Buletin Cosmic #134

ISS va fi retrasă de pe orbită în 2031, noi întârzieri pentru misiunile Artemis și racheta SLS, iar roverul Curiosity oferă noi indicii privind viața pe Marte

ISS părăsește orbita Pământului în 2031

Pentru prima dată, NASA oferă un raport în care vorbește răspicat despre data la care Stația Spațială Internațională (ISS) va fi coborâtă de pe orbită: ianuarie 2031. Pentru că are peste 400 de tone, ISS va reveni controlat prin atmosferă și resturile care vor supraviețui acestui plonjon, vor lovi apele Pacificului, într-o zonă departe de așezări umane. Începând cu 2026, altitudinea avanpostului orbital va fi redusă treptat, iar ultimul echipaj va vizita stația la finalul anului 2030, urmând în ca ianuarie 2031, motoarele unei nave Progress să fie din nou activate, pentru a reduce altitudinea stației spațiale până sub 280 km, valoare sub care orbita devine instabilă. Asta nu înseamnă că ISS nu va fi abandonată mai repede, dacă apar probleme tehnice grave, care să pună în pericol viața echipajului. Din noiembrie 2000, Stația Spațială Internațională a fost în permanență locuită de astronauți. O scurtă intervenție pe marginea acestui subiect am avut miercuri, 02 februarie, la Digi24.

După retragerea Stației Spațiale Internaționale, NASA plănuiește să cumpere acces la bordul stațiilor spațiale private pentru a derula în continuare experimente științifice; câteva astfel de stații se află în stadiul de proiect în această perioadă, după cum am povestit deja în Buletin Cosmic #127. În 2024 va avea loc prima lansare pentru construirea noii stații spațiale Gateway, plasată pe orbită lunară, care va fi folosită în misiunile Artemis. Între timp, Rusia plănuiește să își construiască propria stație spațială începând cu 2025.

Amânări pentru misiunile Artemis

Lansarea misiunii Artemis-1 suferă o nouă amânare: racheta SLS va ieși pe rampa de lansare LC-39B pentru un test static abia la mijlocul lui martie, însă NASA s-a abținut din a preciza ziua; inițial testul static era programat pentru februarie. Din fericire, valabilitatea boosterelor auxiliare cu combustibil solid expiră la un an după asamblare, deci acestea nu vor influența lansarea SLS din acest an. Dacă testul static pentru Artemis-1 va avea loc la mijlocul lunii martie, ferestrele pentru lansare sunt 8-23 aprilie și 7-21 mai.

Din cauza lipsei fondurilor, construcția celei de-a doua platforme transportoare ( denumită ML-2) pentru racheta SLS întârzie, iar aceasta este necesară pentru a lansa varianta Block 1B a rachetei SLS. La prima platformă, ML-1, NASA lucrează de aproximativ 10 ani și a cheltuit 1 miliard de dolari, urmând să fie folosită pentru doar trei zboruri(!).

Spre deosebire de Block 1, care are o treaptă superioară împrumutată de la rachetele Delta IV (Interim Cryogenic Propulsion Stage —ICPS), varianta Block 1B are o nouă treaptă superioară, mult mai performantă (Exploration Upper Stage —EUS). SLS Block 1B va debuta în misiunea Artemis IV, dedicată asamblării stației spațiale lunare Gateway, prin transportul modulului I-HAB (primele două module Gateway vor fi transportate folosind o rachetă Falcon Heavy).

În prezent, calendarul programului Artemis arată în felul următor:

• Artemis-I (2022): test al capsulei Orion în jurul Lunii, —fără echipaj;

• Artemis-II (2024): test al capsulei Orion în jurul Lunii, —cu echipaj;

• Artemis-III (2025): prima aselenizare din programul Artemis, —cu echipaj;

• Artemis-IV (2026): conectare modul I-HAB la stația spațială lunară Gateway, debut Block-1B, —cu echipaj;

• Artemis-V (2027): conectare modul ESPRIT la stația spațială lunară Gateway, —cu echipaj;

• Artemis-VI (2028), —cu echipaj;

• Artemis-VII (2029): debut SLS Block 1B Cargo, —fără echipaj;

• Artemis-VIII (2030), —cu echipaj;

• Artemis-IX (2031): debut SLS Block 2, —cu echipaj;

• Artemis-X (2032): —cu echipaj.

O semnătură de carbon ciudată

Roverul Curiosity a găsit, în câteva probe de sol din craterul marțian Gale, mai puțini izotopi de carbon-13 decât fusese estimat inițial, ceea ce înseamnă că, în zonele studiate, solul conține mai mulți izotopi de carbon-12 decât ne așteptam (decât a fost detectat în atmosfera marțiană și în meteoriții marțieni studiați până acum). Cauza acestei semnături de carbon-12 neașteptate? NASA spune că are trei explicații:

• un proces chimic între lumina ultravioletă și dioxidul de carbon din atmosfera marțiană;

• sistemul solar a trecut acum câteva sute de milioane de ani printr-o regiune a universului mai bogată în carbon-12;

• îmbogățirea în carbon-12 se datorează proceselor biologice, fix ca aici la noi pe Pământ (toate organismele vii, în procesele lor metabolice, preferă izotopul carbon-12, care este mai ușor, ceea ce înseamnă că o îmbogățire în conținutul de carbon-12 în sol și roci poate fi un indicator al prezenței vieții pe Marte).

Christopher House, un cercetător care a publicat recent un studiu bazat pe aceste date, spune că toate cele trei scenarii sunt posibile, dar că are nevoie de mai multe date pentru a stabili care dintre ele este cel real. Nu este primul indiciu că pe Marte ar fi putut exista viață, cercetătorii încă încearcă să înțeleagă misterul din spatele metanului descoperit pe Marte (și a oscilațiilor concentrației acestuia), care încă nu a fost elucidat.

Alte știri, pe scurt:

• SpaceX a anunțat de curând că va oferi două tipuri de abonamente pentru serviciile Starlink: un abonament normal și unul premium, mai scump, dar cu câteva beneficii. Astfel, dacă pentru un abonament normal avansul plătit de utilizator este de $99, costul echipamentului inițial (router + antenă) de $499, după care $99/lună pentru viteze de 100-200 Mbps, un abonament premium implică un avans de $500, costul inițial al echipamentelor (router + antenă mai mare) de $2500 și $500/lună pentru viteze de până la 500 Mbps și o latență mai mică decât în cazul unui abonament normal; până în prezent au fost lansați 2091 de sateliți Starlink, din care pe orbită mai sunt în prezent 1918; dintre aceștia, 1893 sunt funcționali, iar 1517 sunt operaționali;

• 40 din ultimii 49 de sateliți Starlink lansați de SpaceX (în 3 februarie) vor reveni curând în atmosferă (dacă nu au și revenit deja), datorită unei furtuni geomagnetice recente, care deși nu i-a afectat direct, a mărit densitatea atmosferei la altitudinea la care erau sateliții, făcând astfel imposibilă mutarea lor în timp util la o altitudine mai mare; sateliții Starlink sunt intenționat lansați la o altitudine mai mică, pentru ca în cazul unor probleme tehnice, ei să poată reveni distructiv prin atmosferă;

• Marți, 08 februarie, la ora 07:56 UTC, motoarele navei Progress MS-18 au fost activate pentru 142.3 secunde, pentru a pregăti orbita Stației Spațiale Internaționale pentru lansarea capsulei Soyuz MS-21 din 18 martie și pentru plecarea capsulei Soyuz MS-19 din 28 martie (altitudinea a fost ridicată cu 450 metri); a fost a 4-a manevră executată de Progress MS-18 pentru ajustarea orbitei ISS; NASA a solicitat Roscosmos ca orbita Stației Spațiale Internaționale să fie redusă cu aproximativ 3 km, până la 416 km, pentru îmbunătățirea procesului de transmitere de date furnizate de două experimente americane și unul japonez, desfășurate la bordul ISS;

• NASA va oferi 194 de milioane de dolari companiei Lockheed Martin pentru dezvoltarea unui vehicul dotat cu o rachetă cu combustibil solid (Mars Ascent Vehicle —MAV), care să lanseze spre Pământ probele de sol marțian prelevate în prezent de roverul Perseverance, probe care urmează să fie culese de un viitor rover, care va ajunge pe suprafața planetei Marte nu mai devreme de 2028;

• Roscosmos dorește ca vehiculele lansate din Rusia să ajungă cât mai repede la Stația Spațială Internațională, așa că a brevetat un mecanism prin care o capsulă poate andoca la ISS la doar 2 ore după lansare (o singură orbită parcursă în jurul Pământului); elemente ale acestei abordări vor fi testate la vară, cu ocazia misiunii cargo Progress MS-20; ambele misiuni cu echipaj programate pentru a fi lansare din Rusia în acest an (Soyuz MS-21 și Soyuz MS-22) va ajunge în vecinătatea ISS la 3 ore după lansare (2 orbite);

• Un studiu publicat recent în revista Science sugerează, conform unui model matematic bazat pe inteligență artificială, că Antarctica poate ascunde până la 300000 de meteoriți; până în prezent, din 69198 de meteoriți identificați până astăzi, 47133 au fost găsiți până acum în Antarctica;

• NASA a aprobat prima misiune comercială cu echipaj a companiei Axiom spre Stația Spațială Internațională: Ax-1 va decola în 30 martie și capsula Crew Dragon Endeavour va rămâne andocată la ISS timp de 10 zile; la bordul capsulei se vor afla Michael López-Alegría (astronaut care a zburat de 3 ori cu naveta spațială și a efectuat 10 activități extravehiculare), Larry Connor, Mark Pathy și Eytan Stibbe; misiunea a fost inițial programată pentru luna ianuarie 2022, dar amânată până la finalul lui martie;

• După mai multe amânări cauzate de vremea nefavorabilă, elicopterul marțian Ingenuity a efectuat în 8 februarie (sol 346) primul său zbor din 2022, al 19-lea în total, zburând pentru 99.98 secunde pe o distanță de 62 de metri și ridicându-se până la 10 metri deasupra solului.

Oameni în spațiu

La bordul Stației Spațiale Internaționale se află următorii membri ai Expediției 66:

1. Mark Vande Hei (US/NASA, Soiuz MS-18), din 09.04.2021;

2. Piotr Dubrov (RU/Roscosmos, Soiuz MS-18), din 09.04.2021;

3. Anton Shkaplerov (RU/Roscosmos, Soyuz MS-19), din 05.10.2021;

4. Raja Chari (US/NASA, Dragon Crew-3), din 11.11.2021;

5. Thomas Marshburn (US/NASA, Dragon Crew-3), din 11.11.2021;

6. Matthias Maurer (EU/ESA, Dragon Crew-3), din 11.11.2021;

7. Kayla Barron (US/NASA, Dragon Crew-3), din 11.11.2021.

La bordul Stației Spațiale Chineze se află următorul echipaj:

1. Zhai Zhigang (CN/CNSA, Shenzhou-13), din 15.10.2021;

2. Wang Yaping (CN/CNSA, Shenzhou-13), din 15.10.2021;

3. Ye Guangfu (CN/CNSA, Shenzhou-13), din 15.10.2021.

Imaginea săptămânii

Neutral Buoyancy Laboratory (NBL), de la centrul spațial Johnson, din Houston, este cea mai mare piscină din lume, unde astronauții NASA se antrenează de obicei pentru activitățile extravehiculare, pentru că acolo, în acel bazin, pot fi simulate cel mai bine condițiile experimentate de astronauți când aceștia se află în afara stației spațiale (un model 1:1 al ISS se află în interiorul bazinului). În urmă cu câteva zile, NASA a stins luminile din NBL și a simulat, pe fundul bazinului, condițiile de luminozitate scăzută pe care astronauții din programul Artemis le vor experimenta la polul sud lunar, acolo unde Soarele nu urcă decât câteva grade deasupra orizontului și proiectează umbre neobișnuit de lungi (generate în NBL cu ajutorul unui reflector). Imaginile rezultate sunt spectaculoase și probabil asemănătoare cu ceea ce vom vedea după 2024, când următorii astronauți americani vor ajunge din nou pe Lună.

Sursă foto: NASA.

Rezumatul lansărilor orbitale din ultima săptămână:

#009/2022: O rachetă Falcon 9 a lansat marți, 2 februarie, ora 20:27 UTC, misiunea NROL-87 pentru National Reconnaissance Office (NRO), de pe rampa SLC-4E de la baza spațială Vandenberg din California; încărcătura a ajuns pe orbită heliosincronă, circulară cu altitudinea 512.7 km și înclinație orbitală 97.4°; pentru această misiune s-a folosit un booster nou (B1071), care după lansare a revenit la sol, pe Landing Zone 4, urmând să fie folosit în curând pentru o nouă misiune pentru NRO;

#010/2022: În 03 februarie, la ora 18:13 UTC, o rachetă Falcon 9 a lansat alți 49 de sateliți Starlink, de pe rampa LC-39A a complexului de la centrul spațial Kennedy din Florida; pentru această lansare, s-a folosit o treapta primară Falcon 9 cu seria B1061, aflată la cel de-al 6-lea zbor, și recuperată pe barja A Shortfall of Gravity; a fost a 6-a lansare SpaceX din ultimele 28 de zile;

#011/2022: Prima lansare din Rusia din acest an a avut loc de la cosmodromul militar Plesetsk, în 05 februarie, la ora 07:00 UTC, când o rachetă Soyuz-2.1a a urcat pe orbită satelitul Neitron No.1 (Kosmos-2553), probabil un satelit de observații radar folosit de forțele armate ale Rusiei.

Lista completă a lansărilor orbitale poate fi găsită pe parsec.ro.