Lansări orbitale
2026-206: În 10 septembrie, la ora 15:42 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat, pe orbită terestră joasă, de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg, un set de sateliți pentru Forțele Spațiale ale SUA (misiunea USSF-153); după separarea de treapta secundară, treapta primară B1081, aflată la cel de-al 27-lea zbor, a revenit pe barja Of Course I Still Love You.
2026-205: În 10 septembrie, la ora 09:00 UTC, 3 sateliți militari chinezești Yaogan au fost lansați de o rachetă Changzheng-4B de pe rampa 94 (SLS-2) a centrului spațial Jiuquan, pe orbită terestră joasă.
2026-204: În data 06 septembrie, ora 14:26 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 27 de sateliți Starlink (15.24), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 19-lea zbor al treptei primare B1088, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.
2026-203: Moment istoric pentru industria spațială europeană: racheta Spectrum a companiei germane Isar Aerospace a reușit să lanseze pe orbită 5 sateliți de mici dimensiuni, de la centrul spațial norvegian din Andøya, în 05 septembrie, la ora 20:12 UTC (misiunea a fost denumită Onward and Upward). Mai mult decât atât, treapta secundară a fost repornită pentru circularizarea orbitei, după ce, imediat după lansare, a fost parcată pe orbită temporară 500x180 km; manevra de repornire a motorului treptei secundare nu este deloc una simplă, mai ales pentru o companie aflată doar la a doua tentativă de lansare. Au mai fost lansări orbitale din Europa continentală, dar entitățile care au lansat din Kapustin Yar și Plesețk nu cred că pot fi încadrate în categoria companiilor private. Așadar cred că este corect să spunem că, în sfârșit, o companie privată europeană a lansat o rachetă de pe o rampă situată în Europa. Spectrum este o rachetă de calibru mic, înaltă de 28 de metri, cu un diametru de 2 metri, în două trepte: prima treaptă folosește 9 motoare Aquila, iar treapta secundară un singur motor Aquila. Combustibilul ales este unul interesant: spre deosebire de majoritatea rachetelor, care folosesc un kerosen special (RP-1), Isar a decis ca motorul Aquila să folosească propan. Spectrum poate urca 1 tonă pe orbită terestră joasă și 700 de kilograme pe orbită terestră heliosincronă. Compania a declarat că următoarele 6 rachete Spectrum se află în diverse etape ale asamblării și că în viitor planul este să fie fabricate 40 de rachete Spectrum în fiecare an.
2026-202: În 03 septembrie, la ora 21:25 UTC, o rachetă indiană GSLV Mk II a lansat, de pe rampa SLP a centrului spațial Satish Dhawan, satelitul de observații terestre EOS-15 (GISAT-1A), plasat pe orbită geostaționară de transfer; EOS-15 înlocuiește satelitul EOS-03 (GISAT-1), pierdut într-o lansare eșuată în 2021.
2026-201: O rachetă Electron a lansat, în 02 septembrie, la ora 12:01 UTC, satelitul StriX-9 al companiei Synspective pe orbită terestră joasă, de pe rampa LC-1B a centrului spațial de la Mahia, Noua Zeelandă, în misiunea denumită Owl Around The World.
2026-200: În data 02 septembrie, ora 08:42 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 27 de sateliți Starlink (15.23), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 35-lea zbor al treptei primare B1063, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.
2026-X02: În 01 septembrie, la ora 02:00 UTC, a debutat racheta Zhishenxing-1 (Pallas-1) a companiei chineze Galactic Energy (care dețin și racheta Gushenxing-1 sau Ceres-1), lansând, pe orbită terestră heliosincronă, de pe rampa LC-P1 a centrului spațial Jiuquan o încărcătură test (balast), doar pentru un zbor test; deși încărcătura a ajuns pe orbită, pentru că nu a rămas mult timp în spațiu și a revenit prin atmosferă, lansarea nu a fost înregistrată de Space-Track, însă a fost o lansare orbitală reușită pentru Galactic Energy și pentru China.
2026-199: O rachetă Falcon Heavy a lansat, în 30 august, la ora 11:26 UTC, de pe rampa LC-39A a centrului spațial Kennedy din Florida, telescopul spațial Nancy Grace Roman (NGRST) al NASA, pe care l-a trimis spre punctul Lagrange Soare-Pământ L2; pentru această lansare, SpaceX a folosit două boostere noi: în centru, B1105 (care nu a mai fost recuperat) și unul din boosterele laterale, B1104, în timp ce celălalt booster lateral, B1072 a fost folosit pentru a 3-a oară. După lansare, cele două boostere laterale au revenit amândouă la sol. A fost cea mai grea încărcătură lansată vreodată cu Falcon Heavy: 10290 de kilograme (din care 9174 kg este masa telescopului spațial, iar 1116 kg o reprezentă masa combustibilului folosit de telescop).
Astronauți aflați pe orbită
La bordul Stației Spațiale Internaționale se află următorul echipaj:
Piotr Dubrov, RUS/Roscosmos, Soiuz MS-29, din 14.07.2026;
Anna Kikina, RUS/Roscosmos, Soiuz MS-29, din 14.07.2026;
Anil Menon, SUA/NASA, Soiuz MS-29, din 14.07.2026;
Jessica Meir, SUA/NASA, Crew-12, din 14.02.2026;
Jack Hathaway, SUA/NASA, Crew-12, din 14.02.2026;
Sophie Adenot, FRA/ESA, Crew-12, din 14.02.2026;
Andrei Fediaev, RUS/Roscosmos, Crew-12, din 14.02.2026.
La bordul stației spațiale chineze Tiangong se află următorul echipaj:
Zhu Yangzhu, CHN, CNSA, Shenzhou-23, din 24.05.2026;
Li Jiaying, CHN, CNSA, Shenzhou-23, din 24.05.2026;
Zhang Zhiyuan, CHN, CNSA, Shenzhou-23, din 24.05.2026.
Imaginea ediției
Star Trek a împlinit 60 de ani: în 08 septembrie se difuza la televizoarele din Statele Unite (deși în Canada s-a difuzat cu o zi mai devreme) “The Man Trap”, primul episod dintr-un serial care avea să devină un fenomen și să afecteze viețile și carierele a milioane de oameni, inclusiv a mea. Nava din imagine este modelul original folosit pentru filmările seriei originale, expusă la Muzeul Național al Aerului și al Spațiului din Washington, DC (deși dacă aveți drum pe acolo nu o puteți vedea, pentru că incinta în care este expusă se află în prezent în proces de restaurare).
Orbita Pământului
Luni, 07 septembrie, la ora 15:16 UTC, nava cargo Progress MS-33 s-a decuplat de modulul rusesc Poisk al Stației Spațiale Internaționale și va plonja controlat (și distructiv) prin atmosferă, spre Punctul Nemo a Oceanului Pacific. Progress MS-34, lansată în 28 aprilie, rămâne atașată la modulul Zvezda, conform planului. Următoarea misiune Progress, MS-35, urma să fie lansată miercuri, 09 septembrie, însă racheta a fost retrasă de pe rampă înapoi în hangar, iar lansarea este amânată, probabil din cauza unei probleme cu treapta superioară. Până acum, navele cargo Progress MS-35 au fost lansate spre ISS folosind varianta Soiuz-2.1a (a cărei treaptă superioară este propulsată de un motor RD-0110), însă pentru această lansare, Roscosmos a optat pentru varianta Soiuz-2.1b (propulsată de un motor RD-0124).
Satelitul militar american Long Duration Propulsive ESPA-1 (LDPE-1, cod 49818), lansat în 17 decembrie 2021 de o rachetă Atlas V pe o orbită aproximativ supersincronă, la 36150 km altitudine, adică aproximativ 3644 km deasupra sateliților geostaționari, a generat cel puțin 7 fragmente în 27 iulie, în jurul orei 12:50 UTC.
Satelitul militar chinezesc Yaogan 50-02, lansat în 15 martie de o rachetă Changzheng-6A, s-a dezintegrat pe orbită heliosincronă retrogradă, probabil începând încă din luna iulie (fragmentele par să fie dispersate pe orbită, ceea ce înseamnă că evenimentul nu a fost unul recent). Până în prezent, au fost detectate 43 de fragmente, împrăștiate între 600 și 1100 km altitudine, care vor avea nevoie de decenii și secole pentru a reveni natural prin atmosfera Pământului. Orbita satelitului nu pare afectată, ceea ce poate indica faptul că fragmentele lăsate nu sunt esențiale pentru funcționarea acestuia.
Eșec pentru echivalentul rusesc al Starlink, cel puțin după primele două lansări: nici unul din cei 16 sateliți Rassvet nu au reușit să-și crească altitudinea după lansarea din 19 iulie, a doua lansare pentru megaconstelația Bureau-1440; sateliții se află în continuare pe orbite al căror perigeu variază între 300-400 km (și continuă să scadă), deși altitudinea operațională este undeva la 800 km. Veștile nu sunt grozave nici pentru cei 16 sateliți Rassvet lansați în 23 martie (prima lansare pentru Bureau-1440): unul dintre ei a revenit deja necontrolat prin atmosferă (în 06 iunie), iar alți doi par de asemenea blocați la 300 km altitudine. Așadar, din 32 de sateliți lansați până acum, doar 13 par să fi ajuns la altitudinea operațională.
Marți, 01 septembrie, între orele 12:40 UTC și 19:19 UTC (6 ore și 49 de minute), astronautele Sophie Adenot (ESA) și Jessica Meir (NASA) au efectuat o activitate extravehiculară pentru a schimba un retroreflector amplasat în exteriorul modulului american Harmony, pentru a schimba o cameră video și pentru a pregăti Alpha Magnetic Spectrometer (AMS-02) pentru viitoare operațiune de întreținere. Adenot a avut unele probleme cu mobilitatea brațului stâng, din cauza sistemului de încălzire al mănușii, însă problema, care nu a fost una gravă, a fost rezolvată înainte de încheierea activității. A fost a 6-a activitate extravehiculară realizată exclusiv de femei și prima astfel de activitate extravehiculară la care a participat o astronaută europeană. Pentru Jessica Meir a fost a 7-a ieșire în afara Stației Spațiale Internaționale, locul 3 într-un clasament al astronautelor NASA, după Peggy Whitson (10) și Suni Williams (9), iar pentru Sophie Adenot a 3-a activitate extravehiculară.
NASA a amânat lansarea capsulei Dragon Grace în misiunea Crew-13 spre Stația Spațială Internațională (programată inițial pentru 12 septembrie), ce urmează să-i aibă la bord pe Jessica Watkins (NASA), Luke Delaney (NASA), Joshua Kutryk (CSA) și Serghei Teteriatnikov(Roscosmos), după ce a fost descoperită o scurgere la sistemul de propulsie al capsulei Dragon. O nouă dată a lansării va fi comunicată de NASA după rezolvarea problemei tehnice cu care se confruntă Grace.
În 27 august, la 02:30 UTC, compania LeoLabs a detectat o nouă dezintegrare a unei trepte secundare Changzheng-6 (a 5-a astfel de dezintegrare, după evenimentele similare din 12 noiembrie 2022, 26 martie 2024, 04 iulie 2024 și 06 august 2024), fiind astfel generate probabil sute de fragmente, între 396 km și 482 km altitudine, care vor reveni prin atmosferă în următorii ani (racheta a fost lansată în 25 august, pentru o misiune de tip rideshare, plasând 7 sateliți de mici dimensiuni pe orbită terestră heliosincronă).
Luna și spațiul cislunar
Landerul european Argonaut va fi trimis pe suprafața Lunii în 2031, la bordul unei rachete Ariane 6. Cel puțin aceasta a fost dorința exprimată de președintele Macron în cadrul evenimentului, rămâne de văzut dacă tehnic acest lucru va fi posibil. Mai mult, Macron a spus că în 10 ani vrea ca prima capsulă europeană cu echipaj la bord să fie lansată de la centrul spațial Kourou din Guiana Franceză.
Pentru a putea livra la timp un costum pentru activități extravehiculare potrivit pentru suprafața Lunii, Axiom Space ar putea realiza un astfel de costum special pentru misiunea Artemis IV, care va fi o variantă redusă a costumului AxEMU contractat inițial de NASA, urmând ca versiunea care respectă specificațiile tehnice inițiale să fie folosită abia în misiunile Artemis viitoare, după Artemis IV, conform unui articol publicat de Ars Technica. Specificațiile inițiale cereau ca aceste costume să poată fi folosite în 6 activități extravehiculare pe durata unei misiuni de 6.5 zile, să fie funcționale cel puțin 2 ore în condiții de temperaturi extrem de scăzute (din zonele umbrite ale Lunii) și să poată fi folosite pentru alte activități extravehiculare pentru o perioadă de 210 zile. Dacă ar respecta aceste cerințe, costumele ar fi prea grele, prea incomod de folosit și foarte posibil nu ar fi gata pentru Artemis IV, așa că o variantă redusă a lor, denumită Sortie Suit, ar putea fi pregătită special pentru Artemis IV.
Luni, 31 august, Turcia a devenit al 71-lea stat semnatar al Acordurilor Artemis, într-o ceremonie organizată la sediul NASA din Washington, DC, la care au luat parte administratorul NASA Jared Isaacman și ministrul turc al industriei și tehnologiei, Mehmet Fatih Kacır.
Planeta Marte
Blue Origin este compania aleasă de NASA pentru a construi viitorul sistem de telecomunicații marțian (Mars Telecommunications Network), care va fi folosit pentru servicii de navigație și transferuri de date între sondele marțiene (actuale și viitoare) și Pământ. Valoarea contractului este de cel mult 700 milioane de dolari și Blue Origin se obligă să trimită spre Marte un satelit de telecomunicații până cel târziu în 31 decembrie 2028.
Spațiul interplanetar și interstelar
Asteroidul 2026 RW1 a intrat prin atmosfera Pământului, la ora 16:07 UTC, deasupra Oceanului Indian, la nord-vest de Australia (coordonate: long. 116.43, lat. -13.77) la doar câteva ore după ce a fost descoperit de Mt Lemmon Survey din Arizona, SUA. A fost al 13-lea obiect interplanetar descoperit cu puțin timp înainte să lovească Pământul (primul a fost în 2008). O coincidență interesantă: acum 2 ani, în 04 septembrie 2024, un alt asteroid identificat cu câteva ore înainte a intra în atmosfera Pământului, primind numele 2024 RW1 (a fost al 9-lea astfel de obiect identificat). RW1 nu are nici o legătură cu faptul că au fost identificați înainte de a intra prin atmosferă. Există o explicație pentru această coincidență: asteroizii primesc inițial nume provizorii când sunt detectați de un observator (cum a fost CERNQ52, denumirea inițială, provizorie, pentru 2026 RW1), iar dacă, după mai multe observații, se constată că obiectul observat are o traiectorie bine definită, atunci primește de la Minor Planet Center (MPC) un nume standardizat: anul, urmat de o literă (de la A la Y, A pentru obiectele descoperite în primele două săptămâni ale anului, B pentru obiectele descoperite în următoarele două săptămâni etc) și de încă o literă, în funcție de ordinea descoperirii în cele două săptămâni. Dacă se descoperă mai mult de 25 de asteroizi în două săptămâni, se reîncepe de la A, dar se adaugă o cifră, care desemnează de câte ori s-a resetat aflabetul. Așadar, pentru că cei doi asteroizi au fost identificați aproximativ în aceeași perioadă a anului, la doar câteva zile distanță, dar în cadrul celor două săptămâni care au atribuită litera “R”, au primit amândoi, evident, “R”, dar ce a urmat după, “W1” este pură coincidență (ajutată și de faptul că au fost identificați cam tot atât de mulți asteroizi noi în această perioadă a anului ca acum doi ani). Și încă un lucru interesant: 2026 RW1 (asteroidul din acest an) este primul din clasa asteroizilor Aten care a fost detectat înainte de impact, restul de 12 identificați până acum sunt din clasa Apollo. Iar Aten nu vine de la Atena, vine de la asteroidul (2062) Aten: asteroizii atenieni (dacă le putem spune așa?) au semiaxa mare a < 1 UA, în timp ce asteroizii din clasa Apollo au a >1 UA (aceștia sunt denumiți după (1862) Apollo).
Undeva în Dakota de Sud, într-un rezervor cu 10 tone de xenon lichid al Lawrence Berkeley National Laboratory, s-ar putea să avem prima dovadă directă a existenței materiei întunecate. Cercetătorii au analizat datele înregistrate timp de 220 de zile (între martie 2023 și aprilie 2024, într-un experiment denumit LUX-ZEPLIN sau LZ) și au identificat ceea ce pare a fi o singură interacțiune, un singur semnal, generat de o particulă cu o masă de 200 GeV/c2 (de aproximativ 200 de ori mai mare decât masa protonului), care pare să fie o WIMP (weak interacting massive particle), adică un posibil candidat pentru misterioasa materie întunecată (care, conform modelelor actuale, alcătuiește 85% din masa universului, dar care nu a fost observată niciodată direct, doar indirect, prin influența gravitațională asupra galaxiilor).
NASA anunță că a început montarea instalației electrice în interiorul sondei Dragonfly, care în 2028 va fi trimisă spre Titan, satelitul lui Saturn. Sonda va ajunge undeva în vecinătatea craterului Selk, într-o regiune denumită Ahmakiq Undae (după o zeitate mayașă invocată pentru a potoli vântul și a salva astfel recoltele). Sonda este construită de Johns Hopkins Applied Physics Laboratory (APL) și urmează să fie lansată de o rachetă Falcon Heavy.
După 9 miliarde de kilometri, 22 de revoluții în jurul Soarelui și 9 survoluri planetare, Mercury Transfer Module (MTM) s-a despărțit în 03 septembrie de restul sondei BepiColombo: sonda europeană Mercury Planetary Orbiter (MPO) și cea japoneză Mio (Mercury Magnetospheric Orbiter, MMO) vor continua drumul împreună spre Mercur și se vor înscrie pe orbita planetei în 21 noiembrie, urmând ca în decembrie cele două sonde să se despartă și fiecare să-și înceapă misiunea științifică (aprilie 2027). MTM a asigurat propulsia electro-ionică, generând 250 mN forță (aproximativ egală cu forța generată de 250 de… furnici), însă funcționarea MTM era controlată de computerul de bord principal al sondei, ceea ce înseamnă că de acum MTM va pluti în derivă, pe orbită în jurul Soarelui, pentru o foarte, foarte lungă perioadă de timp.
O misiune spre Alpha Centauri? Sau o nouă tentativă de fraudă, similară cu Mars One? Fermi Explorer este o misiune privată care speră să adune 15 milioane de dolari pentru a trimite un sondă de 10 cm cubi și cu o masă de 1 kilogram spre… Alpha Centauri. Sonda va folosi un propulsor cu Xenon și drumul până la destinația va dura nu mai puțin de 77000 de ani; după lansare, sonda se va înscrie prima dată pe o orbită în jurul Soarelui, unde va rămâne timp de 12 ani, pentru executarea unor manevre care să o propulseze, cu 25 km/s, spre Alpha Centauri.
Alte știri, pe scurt
The Exploration Company (TEC) va primi €760M de la ESA pentru a lansa capsula Nyx spre ISS, folosind o rachetă Ariane 6. Contractul prevede o lansare demonstrativă și posibilitatea unor alte două lansări, deși lansările sunt programate pentru 2029, aproape de momentul în care ISS va fi retrasă de pe orbită.
Amazon Leo a mai cumpărat încă 6 lansări Ariane 64 pentru megaconstelația proprie, din cauza problemelor cu care se confruntă rachetele americane New Glenn și Vulcan, crescând de la 18 la 24 numărul de lansări contractate de Arianespace pentru Amazon Leo. Anul acest, Arianespace a lansat 100 de sateliți Amazon Leo în 3 zboruri Ariane 6 în mai puțin de 5 luni.
Astronautul francez Thomas Pesquet va fi comandantul misiunii Vast PAM-6 spre Stația Spațială Internațională (ISS), a 6-a misiune privată spre ISS în cadrul programului Private Astronaut Mission (PAM) al NASA, dar prima pentru Vast (primele 5 au fost organizate de Axiom Space) și prima comandată de un astronaut care nu este american. Misiunea va folosi o capsulă Dragon, lansată de o rachetă Falcon 9. PAM-6 este programată pentru lansare anul viitor și din echipaj va face parte și Adrianós Golémis, primul grec care va ajunge pe orbită. Deși nu a făcut parte din lotul de astronauți selectat de ESA în 2022, Adrianós Golémis a fost acceptat în grupul de antrenamente al astronauților europeni în martie 2026.
După ce în luna august clădirile RKTs Progress din Samara (unde se pregătesc de zbor treptele superioare ale rachetelor Soiuz și unde se asamblează sateliți militari) sufereau avarii în urma unor atacuri cu rachete Flamingo FP-5, în 02 septembrie a avut loc o explozie, urmată de un incendiu, la sediul Proton-PM din orașul Perm. Nu are legătură cu rachetele Proton-M (care oricum sunt pe cale de dispariție, doar 5 mai sunt programate să fie lansate), însă Proton-PM fabrică motoarele RD-191/191M pentru noua familie de rachete Angara, dar și motoarele RD-274 pentru ICBM Sarmat.
Cercetătorii au analizat datele înregistrate timp de 220 de zile, între martie 2023 și aprilie 2024, într-un experiment denumit LUX-ZEPLIN (sau LZ) al Lawrence Berkeley National Laboratory și au identificat ceea ce pare a fi o singură interacțiune, un singur semnal, generat de o particulă cu o masă de 200 GeV (de aproximativ 200 de ori mai mare decât masa protonului), care pare să fie o WIMP (weak interacting massive particle), adică un posibil candidat pentru misterioasa materie întunecată (care, conform modelelor actuale, alcătuiește 85% din masa universului, dar care nu a fost observată niciodată direct, doar indirect, prin influența gravitațională asupra galaxiilor). Fiind vorba despre un singur eveniment, nu se poate încă vorbi despre o descoperire, așa că mai multe date sunt necesare înainte ca o concluzie să poată fi formulată.
În 26 august, la vârsta de 84 de ani, a încetat din viață Toyohiro Akiyama, primul astronaut japonez. Toți astronauții au povești de viață interesante, dar povestea lui Toyohiro Akiyama are o culoare aparte. Primul astronaut japonez care trebuia să ajungă pe orbită urma să o facă la bordul navetei spațiale americane, însă explozia navetei Challenger a întârziat mult aceste planuri (un astronaut antrenat de agenția spațială japoneză avea să ajungă în spațiu abia în 1992). Postul de televiziune nipon Tokyo Broadcasting (TBS) a decis să folosească o scurtătură, ocazie cu care spera să-și crească și audiența, așa că a plătit (cel puțin) $12 milioane companiei Space Adventures pentru a-l trimite, în 1990, pe Toyohiro Akiyama, un jurnalist, pe stația spațială sovietică Mir. Nu avea să fie cea mai bună idee. Toyohiro Akiyama nu s-a adaptat deloc la bordul Mir: se spune că unul din cosmonauții aflați la bordul Mir ar fi declarat că nu a văzut niciodată pe cineva care să vomite atât de mult. În rapoartele zilnice pe care le făcea pentru TBS era evident că nu-i făcea deloc plăcere să se afle în spațiu: abia aștepta să se întoarcă pe Pământ pentru a fuma și a recunoscut că nu și-a împachetat suficientă lenjerie intimă. După care, și-a cerut scuze pentru impolitețea din rapoartele zilnice. A mai avut de efectuat și unele experimente cu niște broscuțe, pentru elevii niponi, care îi urmăreau cu interes misiunea. A început să se simtă mai bine pe măsură ce se apropia întoarcerea pe Pământ. În 10 decembrie 1990, după o săptămână petrecută la bordul stației spațiale Mir, Toyohiro Akiyama a revenit acasă, la bordul capsulei Soiuz TM-10, alături de cosmonauții Gennadi Manakov și Gennadi Strekalov. Peste 5 ani, în 1995, Toyohiro Akiyama a renunțat la postul TBS, a divorțat și s-a retras în munți, la o fermă din prefectura Fukushima—pentru a cultiva orez și ciuperci organice. Din păcate, dezastrul de la centrala nucleară Daiichi din 2011 l-a obligat să renunțe și la această activitate.
Președintele SUA a semnat un ordin executiv prin care se înființează o comisie (condusă de administratorul NASA), care, în termen de 120 de zile, îi va prezenta președintelui un raport cu recomandări privind structura și alte aspecte legate de o (posibilă viitoare) Academie Spațială. Anunțul a venit în contextul în care membrii echipajului Artemis II au fost decorați cu Medalia de Onoare Spațială a Congresului, într-o ceremonie organizată la Casa Albă.
Erată: în numărul trecut, încărcătura lansării cu numărul 2026-195 a fost trimisă pe orbită terestră heliosincronă, nu pe orbită heliocentrică, așa cum greșit a apărut în textul Buletinului Cosmic.
Newsletterul Buletinul Cosmic apare de fiecare dată când avem pe cer Lună Plină sau Lună Nouă; realizat cu ajutorul Emacs, împreună cu Org Mode și TILE. Mai multe detalii și statistici despre toate zborurile orbitale, pot fi găsite pe site-ul www.parsec.ro.