSA, Shenzhou-21, din 31.10.2025.
Imaginea ediției
Orbita Pământului
Duminică, 29 martie, satelitul Starlink-34343 (64157), lansat în 27 mai 2025 și aflat la 550 km altitudine, a suferit o anomalie (cu alte cuvinte, a explodat). Au fost detectate, până acum, cel puțin 17 fragmente, dar analiza continuă. Evenimentul nu pare să fie cauzat de o coliziune, ci pare să fie o cauză internă (conform unei analize Leo Labs). În prezent, pe orbită sunt peste 10000 (zece mii) de sateliți Starlink.
Nava cargo Progress MS-33, lansată în 22 martie, la ora 11:59 UTC, a andocat în 24 martie, la ora 13:40, la modulul rusesc Poisk al Stației Spațiale Internaționale; andocarea s-a realizat manual, pentru că una din antenele sistemului automat de andocare Kurs nu s-a desfăcut după lansare. A fost prima lansare a unei rachete Soiuz-2.1 după reparațiile rampei 31/6 de la Baikonur, avariată în urma lansării capsulei Soiuz MS-28 din 27 noiembrie 2025.
NASA intenționează să lanseze în următorii ani un nou modul pentru (Stația Spațială Internațională(, la care vor putea andoca alte module ale companiilor private și care în viitor, când ISS va fi retrasă, se vor desprinde de ISS și vor forma o stație spațială independentă. Planul seamănă foarte mult cu planul companiei Axiom Space de a construi Axiom Space Station. Însă NASA este brusc pesimistă cu privire la utilitatea comercială a unor stații spațiale private pentru că, spune NASA, în cei peste 25 de ani de când avem ISS pe orbită, nu a fost identificat nici un proces sau un produs comercial utilizat pe scară largă, care să necesite condițiile oferite de o stație spațială. Asta poate însemna un sprijin financiar mai redus din partea NASA pentru stațiile spațiale pe orbita terestră joasă (LEO), însă NASA spune că nu abandonează ideea de a avea prezență umană pe LEO. În prezent, pe lângă Axiom Space, și alte companii au planuri pentru viitoare stații spațiale comerciale: Vast (Haven-1), Voyager (Starlab) sau Blue Origin (Orbital Reef), însă rămâne de văzut dacă aceste planuri se vor alinia cu viziunea NASA pentru era post-ISS sau dacă respectivele companii vor putea finanța integral o astfel de stație spațială privată.
Agenția Spațială Europeană ESA va achiziționa de la SpaceX un zbor dedicat al unei capsule Dragon, pentru a trimite un echipaj spre Stația Spațială Internațională. Misiunea (denumită ESA Provided Institutional Crew, EPIC) ar urma să aibă loc în 2028 și se preconizează să dureze aproximativ 1 lună.
După Kuiper (acum Amazon LEO, destinată consumatorilor casnici) și TeraWave (destinată sectorului de business) Jeff Bezos dorește a treia(!) megaconstelație: Project Sunrise, care va oferi acces la centre de date amplasate pe orbită. Adică alți 51600 de sateliți pe orbită terestră heliosincronă, pe orbite între 500 și 1800 km. Deocamdată este doar o cerere pentru FCC, rămâne de văzut cum va evolua.
Luna și spațiul cislunar
Compania niponă ispace anunță o serie de modificări ale viitoarelor misiuni selenare: în 27 martie, ispace anunța că dezvoltă un nou lander, ULTRA, care va fi realizat prin integrarea a două modele la care lucrau până acum separat de filialele din Japonia și din SUA ale companiei. Noul lander va avea și un propulsor nou, ca răspuns la problemele întâmpinate recent de ispace cu vehicul propulsor (și care au dus la întârzieri în dezvoltarea următorului lander). Astfel, prima misiune spre Lună dezvoltată de filiala americană a companiei ispace va avea loc în 2030 (pentru a permite echipei să înlocuiască landerul APEX 1.0 cu ULTRA); denumită inițial Mission 3, aceasta devine acum Mission 5; fosta misiune Mission 4 devine Mission 3 și va zbura în 2028, urmată de Mission 4 în 2029 (ambele dezvoltate de ispace Japonia); în 2027, ispace plănuiește să trimită un satelit pe orbita Lunii.
Compania Intuitive Machines a primit recent un contract de 180 de milioane de dolari pentru a continua să trimită landere pe Lună (în cadrul programului Commercial Lunar Payload Services CLPS), chiar dacă primele două tentative (IM-1 și IM-2), deși nu au fost un eșec total, nici nu pot fi încadrate în categoria misiunilor de succes.
NASA plănuiește să construiască o bază selenară în trei faze. În prima fază (2026-2028), NASA va mări ritmul în care va trimite landere și rovere pe Lună prin programele Commercial Lunar Payload Services (CLPS) și Lunar Terrain Vehicle (LTV) aflate în desfășurare; este aici vorba și despre controversatul rover VIPER, care va fi lansat de Blue Origin anul viitor spre Polul Sud lunar, la bordul unui lander lunar fără echipaj uman, Blue Moon Mk. 1 (NASA se așteaptă la aproximativ 30 de aselenizări robotice începând de anul viitor, inclusiv sisteme de generare de electricitate cu radioizotopi). În a doua fază (2029-2032), NASA va trimite pe Lună cargo (landere, rovere, drone, inclusiv un rover presurizat furnizat de JAXA) și elementele viitoarelor structuri care vor găzdui echipaje. În a treia fază (2033-2036), NASA va începe tranziția spre o bază lunară cu prezență umană continuă, folosind habitate realizate de parteneri precum Agenția Spațială Italiană (ISA) sau Agenția Spațială Canadiană (CSA).
Noua arhitectură a misiunilor Artemis nu mai are nevoie de stația spațială lunară Gateway: capsula Orion va andoca direct la viitoarele landere lunare, pe orbita Lunii, fără să mai fie nevoie de pasul intermediar, asigurat până acum în planurile NASA de o stație spațială lunară. NASA spune că suspendă planurile pentru Gateway, după care oferă detalii cu privire la modul în care vor fi folosite echipamentele deja asamblate pentru Gateway (ceea ce mă face să cred că planurile pentru Gateway nu sunt doar suspendate temporar, sunt anulate de-a binelea).
Racheta SLS ajunge, pentru a doua oară, pe rampa de lansare LC-39B de la Centrul Spațial Kennedy, vineri, 20 martie, la ora 15:21 UTC, după un drum de 11 ore din hangarul Vehicle Assembly Building (VAB), unde a fost remediată problema descoperită la treapta superioară, după al doilea test static (efectuat în 19 februarie).
Un italian va păși pe Lună, în urma unui acord între agenția spațială italiană (ASI) și NASA, prin care ASI se obligă să furnizeze un modul pentru viitoarea bază lunară, denumit Italian Habitation Module (MPH). ASI a fost menționată direct de Jared Isaacman, dar și de comunicatul NASA prin care au fost prezentate planurile pentru viitoarele misiuni selenare.
Planeta Marte
De-a lungul timpului, NASA, împreună cu alte agenții, au cheltuit peste 20 de miliarde de dolari pentru dezvoltarea unui propulsor nuclear, fără prea mult succes, în principal pentru că nu exista o misiune spațială care să aibă nevoie de el (conform declarațiilor NASA). Chiar recent, DARPA a anulat programul Demonstration Rocket for Agile Cislunar Operations (DRACO) care își propunea să dezvolte și să testeze un motor cu propulsie nucleară pe orbita Pământului în 2027. Acum însă, NASA declară că a găsit și misiunea, dar și vehiculul care să folosească un reactor nuclear: este vorba despre modulul Power and Propulsion Element (PPE), construit de Northrop Grumman și moștenit de la stația spațială lunară Gateway (care la rândul ei l-a moșnenit de la programul Asteroid Redirect Mission, și el anulat în 2017), care va fi folosit în misiunea Skyfall spre Marte (misiune care va fi lansată în 2028). PPE este dotat cu un propulsor ionic, iar NASA dorește ca energia electrică necesară pentru respectivul propulsor să fie furnizată de un reactor nuclear, primul care va fi folosit într-o misiune interplanetară. Misiunea, denumită Skyfall, va trimite 3 elicoptere similare cu Ingenuity, pentru a explora suprafața marțiană. Aceste elicoptere vor fi dotate cu radare și camere foto, pentru a analiza suprafața marțiană și pentru a identifica zone potrivite pentru viitoare misiuni cu echipaj uman. Restul componentelor Gateway care au fost asamblate vor fi folosite pentru viitoarea bază lunară. Reactorul care va propulsa modulul Skyfall prin spațiul interplanetar va folosi uraniu îmbogățit (concentrația de U-235 va fi cuprinsă între 5-20%) și va genera o putere electrică de peste 20 kW, urmând ca ulterior, o iterație a acestui reactor să fie folosită în 2030 pe suprafața Lunii (Lunar Reactor-1, sau LR-1), pentru a genera (o parte din) electricitatea necesară viitoarei baze lunare.
Știri locale
EMISAR, al 4-lea satelit românesc (1U cubesat), a fost lansat pe orbită terestră heliosincronă de o rachetă Falcon 9, într-o misiune de tip rideshare, în 30 martie. Romanian InSpace Engineering (RISE) a confirmat că satelitul este funcțional.
Alte știri, pe scurt
Mike Fincke, astronautul american care a declanșat prima evacuare a unui echipaj de pe bordul Stației Spațiale Internaționale din motive medicale, a dezvăluit, în cadrul unui interviu, motivul pentru care el și echipajul său a fost adus prematur pe Pământ: în timpul unei cine, în timp ce se pregătea pentru o activitate extravehiculară programată pentru a doua zi, Mike Fincke pur și simplu nu a mai putut vorbi, timp de 20 de minute. Fără dureri, fără alte simptome, după care și-a revenit și s-a simțit bine. Cauza problemei a rămas un mister: nu s-a mai manifestat ulterior, iar medicii nu au încă o explicație pentru ce s-a întâmplat.
Un bolid luminos a străbătut cerul Texasului în 21 martie, la ora 21:40 UTC și se pare că a avariat o casă în Spring (în apropiere de Houston); NASA estimează că meteoroidul inițial avea un diametru de 1 metru și o masă de aproximativ 1 tonă, înainte să plonjeze prin atmosferă; fragmente de meteorit au fost ulterior recuperate din zona respectivă.
Conform ultimului buletin informativ al ESA NEO Coordination Center, există 41390 de asteroizi și 124 de comete NEO (Near-Earth Objects, obiecte care se pot apropia periculos de mult de Pământ), din care 1924 de asteroizi potențial periculoși (cu șanse de impact nenule—foarte mici, dar mai mari de zero)
Newsletterul Buletinul Cosmic apare de fiecare dată când avem pe cer Lună Plină sau Lună Nouă; realizat cu ajutorul Emacs, împreună cu Org Mode și TILE. Mai multe detalii și statistici despre toate zborurile orbitale, pot fi găsite pe site-ul www.parsec.ro.