Lansări orbitale
2026-221: O rachetă Changzheng-8A a lansat, în 23 septembrie, la ora 13:32 UTC, 9 sateliți WHDW 26 pentru constelația SatNet, pe orbită terestră joasă, de pe rampa LC-1 a centrului spațial Wenchang Commercial.
2026-222: În data de 24 septembrie, ora 08:46 UTC, de pe rampa LC-9A a centrului spațial Taiyuan, o rachetă Changzheng-6A a urcat pe orbită terestră joasă 3 sateliți militari Yaogan 40-04.
2026-220: În 20 septembrie, la ora 04:03 UTC, de pe rampa LS-130 a centrului spațial Jiuquan, o rachetă Lijian-1 a urcat pe orbită terestră heliosincronă satelitul Pengcheng.
2026-219: În data 20 septembrie, ora 01:47 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat 27 de sateliți Starlink (15.27), de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California; a fost al 17-lea zbor al treptei primare B1093, care ulterior lansării a recuperată pe barja Of Course I Still Love You.
2026-218: În 19 septembrie, la ora 10:50 UTC, de pe rampa SLS-2 a centrului spațial Jiuquan, o rachetă Changzheng-2D a lansat pe orbită terestră heliosincronă sateliții Hongtu 2-13/16 (PIESAT 2-13/16).
2026-217: În data de 19 septembrie, ora 03:22 UTC, o rachetă Electron a companiei Rocket Lab a urcat pe orbită terestră joasă, de pe rampa LC-1B a centrului spațial Mahia din Noua Zeelandă, satelitul de observații a suprafeței Pământului StriX-10 al companiei Synspective (misiunea Owl by the Dozen).
2026-216: În data de 17 septembrie, ora 16:50 UTC, o rachetă rusească Soiuz-2.1b a urcat pe orbită terestră medie, de pe rampa 43/3 a comsodromului militar Plesețk, un satelitul de geolocalizare rusesc GLONASS (Kosmos-2620).
2026-215: Pe 17 septembrie, la ora 02:40 UTC, de pe rampa LC43/95 a centrului spațial Jiuquan, o rachetă Kuaizhou-11 a urcat pe orbită terestră joasă 2 sateliți Tianyi (51 și 52).
2026-214: În data de 17 septembrie, ora 01:29 UTC, o rachetă Falcon 9 a urcat pe orbită terestră joasă, de pe rampa SLC-4E a centrului spațial Vandenberg din California, satelitul militar SBST TH-1 (misiunea USSF-259); după lansare, treapta primară B1097 (aflată la al 13-lea zbor) a fost recuperată pe barja Of Course I Still Love You.
2026-213: Pe 17 septembrie, la ora 00:32 UTC, o rachetă Changzheng-12 a urcat pe orbită terestră joasă, de pe rampa LC-2 a centrului spațial Wenchang Commercial, 9 sateliți WHDW 25 pentru megaconstelația SatNEO.
2026-212: În data de 16 septembrie, ora 13:33 UTC, o rachetă Soiuz-2.1b a agenției spațiale ruse Roscosmos a lansat spre Stația Spațială Internațională, de pe rampa 31/6 a centrului spațial Baikonur, nava cargo Progress MS-35, încărcată cu 1177 kg de provizii, 842 kg combustibil, 420 kg apă și 50 kg oxigen.
2026-211: În 15 septembrie, la ora 22:00 UTC, o rachetă Yinli-1 (Gravity-1) a companiei Orienspace a dus pe orbită terestră heliosincronă, de pe o platformă maritimă din Marea Chinei de Est, 9 sateliți Qianfan Digui 26 (pentru megaconstelația SpaceSail / G60).
2026-210: O rachetă chineză Zhuque-2E a lansat, în 15 septembrie, la ora 06:26 UTC, 10 sateliți Qianfan Digui 19 pe orbită terestră joasă, de pe rampa LC43/96A a centrului spațial Jiuquan.
2026-209: În 15 septembrie, la ora 01:21 UTC, de pe rampa ELV a centru spațial Kourou din Guiana Franceză, o rachetă Vega-C a companiei Avio, a urcat pe orbită terestră heliosincronă 2 sateliți de observare a Pământului ai ESA, Sentinel-3C și Flex.
2026-208: O rachetă Falcon 9 a lansat, în 13 septembrie, la ora 18:49 UTC, 3 sateliți O3b mPOWER (11-13) ai companiei O3b Networks (parte a companiei SES) pe orbită terestră medie; lansarea a avut loc de pe rampa SLC-40 a centrului spațial Cape Canaveral din Florida, iar după separarea de treapta secundară, treapta primară B1080 a fost recuperată pe barja A Shortfall of Gravitas, pentru a 29-a oară.
2026-207: În 11 septembrie, la ora 03:28 UTC, o rachetă Electron a lansat, de pe rampa LC-1A a centrului spațial Mahia din Noua Zeelandă, satelitul BlackSky Global 36 (Gen-3 FM6), în misiunea denumită Happily Ever Faster, satelit care a ajuns pe orbită terestră joasă (138 kg).
Astronauți aflați pe orbită
La bordul Stației Spațiale Internaționale se află următorul echipaj:
Piotr Dubrov, RUS/Roscosmos, Soiuz MS-29, din 14.07.2026;
Anna Kikina, RUS/Roscosmos, Soiuz MS-29, din 14.07.2026;
Anil Menon, SUA/NASA, Soiuz MS-29, din 14.07.2026;
Jessica Meir, SUA/NASA, Crew-12, din 14.02.2026;
Jack Hathaway, SUA/NASA, Crew-12, din 14.02.2026;
Sophie Adenot, FRA/ESA, Crew-12, din 14.02.2026;
Andrei Fediaev, RUS/Roscosmos, Crew-12, din 14.02.2026.
La bordul stației spațiale chineze Tiangong se află următorul echipaj:
Zhu Yangzhu, CHN, CNSA, Shenzhou-23, din 24.05.2026;
Li Jiaying, CHN, CNSA, Shenzhou-23, din 24.05.2026;
Zhang Zhiyuan, CHN, CNSA, Shenzhou-23, din 24.05.2026.
Imaginea ediției
Orbita Pământului
Din 1957 și până în prezent, au fost lansați pe orbită un număr total de 27553 sateliți, din care astăzi sunt operaționali 16598 (din care 10816 sunt sateliți Starlink activi); pe orbita Pământului sunt catalogate și urmărite un număr total de 70383 obiecte (sateliți activi și inactivi, trepte secundare ale rachetelor purtătoare, deșeuri rezultate în urma dezintegrării sateliților).
În 21 iunie, avionul orbital chinezesc (aflat pe orbită din 07 februarie, în cea de-a 4 misiune) a lansat un satelit (2026-024H), pentru care se pare că l-a recuperat ulterior, în 12 iulie, probabil cu un braț robotic. În jurul datei de 28 august, satelitul pare că a fost lansat din nou din cala avionului, care în 10 septembrie a început o serie de manevre de rendezvous, ca în cele din urmă, în 13 septembrie, să captureze din nou satelitul.
Nava LINK a companiei Katalyst, a cărei misiune a fost salvarea telescopului spațial SWIFT al NASA, a revenit distructiv prin atmosferă vineri, 25 septembrie, la ora 14:38, după ce, din cauza unor probleme cu sistemul de propulsie și comunicații, nu a putut andoca la SWIFT pentru a-l urca la o altitudine mai mare și a-i prelungi astfel viața. Lansat în 03 iulie, LINK s-a apropiat doar până la 12-15 km de SWIFT, a capturat câteva imagini pentru a ajuta NASA să evalueze starea telescopului spațial, însă nu a putut andoca pentru a-și finaliza cu succes misiunea.
Într-un discurs public, secretarul Forțelor Aeriene ale SUA, Troy Meink, a recunoscut că Statele Unite au în dotare arme spațiale, însă nu a oferit detalii cu privire la natura acestor arme.
Today, we continue to ensure we remain ready to meet the challenges of evolving threats wherever they exist. This is why the United States now has, on orbit, space-control weapons, capable of defending the joint force against hostile adversaries.
Așa că, fără detalii nu ne rămâne decât să speculăm. Știm doar că au fost denumite “space-control weapons, capable of defending the joint force against hostile adversaries“. Victoria Samson, director-șef pentru Securitate și Stabilitate Spațială la Secure World Foundation (o organizație non-profit privată axată pe probleme militare spațiale și de securitate) spune că doctrina Forțelor Spațiale ale SUA descrie “controlul spațial” ca fiind superioritatea spațială, cu alte cuvinte capacitatea de a opera în momentul și locul ales de forțele SUA, în timp ce i se refuză acest lucru unui adversar. Mai departe nu putem decât să presupunem, nu avem alte detalii, dar consensul este că nu este vorba despre arme cinetice, care să distrugă fizic sateliții aflați pe orbită, ci, cel mai probabil, sateliți de bruiaj, care să asigure superioritatea SUA în domeniul orbital. Jonathan McDowell, care urmărește toate lansările și toate mișcările de sateliți de pe toate orbitele, crede că a identificat despre ce sateliți ar fi vorba: un număr de 17 sateliți care se află “în patrulare” pe orbită geostaționară, care nu au fost lansați direct, ci ca încărcături secundare în cadrul altor lansări pentru Forțele Spațiale are SUA, în misiunile USSF-44 (01 noiembrie 2022), USSF-51 (30 iulie 2024), USSF-106 (13 august 2025), USSF-87 (12 februarie 2026) și USSF-51 (30 iulie 2024). Cei 17 sateliți suspecți (despre care nu avem detalii cu privire la orbită, dar știm că se află în zona orbitei geostaționare) ar fi USA 344, USA 399, USA 546, USA 547, USA 548, USA 551, USA 552, USA 553, USA 556, USA 557, USA 566, USA 567, USA 568, USA 569, USA 571, USA 643 și USA 667. Tratatul privind Spațiul Cosmic (Outer Space Treaty) din 1967 nu interzice amplasarea armelor în spațiul cosmic, el interzice doar plasarea armelor nucleare în spațiu și a altor arme de distrugere în masă, dar lasă deschisă posibilitatea plasării unor arme convenționale. Cum o armă cinetică ar genera prea multe fragmente pentru a fi cu adevărat utilă celui care o folosește, cel mai probabil că armele orbitale ale SUA (și ale altor națiuni) să fie mai degrabă arme care pot bruia, intercepta transmisiunile unui alt satelit sau, probabil, care pot să-l dezactiveze sau avarieze (deși, în acest caz, am avea din nou un risc ridicat de generare de fragmente, nedorite de nici una dintre părți).
Satelitul militar american USA-32 (operat de National Reconaissance Office, NRO) s-a dezintegrat pe orbită în 13 septembrie, 21:13 UTC, conform unui anunț al Forțelor Spațiale ale SUA din 17 septembrie. Satelitul, lansat în 05 septembrie 1988 de o rachetă Titan II SLV, se afla la altitudinea de 775 km în momentul dezintegrării, iar cauza dezintegrării nu este cunoscută (impact cu un meteoroid, deșeu orbital, explozia bateriilor vechi sau combustibil rămas la bord). Fragmentele generate în urma acestui eveniment ar putea crea probleme sateliților megaconstelației Iridium NEXT.
Nava cargo Progress MS-35, lansată în 16 septembrie de la Baikonur (cu o întârziere de o săptămână față de data programată inițial, din cauza unei probleme cu treapta superioară), a andocat la modulul rusesc Poisk al Stației Spațiale Internaționale trei zile mai târziu, în 19 septembrie, la ora 13:44 UTC.
Luna și spațiul cislunar
Compania americană Vast, care se pregătește să lanseze anul viitor prima stație spațială comercială (Haven-1) a anunțat că a pornit și un program selenar, prin care compania va colabora cu NASA în cadrul misiunilor Moon Base pentru a trimite încărcături pe orbita și pe suprafața Lunii, scopul fiind ca Vast să contribuie cu elemente necesare unor misiuni de lungă durată pe suprafața Lunii.
Agenția spațială italiană (ASI) va contribui direct, adică nu prin intermediul ESA, cu 5 miliarde de dolari la programul Artemis, construind primul presurizat trimis pe suprafața Lunii, pentru a fi folosit de viitoarele misiuni cu echipaj; pentru aceste servicii, doi astronauți italieni vor deveni probabil primii europeni care vor ajunge pe Lună, în misiunile Artemis din viitorul apropiat, conform unor declarații recente ale administratorului NASA.
Ceva a lovit Luna între 11 aprilie și 22 mai 2024. Nu știm ce, un asteroid, sau poate o cometă, însă evenimentul este unul atât de rar încât NASA crede că se întâmplă doar o dată în fiecare secol, sau chiar mai rar. Și a lăsat în urmă un crater nou (denumit McGetchin), cu un diametru de 222 de metri și adânc de 43 de metri (ceea ce ne face să credem că impactorul era similar cu asteroidul care a produs meteoritul Cheliabinsk). Pentru comparație, craterul creat recent de treapta superioară Falcon 9, de aproape 4 tone, care a căzut necontrolat pe Lună în 05 august, are un diametru de doar 18 metri și o adâncime de cel mult 3 metri. Descoperirea a fost făcută de Robert Wagner, în 24 octombrie 2025, în timp ce analiza imaginile furnizate de sonda orbitală americană Lunar Reconnaissance Orbiter (LRO). Două articole pe acest subiect au fost publicate recent în revista Science. Nu este pentru prima dată când cercetătorii găsesc noi cratere în imaginile transmise de LRO: de 17 ani, de când sonda se află pe orbita Lunii, peste 1000 de cratere noi au fost identificate pe suprafața selenară.
Wangyu (望宇, “contemplarea cosmosului”) este costumul pe care îl vor folosi astronauții chinezi când vor păși pe Lună, în jurul anului 2030; agenția spațială chineză a anunțat recent că au fost făcute progrese privind finalizarea acestor costume pentru viitoarele misiuni lunare, inclusiv un set de experimente în care voluntari au participat la experimente de repus la pat pentru 15 și 30 de zile, pentru simularea condițiilor pe care le presupune o misiune de lungă durată spre Lună.
În 14 septembrie, Djibouti a devenit al 72-lea stat semnatar al Acordurilor Artemis, urmat de Albania, în 21 septembrie (al 73-lea stat semnatar), în 23 septembrie Croația (al 74-lea stat semnatar), Coasta de Fildeș în 24 septembrie (al 75-lea stat semnatar) și San Marino în 25 septembrie (al 76-lea stat semnatar). Lista completă a statelor semnatare poate fi consultată pe parsec.ro.
Spațiul interplanetar și interstelar
Pentru prima dată, nava Ramses a fost activată, după ce modulul principal a fost conectată la subcomponentele sondei, în hangarul OHB Italia din Milano, contractorul principal al misiunii. Pentru a se întâlni cu asteroidul 99942 Apophis în 13 aprilie 2029, când acesta va trece la mică distanță de Pământ, Ramses trebuie să fie lansată până în primăvara anului 2028, cel târziu. Rapid Apophis Mission for Space Safety (Ramses) este o misiune ESA, la care participă și JAXA (lansarea va fi realizată de o rachetă H-3) și sonda principală va fi acompaniată de doi cubesats: Farinella și Don Quijote.
NASA a anunțat un nou telescop spațial: PRobe far-Infrared Mission for Astrophysics (PRIMA), care va studia cerul în infraroșu îndepărtat, urmărind cum iau naștere stele și planete din materia protoplanetară în sistemele solare îndepărtate. Radiația infraroșie îndepărtată este filtrată de atmosfera Pământului, iar ultimul telescop care era dotat cu instrumente capabilă să studieze această regiune a spectrului a fost telescopul european Herschel, care nu mai este activ din 2013. Oglinda de 1.8 metri a telescopului PRIMA va fi răcită la doar 4.5K și pentru acest lucru nu va folosi heliu (principalul factor care a limitat viața lui Herschel, predecesorul său). Proiectul PRIMA este coordonat de JPL, dar la el vor lua parte și alte centre NASA (Goddard, și Marshall), dar și parteneri internaționali: CNES, ASI, DLR, CSA, KASI/KASA, JAXA și UKSA.
Lansarea telescopului spațial Nancy Grace Roman s-a făcut atât de precis iar corecțiile necesare pentru reglarea traiectoriei au fost atât de reduse încât economia de combustibil realizată în acest caz aproape că va dubla perioada în care poate să fie folosit telescopul spațial. Perioada de viață inițială a fost estimată la 10 ani și este în principal limitată de cantitatea de combustibil pe care telescopul o are la bord (telescopul spațial are nevoie de manevre de corecție a orbitei la fiecare 28 de zile). Prima corecție a traiectoriei a folosit mai puțin de 10% din cantitatea de combustibil estimată inițial (doar 18 kg din 200 kg planificate), ceea ce a crescut cu 4 ani perioada de viață a telescopului. Mai mult, pentru că telescopul a ajuns să cântărească mai puțin decât a fost estimat inițial, acesta a primit la lansare o cantitate mai mare de combustibil, suficientă pentru încă 4 ani peste valoarea planificată inițial. Este de așteptat ca și a doua manevră de corecție a traiectoriei să folosească mult mai puțin combustibil decât a fost planificat inițial.
Misiunea europeană EnVision spre Venus a fost amânată cu (cel puțin) un an, pentru că (cel mai probabil) NASA/JPL nu va mai putea furniza echipamentul SAR (radar cu apertură sintetică), denumit VenSAR, principalul echipament științific al sondei. Sonda EnVision urma să fie lansată în 2031, însă acum oficiali ai ESA vorbesc despre amânarea misiunii pentru 2032. Misiunea mai poate profita și de fereastra oferită în 2033, înainte ca oportunitățile de lansare să devină mult mai rare. EnVision a fost proiectată inițial ca o colaborare între ESA și NASA: lansarea se va face cu o rachetă Ariane 64, iar sonda va fi construită de Thales Alenia Space. NASA urma să furnizeze, cu sprijinul JPL, radarul cu apertură sintetică VenSAR, pentru ca sonda să poată vedea suprafața venusiană, dincolo de stratul gros de nori care înconjoară planeta și oferea acces la Deep Space Network, pentru comunicații interplanetare. Însă recentele concedieri masive din cadrul JPL, programul deja încărcat al JPL și reducerea fondurilor pentru cercetare științifică în cadrul NASA face puțin probabil ca NASA să poată livra (la timp) echipamentul VenSAR (deși a cheltuit până acum $50M). Așa că ESA a început să caute o variantă locală, europeană, denumită EuroSAR, însă această schimbare vine, evident, cu întârzieri și costuri suplimentare. NASA pregătește alte două misiuni spre Venus: sonda orbitală VERITAS (a cărei lansare din 2029 a fost amânată pentru 2031) și DAVINCI (o misiune mai complexă, care conține, pe lângă sonda orbitală, și o sondă atmosferică, și care probabil va fi lansată tot în 2031).
Alte știri, pe scurt
Compania germană Rocket Factory Augsburg (RFA) a primit recent din partea ESA o finanțare suplimentară de 2.7 milioane euro (în cadrul programului Boost!) pentru testele necesare primelor două misiuni și pentru dezvoltarea infrastructurii în cadrul centrului spațial SaxaVord din Marea Britanie. RFA va construi astfel la SaxaVord un stand de test pentru motorul Helix, care va propulsa racheta RFA One și care va putea urca 500 de kilograme la o altitudine de 500 km.
Datorită unor probleme cu o turbopompă, detectate în timpul unor teste la sol, Arianespace se vede nevoită se amâne următoarea lansare Ariane 6, ceea ce înseamnă că întregul program al lansatorului european din 2026 va fi decalat. Anul viitor, Arianespace speră să poată avea 9-10 lansări Ariane 6, însă în acest an vom mai avea doar 1-2 lansări, în loc de 3-4 cât au fost planificate inițial.
Donald Tusk, premierul polonez, a anunțat că Polonia va avea în curând o megaconstelație de sateliți proprie (similară cu Starlink, conform declarației lui Tusk, deși nu orice megaconstelație de pe orbita terestră joasă este neapărat asemănătoare cu Starlink). Compania finlandeză ICEYE (care deține cei mai mulți sateliți SAR de pe orbită) a semnat un memorandum cu compania poloneză de stat din domeniul apărării Polska Grupa Zbrojeniowa (PGZ) pentru dezvoltarea unei constelații de telecomunicații militare pentru Polonia. Programul urmează să fie implementat între 2026 și 2030.
Newsletterul Buletinul Cosmic apare de fiecare dată când avem pe cer Lună Plină sau Lună Nouă; realizat cu ajutorul Emacs, împreună cu Org Mode și TILE. Mai multe detalii și statistici despre toate zborurile orbitale, pot fi găsite pe site-ul www.parsec.ro.