Buletin Cosmic 229
Schimb de echipaj la bordul ISS, un nou test Starship, despre meteoriții marțieni, antenele DSN și Cerberos de lângă Madrid au scăpat de incendiile de vegetație devastatoare, (843293) Tănăselia
Lansări orbitale
2026-171: În data 25 iulie, ora 15:51 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 24 de sateliți Starlink (17.51), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 8-lea zbor al treptei primare B1100, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.
2026-170: O rachetă chineză Kinetica-1 (力箭一号 sau Lijian-1) a lansat, în 23 iulie, la ora 23:33 UTC, de pe rampa 130 a centrului spațial Jiuquan, 5 sateliți pe orbită terestră heliosincronă, sateliți care fac parte dintr-o rețea pentru monitorizarea deșeurilor orbitale (megaconstelația Gande, care urmează să aibă 120 de sateliți).
2026-169: În 23 iulie, la ora 12:00 UTC, o rachetă Changzheng-3B/E a lansat, spre orbită geostaționară de transfer, satelitul Tianlin-2-06, de pe rampa LC-2 a centrului spațial Xichang; la câteva secunde după lansare, racheta a fost lovită de mai multe fulgere, însă satelitul a ajuns cu bine pe orbita corectă: acesta face parte dintr-o rețea de telecomunicații între sateliții orbitali și stațiile terestre (rețea similară cu sistemul american Tracking and Data Relay Satellite System, TDRSS).
2026-168: În 22 iulie, la ora 02:54 UTC, o rachetă Yinli-1 (引力一号 sau Gravity-1), a lansat 9 sateliți pe orbită terestră heliosincronă, de pe barja Dong Fang Hang Tian Gang, aflată în Marea Galbenă; a fost a 3-a lansare Gravity-1, care în acest moment este cea mai puternică rachetă din lume propulsată exclusiv de trepte cu combustibil solid.
2026-167: O rachetă Falcon 9 a lansat, în 21 iulie, la ora 21:15 UTC, de pe rampa SLC-40 a centrului spațial Cape Canaveral, satelitul Mission Robotic Vehicle (MRV-1) al companiei Northrop Grumman, construit pentru a andoca la sateliții de pe orbita geostaționară și a le prelungi viața (misiunea MRV-1); pentru această misiune, care a trimis satelitul MRV spre orbită geostaționară de transfer, s-a folosit treapta primară B1069, aflată la cel de-al 32-lea zbor și care, după separarea de treapta secundară, nu a mai fost recuperată.
2026-166: În data 21 iulie, ora 14:49 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 24 de sateliți Starlink (17.39), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 23-lea zbor al treptei primare B1082, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.
2026-165: În 19 iulie, probabil în jurul orei 17:51 UTC, o rachetă Soiuz-2.1b a lansat, pe orbită terestră joasă, de la centrul spațial Plesețk, a fost lansat al doilea grup de 16 sateliți pentru megaconstelația Rassvet (Rassvet-3), megaconstelația Bureau 1440, care vrea să fie replica Rusiei la Starlink.
2026-164: În 18 iulie, la ora 06:35 UTC, racheta comercială Vikram-1, a companiei Skyroot, a reușit, în zborul său inaugural, să plaseze pe orbită doi sateliți de mici dimensiuni. Este prima lansare a unei rachete indiene comerciale. Vikram-1 este o rachetă de calibru mic, capabilă să urce cel mult 550 de kilograme pe orbita terestră joasă. Lansarea de astăzi a avut loc de pe rampa FLP a centrului spațial Satish Dhawan. Prima misiune, denumită Aagaman, nu a fost lipsită de emoții: după ce treapta a 4-a s-a separat de treapta a 3-a, la câteva secunde distanță se pare că a existat un nou contact între cele două trepte, ceea ce a dus la destabilizarea temporară a treptei a 4-a. Aceasta și-a revenit ulterior, reușind să duc misiunea la bun sfârșit (nu e ceva ce avem ocazia să vedem prea des).
2026-163: O rachetă Falcon 9 a lansat, în 16 iulie, la ora 20:32 UTC, de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg, 21 de sateliți pentru Space Force Development Agency (SDA), în misiunea denumită Tranche 1 Transport Layer E, sateliți care au ajuns pe orbită polară. După lansare, treapta primară B1103, aflată la cel de-al 4-lea zbor, a fost recuperată pe barja Of Course I Still Love You.
2026-162: Marți, 14 iulie, la ora 14:47 UTC, o rachetă Soiuz-2.1a a lansat, de pe rampa 31/6 a centrului spațial Baikonur, din Kazahstan, capsula Soiuz MS-29 spre Stația Spațială Internațională, avându-i la bord pe cosmonauții Piotr Dubrov și Anna Kikina (ambii la cel de-al doilea zbor spațial), dar și astronautul american Anil Menon (primul zbor spațial, soțul Annei Menon, membră a echipajului misiunii comerciale Polaris Dawn). Capsula Soiuz MS-29 a andocat la modulul rusesc Prichal al ISS în aceeași zi, la ora 17:52 UTC.
2026-161: În data de 14 iulie, ora 09:10 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 29 de sateliți Starlink (10.45), de pe rampa LC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida; a fost al 28-lea zbor al treptei primare B1080, care ulterior lansării a fost recuperată pe barja A Shortfall of Gravitas.
2026-160: În data 14 iulie, ora 01:28 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 27 de sateliți Starlink (15.14), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 15-lea zbor al treptei primare B1093, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.
Astronauți aflați pe orbită
La bordul Stației Spațiale Internaționale se află următorul echipaj:
Piotr Dubrov, RUS/Roscosmos, Soiuz MS-29, din 14.07.2026;
Anna Kikina, RUS/Roscosmos, Soiuz MS-29, din 14.07.2026;
Anil Menon, SUA/NASA, Soiuz MS-29, din 14.07.2026;
Jessica Meir, SUA/NASA, Crew-12, din 14.02.2026;
Jack Hathaway, SUA/NASA, Crew-12, din 14.02.2026;
Sophie Adenot, FRA/ESA, Crew-12, din 14.02.2026;
Andrei Fediaev, RUS/Roscosmos, Crew-12, din 14.02.2026.
La bordul stației spațiale chineze Tiangong se află următorul echipaj:
Zhu Yangzhu, CHN, CNSA, Shenzhou-23, din 24.05.2026;
Li Jiaying, CHN, CNSA, Shenzhou-23, din 24.05.2026;
Zhang Zhiyuan, CHN, CNSA, Shenzhou-23, din 24.05.2026.
Imaginea ediției
Orbita Pământului
Din 1957 și până în prezent, au fost lansați pe orbită un număr total de 26975 sateliți, din care astăzi sunt operaționali 16098 (din care 10441 sunt sateliți Starlink activi); pe orbita Pământului sunt catalogate și urmărite un număr total de 69691 obiecte (sateliți activi și inactivi, trepte secundare ale rachetelor purtătoare, deșeuri rezultate în urma dezintegrării sateliților).
Compania americană COMSPOC atrage atenția asupra satelitului chinezesc Shijian-31, lansat în 16 iunie de o rachetă Changzheng-3B, care are o orbită interesantă: cu o înclinația de 63.46°, orbita pare una de tip Molniya, însă apogeul în loc să fie deasupra teritoriilor nordice, este deasupra ecuatorului, la o altitudine de aproape 40000 km, deasupra sateliților geostaționari, unde petrece aproximativ o treime din perioada orbitală de 12.5 ore. Oficial, misiunea satelitului Shijian-31 este “detecția mediului spațial”.
Capsula Soiuz MS-28, avându-i la bord pe cosmonauții Serghei Kud-Sverchkov, Serghei Mikaiev și pe astronautul american Christopher Williams, s-a decuplat de modulul Rassvet al Stației Spațiale Internaționale (ISS) în 26 iulie, la ora 07:02 UTC, revenind cu bine pe Pământ la ora 10:27 UTC, după 241 de zile petrecute în spațiu (manevra de frânare a fost executată la 09:31 UTC și a durat 4 minute și 42 de secunde); decuplarea capsulei Soiuz MS-28 marchează sfârșitul Expediției 74 și începutul Expediției 75 de la bordul ISS.
Polonia va contribui cu 656 milioane de euro pentru sistemul european IRIS² (Infrastructure for Resilience, Interconnectivity and Security by Satellite), adică aproximativ 10% din valoarea sa. Sateliții constelației IRIS² vor începe să fie lansați începând cu 2029 și sistemul urmează să fie operațional începând în 2031-2032, oferind o alternativă europeană la actuala constelație Starlink.
Luna și spațiul cislunar
În 05 august, la ora 06:35 UTC, treapta superioară a rachetei Falcon 9 (2025-010D), care în 15 ianuarie 2025 a lansat sonda selenară Blue Ghost a companiei Firefly (2025-010A) și sonda Hakuto-R (2025-010B) a companiei nipone ispace, va lovi Luna și, cel mai probabil, impactul, care va avea loc lângă craterul Einstein, va putea fi observat de pe Pământ, de astronomii amatori sau profesioniști.
Joi, 16 iulie, Serbia a devenit al 69-lea stat care a semnat Acordurile Artemis, în cadrul unei ceremonii organizate la sediul general al NASA din Washington, DC., în prezența ministrului de externe sârb Marko Đurić și a administratorului adjunct al NASA, Matt Anderson. Astfel, Serbia devine al 3-lea stat, după Thailanda și Senegal, care semnează atât Acordurile Artemis, cât și parteneriatul International Lunar Research Station (ILRS). A doua zi, în 17 iulie, Mauritius devine al 70-lea semnatar al Acordurilor Artemis.
Planeta Marte
Teghaza 001 ar putea fi cel mai vechi meteorit marțian descoperit până acum, cu o vechime de cel puțin 4.1 miliarde de ani (de obicei meteoriții marțieni sunt mult mai tineri decât cei care provin din centura de asteroizi dintre Marte și Jupiter), similar ca vârstă cu celebrul ALH 84001. De ce este interesant acest lucru? Pentru că ne poate oferi informații cu privire la structura și compoziția scoarței marțiene de acum 4.1 miliarde de ani, când se crede că Marte era o planetă caldă, care putea susține apă lichidă. Teghaza 001 a fost descoperit în urma unei expediții a populației locale Sahrawi, în septembrie 2022 în Gao (Mali) și cele 8 fragmente recuperate cântăresc împreună aproape 800 de grame.
În 15 mai, sonda Psyche survola planeta Marte, apropiindu-se până la 4609 km de suprafața acesteia, într-o manevră de corecție orbitală, pentru a-i rafina traiectoria spre întâlnirea cu asteroidul Psyche (oferindu-i nu doar viteză suplimentară, dar și modificarea planului orbital, esențială pentru succesul misiunii). În timpul survolului, sonda (lansată în 13 octombrie 2023 de o rachetă Falcon Heavy) a reușit să surprindă câteva cadre spectaculoase cu Marte, publicate recent de NASA.
Spațiul interplanetar și interstelar
Telescopul spațial Neil Gehrels Swift al NASA (lansat în 20 noiembrie 2004 de o rachetă Delta II și care așteaptă ca sonda LINK, lansată în 03 iulie de o rachetă Pegasus, să andocheze și să îi crească altitudinea) a observat recent o gaură neagră supermasivă și orfană (departe de centrul unei galaxii) care devora o stea aflată în calea sa, într-o galaxie aflată la 750 milioane de ani-lumină depărtare de noi. Astfel de evenimente sunt rare, mai ales că gaura neagră avea o masă aproximativ egală cu 1 milion de mase solare. Datele au fost publicate recent în revista The Astrophysical Journal Letters.
Este Venus o planetă moartă din punct de vedere geologic, sau este o planetă activă tectonic? Nu știm, pentru că (i) nu vedea prea bine dincolo de atmosfera densă a planetei și (ii) avem prea puține misiuni care să poată studia suprafața venusiană. Însă un studiu recent, publicat în Nature Geoscience, vine cu câteva argumente în favoarea unei planete Venus încă active geologic: folosind simulări numerice, echipa de cercetători a concluzionat că văile de rift din Chasmata Ganis, Dali și Devana sunt formate relativ recent.
Conform unui studiu recent, Soarele conține cu 55% mai mult argint decât se estimase până acum (Soarele este format în mare parte din hidrogen și heliu, dar conține 1.5% și elemente chimice mai grele, printre care și argint). Cel puțin asta este concluzia unui studiu realizat de o echipă de cercetători de la Universitatea Uppsala, publicat în Astronomy & Astrophysics. Datele au fost obținute în urma unei simulări care a folosit un model mult mai complex decât estimările precedente, folosind supercomputerul suedez Tetralith de la Universitatea Linköping. De notat că nu este vorba despre argint creat în interiorul Soarelui, ci de argintul primordial, prezent în atmosfera solară și moștenit de Soare din nebuloasa planetară existentă înainte de formarea sistemului solar, provenit de la supernove mai vechi.
O echipă de cercetători ai Universității din Hiroshima au identificat în galaxia noastră un accelerator natural de protoni, care se pare că produce raze cosmice formate din protoni accelerați până la energii de 1 PeV (protonii accelerați în cadrul experimentelor LHC de la CERN ating energii de câțiva TeV, adică cu 3 ordine de mărime mai reduse). Sursa acestor protoni extrem de energetici este LHAASO J1912+1014u în constelația Acvila, apropiată de steaua Altair și a fost considerată o rămășiță a unei supernove, până când, în cadrul experimentului sino-nipon Large High Altitude Air Shower Observatory (LHAASO), au fost detectate emisii de peste 100 TeV. Este dificil de detectat energia protonilor inițiali, pentru că aceștia generează raze gama, însă alte observații (Fermi Large Area Telescope (Fermi-LAT), FOREST Unbiased Galactic plane Imaging survey with the Nobeyama 45-m telescope (FUGIN), telescopul spațial Chandra) ale sursei LHAASO J1912+1014u par să confirme această ipoteză.
Sunt cunoscute peste 6000 de exoplanete, însă LHS 1140b pare să fie prima dintre ele despre care avem indicii că ar avea atmosferă, la câteva miliarde de ani după ce s-a format: după peste 500 de ore de observații folosind telescopul spațial James Webb, o echipă de cercetători a detectat prezența atmosferei în jurul LHS 1140b, iar cercetări ulterioare, folosind telescoapele terestre Magellan din Chile au identificat că exoplaneta emană heliu în spațiul cosmic.
În 28 august 2025, când asteroidul 1998 SH2 a trecut la 3 milioane km depărtare de Pământ, NASA a folosit radarele sistemului Deep Space Network pentru a investiga poziția asteroidului, însă acesta părea să se afle pe o altă traiectorie decât se așteptau astronomii. Deviația de la traiectoria așteptată se pare că a fost din cauză că 1998 SH2 nu este un asteroid, ci o cometă (primind denumirea provizorie P/1998 SH2). Studiul a fost publicat recent în revista Nature Astronomy.
Alte știri, pe scurt
Există 127 de asteroizi care poartă nume românești: 7 locuri din România și restul de 120 sunt nume de persoane, din care cel mai recent este… (843293) Tănăselia! Le sunt recunoscător lui Ovidiu Văduvescu și Lucian Hudin, în primul rând pentru că au descoperit acest asteroid în cadrul proiectului EURONEAR (alături de mulți alți asteroizi), dar și pentru faptul că s-au gândit la mine și au făcut această propunere, acceptată de WGSBN. Lista asteroizilor cu nume românești poate fi consultată pe parsec.ro.
Compania niponă ispace a declarat că, în urma unui acord cu Mitsubishi Heavy Industries (MHI), landerul ULTRA din cadrul Mission 3 va fi lansat în 2028 de o rachetă H3. Precedentele misiuni selenare ale ispace au fost lansate de o câte o rachetă Falcon 9.
Complexul Deep Space Network de lângă Madrid (MDSCC), unul din punctele cheie ale infrastructurii de comunicații cu care NASA poate păstra legătura continuă cu sondele interplanetare (alături de antenele din California și Australia), a fost înconjurat de incendii de vegetație devastatoare. Personalul a fost evacuat și este în siguranță, iar structurile nu au fost avariate. Centrul Cerberos, aparținând de ESA, aflat și el în apropiere de Madrid, a fost evacuat, însă este în continuare funcțional.
În 25 iulie, am putut vedea al 13-lea zbor test pentru Starship (Booster 20 și Ship 40), care a urmat un profil de zbor suborbital similar cu testele precedente. Lansarea a avut loc la ora 22:51 UTC de pe rampa LP-2 a centrului spațial Starbase. În acest zbor, 20 de sateliți Starlink V3 au fost lansați pe o traiectorie suborbitală și SpaceX susține că aceștia au reușit, în cele 20 se minute avute la dispoziție, să se conecteze la rețeaua Starlink. Din păcate, după separare, treapta primară (Booster 20) și-a reaprins doar 10 motoare pentru manevră finala de frânare (în loc de 13) și impactul cu apa a avut loc la o viteză mai mare decât a fost planificată (oricum planul era revenirea controlată în golf, nu recuperarea). Ship 40 a reușit să reaprindă un motor Raptor în spațiu, pentru câteva secunde, (esențial pentru viitoare manevre de deorbitare) și a revenit controlat în Oceanul Indian (și chiar a supraviețuit și după contactul cu apa și a reușit să transmită telemetrie în zilele ce au urmat). Elon Musk a declarat că dacă nu apar probleme în analiza datelor după acest zbor, în următorul se va încerca recuperarea treptei secundare Ship.
Un test static al motorului M-35a al treptei secundare a rachetei nipone Epsilon-S a avut loc în 23 iulie la centrul spațial Tanegashima; testul a durat 130 de secunde și a fost considerat un succes, ceea ce înseamnă că este posibil ca în acest an să vedem debutul noii variante Epsilon-S. Racheta Epsilon este dezvoltată de JAXA încă din 2007 și până acum a avut parte de 6 lansări (în care s-au folosit 3 variante ale rachetei), din care ultima, cea din 12 octombrie 2022, a fost un eșec.
Următoarea lansare a unei rachete Vulcan (a companiei United Launch Alliance, ULA) ar putea avea loc abia anul viitor, pentru că Northrop Grumman, compania care livrează boosterele auxiliare cu combustibil solid GEM 63XL a precizat recent că rezolvarea problemelor care au afectat lansările precedente Vulcan ar putea dura până la finalul acestui an. Vulcan a avut până acum parte de 4 lansări, toate reușite, însă două dintre ele au fost afectate de probleme cu boosterul GEM 63XL.
Condițiile meteo nefavorabile din Chile afectează funcționarea telescopului Vera Rubin: acesta a fost plasat într-o configurație securizată și personalul care îl operează a fost evacuat, până când lucrurile vor reveni la normal. Chile se confruntă în aceste zile cu furtuni severe, alimentate de fenomenul El Niño, iar mai multe zone a fost decretată starea de urgență.
O nouă rachetă RFA One se află în aceste zile pe rampa de lansare a centrului spațial scoțian SaxaVord (RFA One are 20 de metri înălțime, un diametru de 2 metri și poate urca peste 1 tonă pe orbită terestră joasă, fiind propulsată de 9 motoare Helix cu kerosen), după ce un test static din 19 august 2024 s-a încheiat cu o explozie și cu pierderea vehiculului companiei germane Rocket Factory Augsburg (RFA). În prezent, echipa de la RFA pregătește vehiculul pentru un test static și, dacă totul merge bine, o lansare orbitală, planificată pentru această vară.
Capsula Mengzhou (梦舟), care urma să fie lansată prima dată fără echipaj, la finalul acestui an, de o rachetă Changzheng-10A, spre stația spațială chineză Tiangong (misiunea Mengzhou-1), se pare că va aștepta misiunea inaugurală până anul viitor. Acest lucru este necesar pentru finalizarea completă a lucrărilor la centrul spațial de la Wenchang. Capsula Mengzhou urmează să fie folosită pentru transportul taikonauților spre și dinspre stația spațială chineză, dar și în viitoarele misiuni selenare.
Există meteoriți marțieni?
Și dacă da, de unde știm că sunt de pe Marte? În 20 iulie s-au împlinit 50 de ani de la prima imagine cu suprafața planetei Marte, adică 50 de ani de la misiunea Viking-1, prima misiune interplanetară care ajunge cu bine pe suprafața unei alte planete, de unde transmite date științifice și imagini. Iar rezultatele științifice furnizate de cele două sonde Viking (Viking-2 a ajuns pe Marte în 03 septembrie 1976) ne-a ajutat să înțelegem mai bine compoziția atmosferei marțiene, a solului și a rocilor din zona în care cele două sonde au amartizat și să tragem astfel concluzia că meteoriții SNC (botezați așa după 3 meteoriți despre care se credea de multă vreme că au aceeași origine, Shergotty, Nakhla și Chassigny) provin de pe Marte. Landerul Viking-1 a rămas funcțional până în 11 noiembrie 1982, iar landerul Viking-2 până în 11 aprilie 1980.
Abia în 1983 se face legătura între raportul izotopic al argonului din meteoritul Elephant Moraine 79001 (descoperit în Antarctica) și datele transmise de sondele Viking: rezultatele se potriveau, argonul din EM79001 provenea din atmosfera marțiană. 16 ani mai târziu, Allan Treiman scrie un articol cu titlul "The SNC Meteorites are from Mars", pe care îl publică în anul 2000 în revista Planetary and Space Science și de atunci nu se mai îndoiește nimeni că meteoriții SNC sunt marțieni (pe Allan Treiman am avut plăcerea să-l întâlnesc de două ori: prima dată, la Houston, m-a întâmpinat la centrul spațial Johnson, în 2009, a doua oară la Praga, la conferința Goldschmidt în 2015).
Înainte de 1980 părea imposibil ca roci de pe un alt corp ceresc ar putea ajunge pe Pământ, însă identificare primilor meteoriți lunari a schimbat acest lucru (iar în cazul meteoriților lunari problema era mai simplă, pentru că aceștia puteau fi comparați cu probele aduse pe Pământ în timpul programului Apollo):
Although once very controversial, it is now generally accepted that rocks can be ejected from Mars and can traverse the solar system to land on Earth. Before the mid-1980s it was not clear how unmelted, unvaporized material (i.e., rock) could be ejected from a planetary surface. That problem was solved by the first recognition of a meteorite from the Moon and by recognition of the physical ejection mechanism of spallation. There also was doubt that rocks from Mars (once ejected) could traverse interplanetary space and arrive at Earth within the durations that SNC meteorites had been exposed to cosmic rays.
—Allan H. Treiman, James D. Gleason, Donald D. Bogard, The SNC meteorites are from Mars, Planetary and Space Science, Volume 48, Issues 12–14, 2000, 1213-1230,
Din 80093 de meteoriți cunoscuți, catalogați, studiați astăzi, 428 sunt marțieni. Iar dacă astăzi cunoaștem mai multe despre meteoriți și despre meteoriții marțieni, este și pentru că acum 50 de ani, o sondă trimisă de pe Pământ ajunge cu bine pe Marte.
Newsletterul Buletinul Cosmic apare de fiecare dată când avem pe cer Lună Plină sau Lună Nouă; realizat cu ajutorul Emacs, împreună cu Org Mode și TILE. Mai multe materiale, liste și statistici despre toate zborurile orbitale, pot fi găsite pe site-ul www.parsec.ro.